Sunt trista, el s-a schimbat radical...
In sectiunea In unul sau in doi, mergem mai departe se discuta cu sinceritate despre viata in voi.  Va asteptam si pe dumneavoastra sa ne povestiti problemele de cuplu pe care le aveti. Pe acest forum special veti gasi intotdeauna intelegere.

Ne cunoastem de 10 ani, timp de 6 ani am fost cei mai buni prieteni dupa care ne-am indragostit irecuperabil. La un moment dat m-am simtit tare pacalita, deoarece, iubitul meu de azi nu seamana deloc cu prietenul meu cel mai bun de-acum 5 ani. S-a schimbat radical sau nu l-am cunoscut niciodata cu adevarat...

Suntem doi oameni total diferiti si totusi asemanatori (culmea, semanam foarte mult fizic). Problemele apar unde suntem diferiti; din pacate avem principii de viata diferite (mai putin cele legate de cum ar trebui sa fie o relatie-din fericire-unde suntem total de-acord), dar total diferite, avem in general gusturi diferite, pasiuni diferite (mie imi place sa calatoresc, sa citesc, sa merg la teatru, film, sunt pasionata de politica, imi plac animalele la nebunie- lui nu, lui ii plac jocurile pe computer, fotbalul, nu suporta politica, e super comod, abia il scot din casa), eu ador sa dansez, pe el abia il misc de la masa si il conving intr-un final , tragand de el la greu (prietenii lui mi-au spus mereu ca numai in prezenta mea l-au vazut dansand).

Eu urasc viteza, el este innbunit dupa ea...si credeti-ma lista poate continua la nesfarsit. Va dati seama ca din atatea nepotriviri ies o gramada de scantei, ne certam relativ des, dar ne impacam nebuneste si parca ne iubim si mai mult pe urma.

E adevarat si recunosc cinstit ca el este capabil de mai multe compromisuri decat mine si face eforturi mari ca totul sa mearga ok. Altadata o da cu bata in balta si rabufneste. Pe de alta parte si eu am devenit mai toleranta si ma straduiesc cat pot de tare ca relatia sa mearga bine pana in momentul in care se intampla ceva si ajung ca si el la rabufnire.

Una peste alta, am ajuns la un echilibru (fragil) pe care incercam din rasputeri sa il mentinem.

V-am prezentat cadrul general, acum sa trec la subiect. Ca de obicei am ajuns la o situatie in care ne confruntam diferentele. Eu simt ca am ajuns in stadiul in care vreau ceva mai mult. Vreau o familie, vreau un copil, simt nevoia ca am ajuns la acel punct al vietii.

Deocamdata nici nu stam impreuna deoarece locuim gard langa gard si recunosc ca e confortabil asa. Si mie imi e greu sa ma desprind de familie si lui ii e...dormim cand la mine, cand la el (mai mult la el)mancam cand la mine cand la el (mai mult la mine).

Ultimele 11 dosare intime din dulap

Toate dosarele intime >>

 Comunitate - Forum recomandat

 In unul sau in doi... mergem mai departe!
Probleme cu casnicia, suport, incurajari, pareri ... nu ezitati si usurati-va gandurile aici!

Eu nu m-as muta la el, nici el nu ar putea sa se mute la mine-solutia ar fi sa ne mutam cu chirie. Foarte teoretic ne permitem financiar, dar vis-a-vis de situatia in care ne aflam, pare un efort f mare.
Pe mine ma sperie intr-o oarecare masura ( nu stiu cum as putea face fata ) dar sunt dispusa sa incerc. Si pe el il sperie si tot tinde sa amane acest lucru.

Mentionez ca amandoi avem 28 de ani si recunosc suntem complet imaturi din punct de vedere al unei relatii. Eu ma straduiesc macar si nu doar ca ma straduiesc, simt ca vreau si trebuie sa fac acest pas. El nu .

La capitolul copii-Vaiii, eu imi doresc enorm de mult si abia astept acel moment (desi repet, nu stiu cum o sa ma descurc, dar nu s-a nascut nimeni invatat) pe el il enerveaza ideea. Lui nici animalutele nu-i plac (desi nu m-am prins nicio secunda pe vremea cand eram prietenii cei mai buni si mergea cu mine non-stop la cate o clinica veterinara cu catei si pisici pe care ii gaseam cu diverse probleme).

Deci ne aflam intr-un impas si nu stiu ce ar trebui sa fac. Eu vreau si sunt si pregatita sa merg mai departe in relatia noastra- el nu-desi imi spune ca sunt dragostea vietii lui si cu mine vrea sa fie, bla, bla.
Ce ma sperie cel mai tare e reactia lui vis-a-vis de un copil, ca i se par enervanti si ca nu ii suporta cand plang etc.
Inteleg eu ca nu e pregatit, dar una peste alta chiar nu se da in vant dupa copii, iar eu ii ador si asta nu mai inteleg.
Intr-un final mi-a zis, ca daca eu tin neaaparat facem si pasul urmator, mutat impreuna, copii si restul...dar a sunat cum nu ar trebui sa sune.

