As vrea sa citesc ceva si nu stiu ce. Parca nimic nu ma tenteaza. Imi arunc privirea pe un raft si vad niste dosare asezate ordonat. Incep sa iau unul cate unul si sa le deschid. Sunt cursurile sotiei mele, in ultimul an la ASE, fara frecventa. Contabilitate, informatica, bla-bla-bla … Unele imi par interesante si logice, altele imi pun nervii la incercare!... Sub ultimul dosar, o agenda . In primul moment nu-mi prezinta interes; una dintre atatea agende care raman abandonate si neincepute vreodata, primite in urma unei vizite … Si totusi o voce in interior ma indeamna sa o deschid, iar eu ma conformez ca de obicei, cand e vorba de vocea subconstientului. Surpriza pare sa ma trezeasca din plictiseala… Jurnalul sotiei mele 23-09-2002 Eu... sunt? Unde? Inchid ochii si vad trandafirii din fata mea ! 16-11-2002 Daca o frunza refuza sa cada, refuza sa se ingalbeneasca, ce poate sa faca copacul ei? Menirea ei a fost doar de o vara! Ce-i trebuie unei ierni, verdele, galbenul sau negrul unei frunze? 24-03-2003 Ti-as cere o portie din gandurile tale! Cred ca mi-ar place gustul lor ! Mai bine da-mi o felie din prezentul tau si promit sa nu fac firimituri... 21-04-2003 Si azi e primavara si crud si dulce si amar... Oare ce dimensiune are o ora de primavara? Caut acest raspuns! Ofer recompensa! Ce? O ora de toamna - e bine? 24-04-2003 E prea primavara pentru bucata mea de suflet. E prea tarziu? E prea devreme? Pentru o licitatie a gandurilor, care ar fi pretul de inceput? Sau de sfarsit? Sau cine vrea asa ceva? Un vis pentru fiecare bucata de suflet mi se pare un pret rezonabil!... 30-05-2003 PROGRAM DE LUCRU
Stiam ca am o sotie sensibila, dar aici parca sensibilitatea ei ma copleseste!... De undeva in trecutul acestor ani, si-a facut aparitia tristetea si durerea… Mai intai doar ca o parere, apoi ca un bolovan care te apasa din ce in ce mai greu. Iar tu n-ai cum sa spui ca ai obosit si ca nu mai poti, fiindca risti sa te pravalesti cu el cu tot la vale, fara sa mai ai sansa unui punct de sprijin in jur!...De ce nu mai rasare soarele ala o data si pe straduta noastra?... Ciudat este ca in ochii multora, pa strada noastra soarele straluceste in mii de culori!... Pe cine sa crezi oare? Dintre toate, neputinta ma goleste cel mai mult de entuziasmul vietii… Incerci sa faci ceva, si cu cat te zbati mai mult, cu atat se inmultesc necazurile , iar tu te vezi inconjurat de un zid pe care nu-l poti escalada, nu-l poti penetra, nu-l poti transforma in fulgi de papadie printr-o intindere de mana si o comanda ferma!... Oare unde-am gresit? Dar… am gresit cu adevarat? Probabil si maine dac-ar trebui sa iau acele decizii, as proceda la fel, fiindca pentru mine onestitatea inseamna mai mult decat asumarea unor riscuri dincolo de care s-ar ivi... Aurora Boreala!... Si totusi, ce ne lipseste pentru a fi fericiti? Nu avem noi doua fapturi pentru care viata noastra a capatat un sens? Nu sunt ei Lumina care alunga orice intuneric s-ar abate asupra noastra? Unde incepe si unde se termina notiunea de fericire? Nu cumva realizam ca am avut-o dintotdeauna abia dupa ce-am pierdut-o?... ...Patru ani!... Cand au trecut? Cand au crescut copii astia? Doamne cum mai trece timpul si cat de mult pierd prin faptul ca nu sunt langa ei?... La cateva luni de la nasterea lui Theodor Catalin, sotia a fost chemata la serviciu. Altfel risca sa-l piarda. Am, convenit sa raman eu cu copii, inainte de orice alta alternativa de a-i lasa pe maini straine, mai ales pe cel mic de numai 4-5 luni. Am fost mamica si tatic, si vedeam invidia sotiei mele de a ma bucura zilnic de fiecare bob de satisfactie pe care ti-o da un zambet, un gangurit, mersul in patru, mersul in picioare, mersul pe bicicleta a celui mai mare care nu implinise patru ani, invatarea alfabetului, desenul pe computer, scrisul primelor texte pentru mamaica, si multe multe alte satisfactii. Imi inchipuiam ca dragostea celui mic nu va putea fi stearsa niciodata din mintea lui in formare... Cand am plecat in Londra, abia implinea doi ani!... Am revenit in tara cand trecuse de patru. De dupa fusta mama-sii, ma priveau doi ochi curiosi si speriati in acelasi timp... "Mamica, da' cand pleaca taticu' acasa la el?"... Asta o intreba el pe mama-sa, acum, dupa mai bine de doi ani? Toate amintirile despre mine erau probabil mult prea tulburi... Eu eram un strain!... Mihai e altfel! De cand s-a nascut celalalt, imaginea lui a devenit cea a unui copil MARE . El trebuie "sa stie", trebuie "sa inteleaga", trebuie "sa accepte" micile compromisuri. Asta ii crea o stare de gelozie teribila, cateodata. Si totusi, in ciuda faptului ca e un scorpion veritabil, problemele n-au fost niciodata de natura sa ne nelinisteasca. Desi egoist, intelegea cat de bine este sa ai un fratior cu care sa te joci. Mai ales ca el se supune mai intotdeauna... determinismului: "Eu aleg masinuta rosie!" "Iar eu o aleg pe cea albastra!" , continua Catalin, de parca notiunea de "a alege" mai avea vreun sens... autor: Oblio, membru al clubului Desprecopii.com - |