 n
sectiunea In unul sau in
doi, mergem mai departe
se discuta cu sinceritate despre viata in voi. Va asteptam si pe
dumneavoastra sa ne povestiti problemele de cuplu pe care le aveti. Pe
acest forum special veti gasi intotdeauna intelegere.
Acest forum creează dependentă. Asa scrie pe prima pagina a site-ului DC. Zâmbetul de lângă acest avertisment te poate face să crezi că este o glumă, că un forum e doar un loc unde îti dai cu părerea. În fond de ce ar fi forumul DC altfel decât celelalte… Dacă nu sunteti deja membru al forumului, probabil până la urmă veti deveni. Pentru că nu e doar un loc unde ne dăm cu părerea, ci e un adevărat spectacol al vietii si al mortii, în care suntem toti implicati. Se stie că părintii si mai ales mamele, capătă o sensibilitate accentuată, după ce li se nasc copiii. Există chirurgi care nu se mai simt în stare să opereze copii după ce devin părinti. Ai tendinta ca în toti cei pe care îi privesti să cauti scânteia aceea de divinitate pe care o percepi atunci când aduci pe lume o viată. Si ochii ti se umezesc mai usor, mai des, în circumstante în care altadată poate ai fi zâmbit sau ai fi găsit mai degrabă o replică acidă, usor răutăcioasă. Numai mamă să nu fii!. E minunat pe forum: vedem cum ne cresc burticile, asteptăm împreună să nastem si apoi încercăm să ne consolăm când apar colicii, vânătăile, crizele de personalitate, problemele de cuplu, problemele cu socrii, cu copiii mai mari sau mai mici. Ce ne tine la un loc (în ciuda unor dispute care fac să ni se pară că tremură imaginea pe monitoare) e dragostea. Pentru cei mici si pentru cei mari, pentru o anume carte, pentru o echipă de fotbal, pentru o muzică mai putin ascultată de altii. Ne găsim mai devreme sau mai târziu locul pe DC. Mai întâi noi, căutând informatii despre copii, sarcină, educatie, diete. Apoi sotii nostri, încercând să afle ce mai facem… Au început să apară si adolescentii, care ne spun mai degrabă aici cum ar trebui să fim si unde gresim din punctul lor de vedere. Am fost zilele astea martorii tăcuti ai uneia dintre cele mai frumoase declaratii de dragoste. Pornind de la un eveniment neasteptat: (“Anul trecut am deschis un subiect cu legarea trompelor (…). Aflasem că există riscul ca si cu trompele legate, să rămâi însărcinată si parcă nu-mi venea să cred. Ei bine, acum cred, pt că am pătit-o pe pielea mea. Mi s-au legat trompele în urma nasterii prin cezariană a celei de a doua fetite, în 4 febr. 2002, deci acum 4 ani. Pana acum n-am avut absolut nicio problemă, toamna si primăvara se mai întâmpla să-mi întârzie ciclul menstrual, dar luna asta am început să am si greturi, ameteli... si tot tacâmul. Azi e a 10-a zi de întârziere, bănuiam, dar tot nu-mi venea să cred, până am facut testul care mi-a iesit pozitiv. Să vă spun că mi s-a-ntors tot universul cu fundu-n sus, cred ca vă dati seama. Sunt disperată, vorbeam cu 2 prietene care-mi spuneau că ele au rămas cu pilule. Deci oare nu există nimic sigur? Vasectomia este sigură sau nu?” RoxanaC), trecând printr-o dilemă: (Nu stiu ce sa fac, am fost cu fiica cea mare si a facut niste raze . N-am intrat cu ea, am ramas la usa, dar ma gandesc...era o usa normala, din lemn, oare razele alea au ajuns la mine sau nu? Dupa aceea am fost chiar inauntru, cand am luat-o, cand a intrat, cand am luat rezultatul. Cei