Nu asa mi-am imaginat situatia, din contra. Sunt tare suparata si probabil nu am fost foarte coerenta, sper sa intelegeti in mare ce v-am povestit si va rog...am mare nevoie de niste pareri din afara.

si sa o luam de la inceput, l-am crezut...ce greseala imensa!

autor: Vidramembra a clubului Desprecopii.com  - urmariti reactiile la acest topic aici >>
Toate drepturile rezervate - (c) desprecopii.com 2007

************************

 Vidra, am citit cu atentie subiectul tau...si ce povestesti tu..nu e deloc strain pentru mine...asa ca iti voi spune parerea mea directa:
O astfel de relatie intre doi oameni...ce au preocupari..pasiuni...pareri...dorinte si prioritati diferite....nu poate fi o relatie buna pt nici unul dintre ei..mereu vor exista nemultumiri deoparte si de alta...compromisuri prea mari...frustari...si astfel 2 oameni nu pot fi fericiti...ci doar chinuiti. Ii poti gasi desigur luptand pt fericirea lor...dar sansa ca aceasta sa fie asa cum ar trebui e f mica.
Daca ai posibilitate sa alegi inca...trebuie sa te gandesti f bine..pentru ca fraze de genul "tu esti iubirea mea!"..eu chiar le consider bla bla bla...si cu timpul nu vor mai avea nici o importanta si doar diferenta dintre cei doi se va vedea...si accentua.
Desigur ca poate exista si o mare dorinta de a face fiecare ce poate sa fie bine! Puteti incerca...dar eu personal vad o sansa f mica ca sa formati un cuplu fericit in timp...poate doar o relatie inerta...cum sunt f multe in ziua de azi!

Depinde ce-ti doresti....Gandeste in perspectiva...
 / autor: diciu

************************

 stii, e bine ca realizezi asta acum si nu dupa vreo 2-3 ani de casnicie si tot atitia copii.
Asta iti spune cineva care l-a iubit, l-a luat (ma rog, si el m-a luat ) - si dupa aia, ups, stai ca n-am stiut ca:

- el e obisnuit cu nspe feluri de mincare gatite zilnic, io urasc sa gatesc.

- isi lasa ciorapii in mijlocul casei, eu nu string dupa el. Nici el nu stringe dupa el.

- horror, eu muncesc si castig mai mult, asa ca el e complexat si sta in vf. patului pe kestia asta.

- nu ma ajuta. Cu nimic. Problemele mele sint "ale mele".

- nu imi plac prietenii lui

- nu ii plac prietenii mei

- familiile nu se inteleg, nici intre ele, nici cu "noii intrusi"

- vrea altceva de la viata, adica nimic in afara de un film bun si un copan.

- eu vreau mashina, scandal ca din banii aia puteam sa traim cinci ani... prin fotosinteza

- el n-are dorinte, idealuri, perspective, eu sint prea "fitzoasa" pentru gustul lui. Vrea o basma tacuta care sa ii gateasca. Nu nevasta cu pretentii. Ce-i aia....

- are conceptii misogine, e purtator de ceva in plus, iar eu am fost crescuta fara sa cred ca am vreun handicap sau vreo obligatie in plus, fiind femeie. So, discutii de suprematie: el e barbat, deci el e seful, implicit merita respectul meu total. Pentru ca nu face nimic. Asa. De la sine.
Wrong. Respectul se castiga.

- descopar ca nu e multumit nici de cum arat, nici de cum ma port, sintem tot timpul in contradctie, si evident ca el are dreptatea absoluta. Asa ca nu face decit sa imi dea in cap, noroc ca increderea mea in mine nu e prea subminabila.

Si tot asa.
Si ne iubim.
Dar de la un punct incolo, nu prea mai conteaza, si nu prea mai ajuta.
Eu ajung acasa, il gasesc uitindu-se la televizor, ma duc si imi culc copilul, il gasesc tot uitindu-se la televizor. Intru pe net, bantui un pic, dl. se uita la televizor. Ii spun noapte buna, imi spune noapte buna, s-a terminat filmul, intra el pe net.
Dimineata nu ne intersectam, pentru ca doarme.

Cam asta e viata impreuna, atunci cind nu ne certam - adica in momentele fericite si linistite.
Scuze pentru sinceritate.
Da' nu cred ca asta vrei.

Noi avem un bb impreuna, pentru care eu personal as face orice - cu copilul se poarta excelent, o iubeste, e un tata bun, si un partener de viata inexistent pt. mine.
Spun "partener" nu barbat, barbatu' e existent din cind in cind, daca ii fac cite o vizita.

Cam asta e tabloul.
Analizeaza-l si vezi daca iubirea vietii tale evolueaza spre asa ceva - daca da, fugi. 
/ autor: elise

***************************

 Stii ce inteleg eu? Ca tu esti un fel de Mos Craciun ( ca tot vine sezonul) ai un mare sac cu lucruri de daruit cuiva dar ca nu prea ai cui asa ca esti gata sa le transformi in pietre de moara, un mare sac de tiriit dupa tine toata viata, in loc sa gasesti cui sa le faci cadou.

