| Mos Craciun aduce in suflet bucuria copilariei Farmecele lui Mos Craciun Mami, exista Mos Craciun? Scrisoarea pentru Mos Craciun Despre Craciun si traditiile Craciunului Tot despre Craciun Sfaturi practice de Craciun Comunitate, Forumurile parintilor inteligenti Mos Craciun aduce in suflet bucuria copilarieiMos Craciun sunt doua cuvinte care, oricat de maturi am fi si oricate probleme de oameni mari am avea, ne readuc in suflete bucuria copilariei pe care prea rar o mai simtim aievea. Coplesiti de prezent si de probleme pe care le simtim adesea mai acut decat ar trebui sa o facem, uitam uneori sa ne bucuram de lucrurile simple si magice, care ne-au ajutat candva sa ne conturam personalitatea, sa ne transformam incet incet in oameni mari. Si totusi, avem mare noroc ca suntem incojurati de copii, ai nostri, ai rudelor, ai vecinilor, ai oricui... fiinte inocente, care traiesc magia lumii asa cum noi insine obisnuiam sa o facem odinioara si care ne amintesc, involuntar, ca universul se poate invarti in jurul nostru daca ne dorim suficient de mult sa se intample. Farmecele lui Mos CraciunExista oare om mare care sa nu se lase induiosat de bucuria de pe chipul copiilor care-l asteapta pe Mos? Imi alunecau ochii de dimineata pe cuvintele insirate intr-un topic menit sa ne reaminteasca de farmecul copilariei...Cu ce ne-a impresionat Mosul in copilarie ? si, fara sa vreau, m-am trezind punandu-mi mie insami intrebarea - Cu ce m-a fermecat pe mine Mosul?
La inceput m-am lasat purtata de amintiri care mi se conturau pregnant cu fiecare cuvant citit pe forum, in fraze scrise de oameni care au varste cat de cat apropiate mie...
Am incercat minute in sir, o fac chiar si acum, cand scriu, sa vizualizez un cadou anume, cu care Mosul m-a fermecat. Nu reusesc... In mintea mea se zbat crampeie de amintiri, carti, hainute, jucarii si dulciuri a caror imagine nu reusesc sa o asociez neaparat cu Craciunul. M-am gandit apoi la atmosfera de sarbatoare pe care stiu ca o aveam in fiecare an cand impodobeam bradul in Ajun, dar tot nu am reusit sa descopar un moment anume care sa-mi fi marcat existenta. Sa fi fost din cauza ca am realizat prea devreme ca mama era cea care punea cadourile sub brad? Cine stie... Citesc in continuare, cu nostalgie, marturisiri ale altor oameni mari despre Craciunurile de poveste ale copilariei lor...
Mami, exista Mos Craciun?Aproape ca imi dau lacrimile... si nici nu stiu daca sunt de bucurie sau de tristete la gandul ca nu reusesc sa-mi conturez o amintire clara. Si, ca din intamplare, in ziua in care m-am chinuit sa-mi amintesc despre Mosul meu din copilarie, am dat peste scrisoarea pe care fetita mea a scris-o Mosului in acest an. Am privit-o cu o uimire blanda... Am desfacut-o tremurand, ca nu cumva sa-i spulber farmecul. Nu ma asteptam sa ii mai scrie. E destul de mare, are aproape zece ani, si, desi toti copiii din jur ii spun ca Mos Craciun nu exista, ea se incapataneaza sa creada in el si sa ii scrie in continuare. Si asta, pentru ca acum cativa ani, cand a auzit pentru prima data zvonuri legate de inexistenta Mosului, a retinut raspunsul pe care i l-am dat la intrebarea Mami, exista Mos Craciun? . I-am spus atunci ca Mosul exista atata timp cat crezi in el. Si tu crezi mami? . Am tacut si am zambit atunci. Nu a insistat, si-a vazut mai departe de joaca. Scrisoarea pentru Mos CraciunIn scrisoarea din acest an, fetita mea il roaga pe Mos ca pe langa cadouri, sa ii aduca sanatate pentru fratiorul ei care urmeaza sa se nasca... Si asta pentru ca inca mai crede... Realizez acum ca in raspunsul tacut e cheia lipsei mele de amintiri anume. Poate ca, undeva in sufletul meu de om mare, inca mai cred ca Mos Craciun exista, si asta ma face sa refuz sa-mi construiesc inca amintiri si sa-mi doresc sa traiesc prezentul invaluit in aceeasi magie in care mi-a plutit copilaria. Poate ca, de fapt, acesta e farmecul... sa continui sa crezi, dincolo de grijile de om mare, dincolo de maturitate si de timpul necrutator.
