Conchita, saru-mana pt. ca mi-ai starnit amintirile cu acest topic.
INAINTE de a ramane insarcinata, eram deja in
"pana" de neuroni. Sint imprastiata de cand ma stiu. Dar incepand din a
doua luna de sarcina, au luat-o serios in bicaj si ultimii 2-3 neuroni rasleti
pe care-i mai aveam in bibilica, si care se luptau pt suprematie, au disparut si
aia. Una din intamplari-care acum mi se par chiar penibile- dar care la
vremea aceea mi-au macinat nervii, si m-au facut sa ma simt de juma' de
centimetru- s-a intamplat cand eram insarcinata in luna a 7a, si cand deja
spatele ma "parasise"...nu mai functiona aproape deloc... eram beteaga de la gat
in jos (dar mai mare era durerea de la gat IN SUS!)
Am plecat la cumparaturi cu mama, si pt ca nu-mi placea mie cum pune si
aranjeaza produsele in carucior(alta "problema" descoperita doar in timpul
sarcinii)- si ca sa nu ma iau cu ea la cearta in magazin- imi luam mereu
carutul meu personal si accelerat. (Alta scuza ca sa am in ce ma propti,
ca de-abia ma mai miscam- semanam putin mai mult cu Gloria,hipopotamul din
Madagascar).
In timp ce mama si-a umplut caruciorul cu merinde si cele (adevarat) de
trebuinta casei, eu mi-am umplut caruciorul cu rosii, portocale, lapte si
branza (singurele alimente pe care le-am putut suporta in timpul
sarcinii), si pt ca ma apucase bocitul pe "aleea" cu cereale (nu ma
intrebati, ca nu stiu nici pina in ziua de azi motivul!), am lasat-o pe
mama sa se lupte cu legumele, m-am dus la casa, mi-am platit
cumparaturile, si tiris grabis, am iesit in parcare. L-am rugat pe un nene
tinerel si fortos sa-mi bage pungile in masina, m-am urcatin caruta, si am
plecat.
Ajunsa acasa, am urlat pina a iesit vecinul de alaturi cu bita de
baseball in mina afara, l-am racolat si pe ala sa ma ajute cu merindele,
m-am tirit pina pe canapea, mi-am aruncat papucii din picioare, si am
adormit. Dar nu orice somn! Nuuuuuuuuuu! un somn de-ala de prunc epuizat,
dupa o zi intreaga petrecuta in parc. |
alte 15 Supe pentru
suflet
Mai multe supe pentru
suflet >>
Blogurile
Desprecopii
|
Dupa vreo 3 ore ma trezesc, si realizez ca nu ma pot ridica de pe canapea
fara macara. Si incep sa urlu din toti bojocii:
MAMAAAAAAAAAAAAAA...MAMITOOOOOOOOOOOO...MOOOOOOOOOOM.. COANA NICULINOOOO (Asa o
strig cand ma ignora, ca nu mai e Nicoleta..devine Niculina). Si nik... liniste
si ceai de tei.
Si ca in filme, imi trec prin fata ochilor(ca doar nu in spatele lor, ca
acolo era teren viran) toate clipele zilei. Magazinul, carucioarele, cerealele,
si coana mare. Cred ca disperarea mi-a dat puteri sa ma ridic de pe canapea. Ma
gandeam-"oare o mai gasesc pe mama, sau o fi fugit cu Circu'? ...
Dau sa ies din casa, bag mina in "cuierul" de chei, si... pun mina pe cuier.
Nici vorba chei. Ma intorc, ma foiesc, nem chei. Si incep misiunea "Disparitia".
Le-am cautat pe canapea, sub canapea, le-am cautat in WC , si in cutia de nisip
a pisicilor, fara reusita(si nici macar nu fusesem la olita- nici la WC, si NICI
in cutia de nisip a felinelor!!!!). Dupa aproape 45 de minute de cautari, naduf,
nervi si injuraturi, le-am gasit in frigider, in cutia de legume, sub rosiile
proaspat cumparate.EUREKA!
Ies afara, dau iar cu urlete si tipete sa iasa vecinu' din casa sa ma ajute
sa ma urc in carutza- si plec spre magazin. Pe coana mare am gasit-o usor.
Statea de vorba cu un echipaj de politie in fata magazinului. Pesemne cei din
magazin o luasera drept "terorist", deoarece de aproape 4 ore statea in fata
pravaliei, fuma tigarile lantz(un pachet juma!), manca cereale si chips de prin
pungi si se inrosise toata la fatza de la toate injuraturile pe care le scotea
din gura. Politia n-au sunat-o decat cand a deschis cartoanele cu oua, si a
inceput sa arunce cu ele prin parcare ...
Era transpirata toata (era doar luna August, si nu prea cald- doar 40 grade
la umbra!), plina de praf, coji de oua si nervi. Am tras caruta linga masina
politiei, si am inceput sa-i fac cu mana, si sa-i zambesc galesh-deh, sa-i arat
ca nu-mi e... indiferenta, si ca ii inteleg durerea
In momentul in care m-a vazut, s-a invinetit la fata, si a inceput sa urle si
ea din toti plamanii "THERE SHE IS! SHE(!!!) IS THE ONE!!!! My own
daughter!!!!". Dap..iaca(,)canalia ce m-a lasat in drum! N-am lasat-o sa se
urce in masina decat dupa ce au facut-o politaii sa se jure ca n-o sa ma
asasineze la volan. Si au cazut de acord sa ne conduca pina acasa...deh,
escorta.
Pina acasa nu mi-a adresat nici un cuvant, doar si-a ros bricheta roz pina
cand a spart-o..poate o fi fost nervoasa......mai stii? In timp ce baietii cu
pistoale au ajutat-o pe mama sa bage ce mai ramasese din merinde in casa, eu
m-am asezat pe banca din curte, si am refuzat sa ma mai misc de-acolo. Ma
gandeam ca nu ma poate asasina in mijlocul curtii, nu??? Prea multi
martori!!! Acolo am stat pina cand a venit Bombonelu acasa de la servici, pe
la 8 seara... Coana mare n-a venit sa ma intrebe de sanatate. A stat pe "prispa"
din fata casei, a mai fumat juma' de pachet de tigari, si a mai injurat vreo 3
ceasuri.
De-atunci sint aproape 4 ani, si cica m-a iertat. Acum chiar ride cand ne
aducem aminte de ziua cu pricina. Dar de fiecare data cand merg cu ea la
cumparaturi, primul-si singurul!- lucru pe care-l face cand ne dam jos din
masina, e sa imi ia cheile din mana, si sa le bage in sutien
Urmariti aceasta discutie interesanta despre neuroni si
femei pe Blogul Desprecopii.com (Blogul
Olgutei12).
autor: Olguta12, membra a comunitatii
Desprecopii.com| Urmariti continuarea si comentariile pe Blogul
Olgutei12 Toate drepturile rezervate - (c) desprecopii.com
2009
Mai multe supe pentru suflet
>>
Mai cititi:
Medicina
Generala:
Dulapul cu
medicamente
|
Alimentatia sanatoasa a
familiei
Sanatatea
femeii:
|
La Medicul va
Raspunde veti gasi sute de raspunsuri la intrebarile puse medicilor
Desprecopii.com
Comunitate, grup de suport
Clinica Virtuala
DC
|