Inchide ochii, Vidra, si gindeste-te... cum iti apare viata voastra viitoare?
Ce vezi? Doua balene esuate pe-o plaja pustie (hm, sa zicem presupus romantica) in fata unui ecran color sau el balena si tu pe ecran?

(imi cer scuze fata de balene, aceasta a fost doar o comparatie si niciun animal nu a fost ranit in timpul acestei comparatii)

Vorbesc serios.
Este acesta omul linga care vrei sa traiesti si usor si greu? Este omul acesta cel care pe care sa te poti baza chiar si cind iti crapa maseaua ( desi ca prieten ti-o fi demonstrat ca da..., eu vorbesc aici de alt tip de divina prietenie in cadrul cuplului de indragostiti).
Este acesta omul caruia sa ii faci copii si sa simti ( sa simti!) ca el simte (el simte!) ca i-ai daruit lumea intreaga odata cu ei?
Ai zimbi in fiecare dimineata cind mofturosii tai de copii se vor fi uitat cu "ochii lui" la tine, chiar si daca iti vine sa "il omori" pe el fiindca a fost un "porc", lately?
Este el intru totul (intru totul!) alesul inimii tale, pe linga alesul ratiunii tale sau macar asa crezi in aceste clipe?
Este el cel pentru care ai traversa mari, urca munti, taia liane prin paduri tropicale, doar ca sa-i tii miinile intre ale tale si sa-i dai vreo doua peste ochi ca nu a reparat netul, cit sa-ti trimita un mesaj ca e bine mersi astfel incit sa nu te mai lase sa pleci sa-l cauti aiurea?
Este el cel pe care l-ai ierta pentru toate daca ai sti ca e sincer si se caieste pentru greseli?
Este el cel pe care il crezi in stare sa faca aceleasi lucruri pentru tine?


Daca da, atunci trebuie doar sa lucrezi la ritmul vostru diferit de viata ( alegeri, placeri, distractii, idei diferite) si atunci totul se va schimba.

Daca nu, nu stiu.
Poate ar trebui sa gasesti pe altcineva.

Viata, dragostea, iubirea, cautarea fericirii in cuplu, copiii crescuti impreuna, zimbetele de fiecare zi, soarele din sufletul oamenilor sint atit de valoroase incit nu le poti irosi pe doar fericirea, multumirea, confortul unui partener care asteapta sa-i faci viata frumoasa, pe "gratis" si nu se straduie sa isi adapteze ritmul dupa al tau, oricit de "nebunesc", "idiot", "fara sens" ar fi acesta.


Si sa nu uiti: dragostea este minunata, lipsita de cifraraie si planuri contabile dar functioneaza ( ma crezi sau nu) pina la capat, ca un tabel de contabilitate: "iesirile" trebuie sa fie cumva echilibrate cu "intrarile", altfel intra in faliment!
te!
/ autor: daniela_b

*********************************

 Draga Vidra,

Nu este bine deloc ca aveti "gusturi" total diferite insa nu cred ca sunt definitorii pentru relatia in sine.
Mie imi spunea sotul meu la inceputul casniciei(avem 4 ani de casnicie) ca este innebunit dupa copiii....altora! Acum ma intreaba in fiecare zi cand facem si noi unul!

Elise
, esti foarte puternica si te admir ca esti foarte pragmatica si luptatoare. Stii, eu imi imaginez venirea pe lume a unui copil ca o apropiere fara precedent intr-un cuplu. Lasa-ti pentru o ora armura deoparte si vezi tu ce este in neregula sau ce este schimbat.

Felicia, nu ne-am intersectat niciodata insa vreau sa te felicit(ca doar de-aia ai numele asta) si sa-ti doresc tot binele din lume.

Vidra, cred ca este asa important ceea ce simti tu si ce va leaga cu adevarat, restul sunt detalii fara importanta.
imi cer scuze insa eu azi sunt un pic bulversata(logodnicul prietenei mele de suflet este suspect de cancer la doar 37 de ani) si m-am hotarat sa scriu despre experienta mea, poate ajut pe cineva.
Deci, lasand la o parte toate amanuntele cu animale si jocuri pe computer, merita el ca om sa-ti petreci viata langa el sau nu?

Si, te rog, nu fii trista, nu ai motive!

Iti mai scriu si maine, acum este tarziu! Fii inteleapta si gandeste-te ce vrei cu adevarat!

Ganduri frumoase iti doresc!
/autor: laura-andreea

*********************************

Urmariti discutia si scrieti-va parerea la acest topic aici>>

Toate drepturile rezervate - (c) desprecopii.com 2007

Forumuri recomandate:

Forum General
Discutii despre aproape orice. Aici este punctul de intilnire si de plecare catre discutii specializate

 Parintii intreaba, parintii raspund!
In aceasta lista de discutii puteti pune intrebari la obiect altor parinti (Exemplu: Este normal ca baiatul meu cere noaptea lapte?)

Femina Intim ...
Intre noi femeile. Cosmetice, diete, tampoane, dileme intime.