Despre Craciun si traditiile CraciunuluiCadouri de Craciun pentru o viata intreaga! Tot despre Craciun va recomandam sa mai cititi:
sSfaturi practice de CraciunSa-mpodobim bradul.. |
 |
"Pe mine m-a impresionat ca Mosul a reusit sa ramana anonim pana prin clasa a 4-a (eu imi doream cu disperare sa existe!!)" (Nicoleta)
"Eu am primit un capot matlasat, aveam 9 ani si mi se parea cel mai frumos halat/capot. N-am mai vazut de atunci asa ceva. Mie imi aduce aminte de Craciun mirosul de portocale. Pe vremuri se gaseau foarte greu si doar in preajma Sarbatorilor mai primeam. Asa ca eu intotdeaua asociez mirosul de portocale cu Craciunul." (ellinia)
"Nu pot sa explic ce bucurie era in sufletul meu...nu imi venea a crede ca Mosul mi-a mai adus inca un bradut la casa noua...nu stiu cum am urcat 3 etaje...eram noroita rau pe cizmulite, si mama incerca sa ma tina sa ma descalte sa nu fac covoarele praf...dar eu nu am putut sa mai stau si am strabatut toata casa in 4 labe sa ajung in camera cu bradutul..." (bb ralukutza)
Cititi neaparat:
"Eram la tara la bunici, si a venit mosul, echipat complet in rosu, cu barba de rigoare, dar .... cu sosete de lana in picioare. Erau exact sosetele pe care le purta tataie, si din acel moment nu s-a mai putut intelege nimeni cu mine, ala nu e mosu, ala e tataie ca il recunosc dupa sosete!! De fapt inca mai credeam in mos, dar atunci banuiam ca n-am fost prea cuminte si ca sa nu ma dezamageasca ai mei ca mosul real nu o sa imi aduca nimic, il echipsera pe tataie sa ii ia locul" (Mickyyy)
"In fiecare an, de Ajun, mergeam cu tata si cu sora la cinema Excelsior, la Chibrit, sa vedem un film pe seara. Si tot in fiecare an, ca din intamplare, mama nu mergea, era obosita. Nu retineam niciodata vreo iota din film...iar tramvaiul 6 sau 10, in drum spre casa, abea se taraia...dar stateam cu nasul in geam si admiram luminitele de brad de pe la blocurile din drum. Desi scenariul era clar, nu mai puteam de nerabdare sa ajung. Eram fericit, iar parintii nostri ne sorbeau din priviri, ne bucuram cu pofta si sincer. De altfel, cat au existat parintii nostri, am fost impreuna mereu. In ajun ne strangeam toti, fiecare cu familia lui. Eu si sora ne ocupam de brad, aveam trusa speciala cu globuri si jucarii vechi de peste o suta de ani...apoi treceam fiecare pe la brad si puneam cadourile. Si ca din intamplare cineva observa ca bradul nu se mai vede de cadouri. Cu o tuica fiarta faceam roata in jurul tatalui meu care inmana cadourile pe rand, iar fiecare le desfacea si le arata celorlalti. Cantau colinde si mirosea a sarmale, carnati si tuica fiarta." (Rufus)
