E mic, cu blanita cenusie, lucioasa, si doi ochisori ca niste margele. Se zbate in cusca mult prea mica; s-a prins el pe unde ar putea sa iasa dar nu reuseste sa ridice usita de metal, oricit s-ar lovi de ea. Ne uitam amindoi la el si-i vedem boticul mirosind in aer si urechiusele aproape transparente. Sotul propune sa-i dam ceva de mincare ca bietul de el, o fi speriat si flamind. Ia el o banana si rupe o bucatica pe care o impinge prin grilajul custii. Shobo se ridica in doua labute roz si incepe sa manince in timp ce-i tremura mustatile - nu ne putem apropia prea mult ca iar se zbate.
Si in alta zi cind nu mai avea ce sa roada (ma invatasem minte si bagasem toate fructele in frigider ) observ cu stupoare ca lipsea capacul de la sticla de otet. Capacul original fusese pierdut de ceva vreme si eu ii pusesem o canuta de plastic, din acelea cu care masori zaharul si faina cind vrei sa gatesti ceva. Pur si simplu o intorsesem cu gura in jos si o transformasem in capac. Ei bine, "capacul" nu mai era. Ma uit pe jos (o fi cazut ) prin ghiuveta, pe masa, pe linga aragaz...nici urma de el. Imi intreb sotul daca stie unde e capacul iar el, cu o fata foarte inocenta
si mirata ma intreaba: "avem otet?" Tocmai cind imi ziceam ca n-are ce sa mai sterpeleasca, decit poate daca vrea sa incerce diferitele arome de condimente din sticlutele de plastic pe care le tin linga aragaz, dispare sapunul! Vad niste urme in chiuveta, ca si cum l-ar fi scapat acolo. Da' de unde! Sapunul disparuse cu totul, si era aproape nou. N-are gusturi rele shobo, ii place si lui Dove. Poate vroia sa faca si el o baie, lighean si-a gasit si acum avea nevoie de sapun. Intre timp ne-am dat seama si unde ar fi putut avea cuibul: undeva in spatele
corpurilor suspendate de pe peretele din bucatarie. Pe la 4 dimineata ma scol sa ma duc la toaleta si ce vad pe scari! O cutie de
plastic in care tineam niste faina de malai pe care o foloseam pentru gomaj.
Cutia ar fi trebuit sa fie in baie, linga crème, pasta de dinti si alte asemenea
obiecte. In schimb, era pe scari, la vreo 2 metri distanta de baie. Ma
sperii de-a binelea si imi trec prin cap tot felul de scenarii de groaza pina
cind imi pica fisa: shobo! Aoleo, pai daca a ajuns el pina la etaj unde e baia,
miine ma trezesc cu el in pat! Si cum naiba a reusit sa dea cutia jos fara sa
darime nimic altceva si s-o impinga apoi pe scari? Si de ce n-a impins-o pina
jos de tot? O fi incercat s-o deschida si n-a putut si de aceea a abandonat-o?
Intrebari peste intrebari la care bineinteles ca n-aveam raspuns. In ziua de simbata sotul a pus in functiune capcana si a asezat-o pe corpurile suspendate din bucatarie. Seara, cind m-a apucat foamea si m-am hotarit sa inspectez frigiderul, am auzit zgomote ce veneau din bucatarie si m-am gindit ca shobo s-o fi saturat sa faca greva foamei si s-a apucat sa dea iama prin tot ce-I iesea in cale. Mi-a disparut instantaneu pofta de mincare si am facut rapid cale-ntoarsa la etaj sa-mi chem sotul. Ne-am dus amindoi in bucatarie, el primul, eu mai la distanta , si asa a avut loc prima intilnire cu shobo. L-am admirat pe toate partile, i-am facut si niste poze pentru "Gazeta vietatilor care ne-au trecut prin bucatarie" si apoi i-am dat drumul in jungla din spatele casei, care e de fapt un teren plin de balarii in care doar un Rambo cu iataganul poate sa-si croiasca drum. I-am zis vecinei ca am prins "intrusul" si ea m-a intrebat daca l-am omorit. Nu, cum sa-l omorim, i-am dat drumul. "Si daca se intoarce inapoi?" Daca se intoarce il astept cu banane... autor: Delidana, membra a comunitatii
Desprecopii.com| Mai multe supe pentru suflet >> Mai cititi: | ||||