Anti-perspirant contra deodorant
Autoarea
articolului de mai jos este doamna Elizabeth Morin Dept. de Chimie medicala,
Merck Frosst Canada
O prietena care face
chimioterapie la spitalul Printesa Margareta pentru cancer la san mi-a telefonat
azi sa-mi spuna ce s-a descoperit in legatura cu cauzele cancerului la san.
Seara am aflat aceeasi informatie de la o prietena din Montreal. Pacientei cu
cancer i s-a indicat la spital sa foloseasca deodorant in locul
anti-perspirantului. Motivele sint expuse mai jos. Mi s-a parut ca informatia
merita difuzata. Impart aceasta informatie fiindca mi se pare ca are
logica.
Doamnelor, aveti grija !
Domnilor, difuzati aceasta informatie femeilor din viata dvs. Cu ceva timp in
urma am participat la un seminar despre Cancerul la san. Cind s-a ajuns la
"Intrebari si raspunsuri" am intrebat de ce cancerul de san este localizat in
cele mai multe din cazuri la subsioara ? Atunci nu mi s-a putut raspunde la
intrebare. Cauza principala a cancerului de san este folosirea
anti-perspirantelor. Cum ? O anumita concentratie a toxinelor duce la mutatii
celulare, si anume cancer.
Da, ANTI-PERSPIRANTUL.
Majoritatea produselor de pe
piata sint o combinatie anti-perspirant/deodorant, deci mergeti acasa si
verificati. Deodorantul este bun, anti-perspirantul nu este bun. Iata de ce :
Corpul uman se foloseste de citeva zone pentru a elimina toxinele din corp, si
anume: spatele genunchiului, spatele urechii, zona inghinala si subsioara.
Toxinele sunt eliminate sub forma de transpiratie. Anti-perspirantul, asa cum ii
indica clar si numele, inhiba transpiratia, impiedicand corpul sa elimine
toxinele la subsioara. Aceste toxine nu dispar pur si simplu. Corpul le
depoziteaza, in schimb, in nodulii limfatici de sub brat din moment ce nu le
poate elimina prin transpiratie.
Aproape toate tumorile in
cazul cancerului de san sunt localizate in sfertul sus-exterior al sanului,
adica exact acolo unde se gasesc nodulii limfatici.
Barbatii sunt mai
putin (dar nu deloc) expusi riscului de a face cancer de san datorita folosirii
anti-perspirantului deoarece produsul ramane mai mult in parul axilar si nu este
aplicat direct pe piele. Femeile care aplica anti-perspirantul imediat dupa
depilare comporta un risc crescut de cancer la san, deoarece depilarea duce la
mici rani, imperceptibile, pe piele, ceea ce constituie o poarta de intrare a
chimicalelor in zona subsioarei.
Concluzii si
completari
- deodorantele si antiperspirantele care contin aluminiu
reprezinta un risc de Alzheimer (aluminiul patrunde in organism ajunge la
creier ).
- s-a
constat ca anumite substante continute de antiperspirante si deodorante
(parabenii si aluminiul) se regasesc in tesuturile cancerigene ale sanilor.
Ele patrund in organism si sunt stocate in aceste tesuturi cancerigene insa nu
se poate spune daca ele conduc la aparitia cancerului, nu se poate demonstra
legatura lor cu declansarea cancerului. Patrunderea lor in organism este
facilitata prin raderea parulu ide la subbrat.
- studiile sustin ca
nu blocarea glandelor sudoripare ar fi responsabila de aparitia cancerului la
san, ci doar substantele continute de deodorante si antiperspirante, deci
procesul in sine de impiedicare a transpiratiei nu conduce la cancer (altfel
inclusiv remediile naturiste de stopare a transpiratiei - gen ceaiuri,
spalaturi cu bicarbonat etc. - ar trebui sa provoace cancer la san in aceeasi
masura). Problema este subtanta cu ajutorul careia se face stoparea
transpiratiei: aluminiul (el blocheaza glandele sudoripare) -parabenii care au
fost gasiti prezenti in tesuturile cancerigene.
- Motivul mirosului urat de
transpiratie se datoreaza nu transpiratiei in sine. Substantele si lichidele
eliminate prin porii pielii nu sunt urat mirositoare. Mirosul urat este
provocat de actiunea care are lor intre bacteriile ce coexista in mod normal
pe pielea noastra si sarurile eliminate prin transpiratie. daca aceste
bacterii n-ar exista, nici transpiratia n-ar fi urat mirositoare. Poate ca
rezolvarea problemei mirosului urat de transpiratie se promoveaza un pic
gresit. Accentul n-ar trebui sa cada pe impiedicarea transpiratiei, ci pe
inlaturarea cat mai eficienta a bacteriilor ce "zac" pe pielea noastra.
Solutia optima? Apa si sapun din greu. Prin spalare, bacteriile sunt
indepartate in mare parte de pe pielea noastra. In timpul dintre spalari, ele
se inmultesc. Cu cat trece mai mult timp intre spalari, cu atat avem mai mutle
bacterii din acestea pe piele si ca urmare riscam sa mirosim mai
urat.
- Specialistii sustin ca
sapunurile antibacteriene: sunt o masura prea drastica de igiena care face mai
mult rau decat bine: pe langa bacteriile ce traiesc pe pielea noastra,
sapunurile antibacteriene distrug si o serie de celule ale pielii noastre,
lucru deloc imbucurator. Nu uitati ca anumite bacterii (chiar daca tindem sa
zicem "ihhheaaaah, bacteriile sunt un lucru rau") este necesar a exista pe
pielea noastra. Ele regleaza niste procese.
- Sterilizarea excesiva nu e un lucru
bun.
De-aia unii sustin ideea ca sapunurile antibacteriene nu-s
prea indicate in igiena bebelusilor. Ii sterilizeaza prea tare, iar sistemul
lor imunitar nu mai intra in contact cu anumite bacterii si astfel sistemul
imunitar nu dezvolta capacitatea de a lupta impotriva unor boli (ex: astmul si
alergiile).
Material publicat
initial pe forumul Desprecopii.com (www.desprecopii.com/forum) Martie
2004
Mai
cititi pe Desprecopii.com:
|