care sunt medici, spuneti-mi si mie, exista vreun risc? Am mai luat Humex si Paracetamol sinus. Nu stiu ce-i cu mine, dar vad ca am predilectie ca sa fiu 1 caz din nu stiu cate mii: am avut listerioza, in timpul sarcinii, s-a terminat nasol, acum faza asta m-a dat iar peste cap. Inca ceva: la extrauterina nu te doare ? Eu n-am nicio durere, nimic, doar niste greturi cumplite. Sau e prea devreme pt dureri? Deci nu stiu ce sa fac, am mai spus, am deja 2 fete, nu-mi mai trebuia unul, dar nici avort nu prea imi vine. Ma programez la doctor si mai vad. (…)Daca ma gandesc cu mintea, nu-l pot tine, trebuie sa ma gandesc ca trebuie sa am ce sa le ofer celorlalte 2 pe care le am, la inceput as putea face fata, dar peste cativa ani, cand vor fi la scoala toti, si cu locul de munca nu poti sa stii nimic sigur, azi il ai, maine poti sa nu-l mai ai, nu as putea face fata, mai ales ca exista o vorba:"cresc copiii, cresc si nevoile". Pe alta parte, daca ma gandesc cu sufletul, mi-e mila sa fac avort, mai ales dupa ce am citit ce ati mai scris voi,si mai ales ca am mai facut unul si m-a pedepsit Dumnezeu la prima mea nastere. Si cum nimeni nu ma sustine, nici macar sotul meu, si cum trebuie sa ma gandesc in primul rand la fetele pe care le am...cred ca asa voi face, chiar daca ma veti condamna si voi.) ...si sfârsind într-o mare de emoticoane… Pe un site despre copii, avorturile nu-s tocmai subiectul tratat cu cel mai
mare calm. Asa că aparenta decizie a Roxanei pentru un avort a fost
deopotrivă condamnată: (“Daca peste toate obstacolele
puse de om in calea unui bebelus, totusi Dumnezeu vrea sa ti-l dea, nu stiu cum
ai puterea sa te gandesti macar ca trebuie sa faci un avort, pentru ca, printre
altele, "cresc nevoile"...” – Medeea; “La inceput este mai greu sa te
obisnuiesti cu inevitabilul. Dar nu este oare un semn de la Dumnezeu ca acest
copil este o minune. Oare cat de mult s-a luptat ca sa ajunga pe lume? Oare
sotul tau nu s-ar bucura sa aiba si el un baiat? Daca nu-l puteti creste sunt
sigura ca se va gasi o mamica pentru copilasul vostru. Eu stiu cat mi-am dorit
candva sa infiez un copil... Se mai spune ca atunci cand te opui destinului,
Dumnezeu iti schimba soarta si iti da alte greutati si boli....Nu vreau sa supar
pe nimeni, am trecut prin multe si ma lupt in continuare cu viata pentru
viata...Sper sa luati o hotarare inteleapta si sa nu regretati niciodata nici
una din faptele voastre, nici macar in ultimul ceas ...cand toata viata ni se
perinda prin fata ochilor ca un film demult consumat.” – Simina2005)
Dilemă mare… (“Aseara am stat de vorba si am incercat sa-l conving sa tinem si pe bebe nr3, dar oricate argumente i-am adus, el o tinea una si buna ca nu stim ce va fi peste 10-15 ani..., ma rog, sa va spun ca pe la 22 m-am bagat in pat iar pe la 3,30 bantuiam prin casa? ) Mesajul lui Marius, sotul Roxanei, a fost poate cea mai frumoasă declaratie de dragoste pe care am văzut-o în ultima vreme pe DC: “Buna seara, Doamnelor si
Domnisoarelor, DRAGA MEA, Si uite-asa, în uralele comunitătii, Roxana se alătură grupului de
mămici de noiembrie-decembrie 2006! Sarcină usoară, Roxana! Felicitări Marius, pentru felul în care stii să fii lângă familia ta, la bine si la greu! A consemnat: Andreea Demirgian,
Redactor Desprecopii.com - Forumuri recomandate:
|
 |