Material original publicat pe forumul Desprecopii.com in sectiunea Nasterea pe Glob. Va asteptam si pe dumneavoastra sa publicati povestea
unica a nasterii puiutului dvs.
Astazi, cand incep sa scriu, sunt 5
saptamani si o zi de cand Dumnezeu ne-a binecuvantat cu un baietel. Nu mai lungesc vorba cu introduceri si
trec direct la fapte... Pe corp si brate mi-au aparut niste pete rosii...mi-am facut programare la medic, la ‘Medical Centre for Students’ (un fel de Policlinica pentru studenti ca sa spun lucrurilor pe nume) si am dat peste un stagiar. Ii spun depsre ce-i vorba si el imi raspunde fara pic de dubiu: alergie, suntem in iulie si atmosfera e plina de alergeni. Eu ma uit crucis la el si-i spun ca n-am avut alergie in viata mea. Dar te pui cu nenea? S-a mai gandit vreme de vreo 3 minute si apoi incepe sa-mi explice despre tratament. Eu ma gandesc ca-i momentul propice sa-i spun ca noi muncim la un bebe si ca s-ar putea sa fiu insarcinata de vreo saptamana. Nenea face ochii mari si incepe sa zambeasca...probabil sunt prima pacienta posibil insarcinata din cariera lui, ma gandesc eu. Asa ca pune mana pe telefon si cere sfatul nu stiu carui prof...dintr-o data nu mai stia ce sa faca cu mine. In sfarsit se hotarasc asupra tratamentului. Imi zice ca daca in 3 zile nu-mi trece sa ma intorc. Usor de imaginat ca peste 3 zile s-a
trezit cu mine in fata lui. Din nou avertismentul meu depsre o posibila sarcina,
un nou telefon la prof sa-i ceara sfatul si un nou tratament, de data asta
pentru 7 zile si daca in 2 saptamani nu-mi trece sa ma intorc. Am inceput sa cautam un medic de
familie care sa ma ia sub supraveghere. 29.09.2004 - prima ecografie: bebe e sanatos are 13 saptamani si ne face din manuta. DPN: 6 aprilie. Seara sunam acasa si le spunem in sfarsit viitorilor bunici vestea cea mare. Ne felicita gatuiti de bucurie si de emotia surprizei. 9.12.2004 - a doua ecografie, 23 saptamani, bebe a crescut. Ii masoara capusorul si ii aproximeaza greutatea. Vedem cate o manuta, cate un piciorus, degetele, stomacel, inimioara (o si auzim cum bate), femurul, capusorul. Suntem tare curiosi si intrebam ce e...vom avea un baietel. Ma intreaba daca mananc multe dulciuri...ups. Eu zic ca asa si asa dar tati zice ca mananc multe. Adevarul cred ca e la mijloc, am mancat mai mult decat de obicei dar nu am exagerat; e cam greu sa poti spune nu ciocolatei...Cica bebe are 2.5 kg si va avea la nastere peste 4kg. Ei si ce-i rau in asta intreb eu? Bine ca e sanatos. Nu poate sa-mi spuna daca e grasunel de la dulciurile mele sau daca e lungut... 17.02.2005
- a treia ecografie, 33 saptamani. Ultima data cand te spionam micutule...mai
sunt aproximativ doua luni pana ne vedem fata in fata...O intreb pe tanti daca o
mai vad pana nasc. Ea imi raspunde ca nu si poate nici nu nasc cu ea. Fac ochii
mari in timp ce-mi sta pe limba intrebarea poate nasc singura iar ea se grabeste
sa ma lamureasca: pacientii doctorului X (adica medicul meu de familie) nasc cu
respectivul, ea vine numai daca cer epidurala sau daca e cazul de cezariana.
Ahhhaaa zic eu, habar n-am avut de asta, timp de 8 luni nimeni nu mi-a zis
nimic. Ma simt dezamagita de doctorul nostru de familie desi pana acum am
colaborat excelent. 23.03.2005
- ultima zi de serviciu. Teoretic mai sunt 2 saptamani pana la marea intalnire.
Sunt extrem de bucuroasa ca voi sta in sfarsit acasa. In ultimele doua saptamani
de munca mi-a fost tare greu, am infruntat si doua raceli, sunt extrem de
obosita...Primele zile acasa au trecut foarte repede: ordine, am spalat si
calcat (pentru prima si ultima data) hainutele lui bebe. Apoi timpul a inceput
sa treaca din ce in ce mai greu. M-am saturat si de colindat magazinele, obosesc
tare repede ; singura distractie este sa mai gatesc cate ceva, desi nu pot sta
prea mult in picioare... 08.04.2005 a trecut si DPN-ul...uter inchis, bebe sus. Urmatoarea vizita la medic peste o saptamana, daca nu se intampla nimic intre timp. Astazi s-a nascut nepotica noastra (fiica surorii sotului meu). Se numeste Teodora, a fost conceputa dupa puiul nostru dar ca majoritatea fetitelor s-a grabit sa-i vada pe mami si tati ai ei. Bebe al nostru ne educa rabdarea... 13.04.2005, 9 p.m. uter inchis, bebe sus...verdictul: maine dimineata la spital, nastere indusa. Curaj gaina ca maine te tai! 14.04.2005 E suficient de greu sa-mi gasesc
cuvintele sa povestesc cum a trecut timpul in continuare. Imi pare rau ca nu am
scris mai devreme, acum scriu din amintiri, de fapt mi-au ramas intiparite in
memorie doar clipele mai importante. Nu am uitat durerea fizica ce am simtit-o
dar totul s-a estompat, acum parca mai simt un gol in stomac si parca mi se taie
genunchii cand imi amintesc clipele acelea. Nu prea mai stiu cum a trecut timpul
pana pe la 13:30 (plimbari cu perfuzia dupa mine, stat pe minge, cand in pat,
cand in picioare, cand la toaleta) Ei bine de acum au urmat contractii
peste contractii...incercam sa-mi amintesc cum sa respir de la sedintele
prenatale, ioc, neuronul nu mai functioneaza deloc...cica sa imping daca simt
nevoia ceea ce am si facut de vreo 3 ori. • 15 dilatatie 9, intreb unde-i
epidurala mea...cica nu mi-o mai fac ca-i prea tarziu de acum. Si cat mai
dureaza, fac eu pe curioasa. Nu mai mult de o ora imi promite medicul. Deci
m-ati amagit cu epidurala, dar nu mai am putere sa le spun. Insarcinata fiind - de multe ori am incercat sa-mi imaginez clipa asta ; de fiecare data mi-au dat lacrimile, ba chiar am bocit de-a binelea...Acum in fata faptului implinit nu am nici o lacrima in ochi, sunt extrem de fericita si uimita...bebe tipa pe burta mea, in bratele mele, e tare cald, aproape fierbinte si ud, nu e vanat, nici plin de sange...e frumos ca un Fat-Frumos...Doamne Dumnezeule, mari sunt minunile Tale... Tati are lacrimi in ochi...imi spune ca
gata s-a terminat, il avem pe bebe al nostru (dupa ce a taiat cordonul)... Nu am scris nimic despre momentele de fericire sau depresie, despre rasul-plansul pe care-l cunoastem cu toatele, dar mai ales sotii nostri il cunosc, despre toate gandurile care ne macina cele 9 luni in care minunea se afla la noi in burta, despre greata matinala, despre cate lamai am mancat, despre ce am poftit sau nu. Si iarasi nu am scris nimic despre cum se plimba tati cu bebe in brate in timp ce pe mine ma cusea medicul, despre cum nu am putut vorbi cu mama la telefon sa-i spun ca are un nepotel pentru ca plangeam de fericire. Pe 14 ianuarie 2006, Rares va implini 9
luni. Sunt 9 luni de cand viata noastra s-a schimbat, a capatat alt sens, de
fapt a capatat un sens. Nu cred ca are rost sa scriu despre cata fericire,
bucurie si implinire iti poate aduce un copil... autor: oanamaria_luiza - membra
a clubului Desprecopii.com - urmariti reactiile la acest
topic aici >> Link-urile personale Forumuri recomandate >>Nasterea
pe glob >>Clubul
scutecelor (0-4 ani) Sarbatorim alaturi de dumneavoastra nasterea generatiei Desprecopii.com! |