Ce este Spina Bifida?
Spina bifida este un defect congenital care implica dezvoltarea
incompleta a tubului neural sau a oaselor care il acopera. Denumirea spina
bifida provine din limba latina si inseamna in traducere literala coloana
„rupta“ sau „deschisa“.
Spina bifida apare la sfarsitul primei luni de sarcina, cand cele doua parti
ale coloanei vertebrale ale embrionului nu reusesc sa se uneasca, lasand o zona
deschisa (numita fistula, n. trad.). In anumite cazuri, coloana sau alte
membrane pot iesi prin deschiderea din spatele embrionului. Boala poate fi
detectata de obicei inainte de nasterea copilului si poate fi tratata
imediat.

Tipuri de Spina Bifida
Cauzele bolii spina bifida sunt in general necunoscute. Unele dovezi
sugereaza ca poate fi cauzata de gene, dar in cele mai multe cazuri nu exista
precedente familiale. Un puseu de febra ridicata in timpul sarcinii poate mari
riscurile unei femei de a naste un copil cu spina bifida. Femeile care au
epilepsie si carora le-au fost administrate medicamente cu acid valproic pentru
a controla crizele pot avea un risc crescut de a naste un copil cu spina
bifida.
Exista doua forme de spina bifida – spina bifida oculta si spina
bifida manifesta.
|
Spina bifida oculta este forma cea
mai usoara de spina bifida (oculta inseamna ascunsa).
Cei mai multi copii care au acest tip de defect nu
au vreodata vreo problema de sanatate. Coloana vertebrala este adesea
neafectata.
Spina bifida manifesta include
doua subtipuri de spina bifida, meningocelul si
mielomeningocelul. |
Alte probleme la nou
nascuti
|
Meningocelul implica afectarea meningelor, membranele
care acopera si protejeaza creierul si maduva spinarii. Daca meningele ies prin
spatiul dintre vertebre (oasele mici, in forma de inel, care formeaza coloana
vertebrala), sacul lor se numeste meningocel.
Mielomeningocelul este forma cea mai severa de spina bifida. Apare cand
meningele ies prin spatiul din spate, iar maduva spinarii iese si ea. Cei mai
multi copii care s-au nascut cu acest tip de spina bifida au si hidrocefalie, o
acumulare de fluid in creier si in jurul creierului.
Din cauza dezvoltarii anormale si a afectarii maduvei, un copil care are
forma de mielomeningocel a bolii spina bifida are de obicei si o forma de
paralizie. Gradul de paralizie depinde foarte mult de pozitia deschiderii (a
spatiului) din coloana. Cu cat deschiderea este mai sus pe spate, cu atat
paralizia tinde sa fie mai severa.
Copiii care au spina bifida au adesea probleme cu controlarea sfincterelor,
iar unii pot manifesta tulburari constand in hiperactivitate sau in deficit de
atentie (ADHD – attention deficit hyperactivity disorder) sau alte probleme de
invatare, cum ar fi problemele de coordonare mana-ochi.
Diagnosticarea bolii spina
bifida
Parintii care asteapta un copil pot afla daca are spina bifida prin
intermediul unor teste prenatale. Testul serului matern AFP (alpha-fetoprotein),
efectuat intre saptamanile 16 si 18 de sarcina, masoara cantitatea de
alfa-fetoproteina produsa de fetus. Medicul va masura cantitatea de AFP din
sangele mamei. Daca aceasta cantitate este ridicata, testul va fi repetat
deoarece in multe cazuri, nivelurile AFP ridicate sunt false. In cazul in care
cantitatea este din nou ridicata, alt test sau alte teste vor fi efectuate
pentru a verifica si a confirma diagnosticul.
Medicii pot folosi si ecografia pentru a vedea daca un bebelus are spina
bifida; in anumite cazuri, defectul spinal poate fi detectat la examinarea
ecografiei. Amniocenteza poate si ea sa ajute la determinarea bolii. Este
introdus un ac prin abdomenul mamei in uter pentru a colecta fluid, caruia ii
este testat nivelul AFP.
Acidul folic si Spina bifida
(cititi aici despre Acidul
Folic in sarcina)
Deficienta de acid folic a mamei a fost legata si ea de spina bifida, iar
cercetatorii cred ca multe cazuri de spina bifida pot fi prevenite daca femeile
aflate la varsta la care pot fi insarcinate consuma 0,4 miligrame (400
micrograme) de acid folic zilnic si continua sa ia acid folic in timpul primului
trimestru de sarcina. Printre resursele bune de acid folic sunt ouale, sucul de
portocale si legumele cu frunze de culoare verde inchis. De asemena, multe
dintre multivitaminele din farmacii contin doza recomandata de acid folic.
Simptomele de spina bifida
Bebelusii care se nasc cu spina bifida oculta adesea nu manifesta semne sau
simptome exterioare. Coloana vertebrala nu iese prin piele, desi pot avea un
smoc de par, un semn din nastere sau o gropita pe piele deasupra partii de jos a
coloanei.
Dar semnele sunt evidente in alte forme ale bolii. Bebelusii care s-au nascut
cu forma de meningocel a bolii au un sac cu fluid vizibil pe spate. Sacul este
acoperit adesea de un strat subtire de piele si poate varia intre dimeniunile
unui strugure si cele ale unui grapefruit.
Bebelusii care s-au nascut cu mielomeningocel au si ei o umflatura
asemanatoare unui sac care iese din spate, dar nu intotdeauana este acoperita de
un strat de piele. In anumite cazuri nervii coloanei vertebrale pot fi vizibili.
Un bebelus care are si hidrocefalie are un cap mai mare, ca rezultat al
excesului de fluid si al presiunii intracraniene.
Tratarea bolii spina bifida
Copiii care au spina bifida oculta de obicei nu necesita tratament.
In cazurile de spina bifida manifesta, tratamentul depinde foarte mult de
tipul de spina bifida si de severitatea bolii.
Un copil care are forma de meningocel a bolii este de obicei operat de
timpuriu, iar medicul impinge meningele inapoi si inchide spatiul dintre
vertebre. Multi copii care au acest tip de spina bifida nu mai au alte probleme
de sanatate ulterior, in afara cazului in care sacul contine nervi.
Bebelusii care s-au nascut cu forma de mielomeningocel a bolii necesita
imediat o atentie mai mare si de obicei sunt operati in prima sau a doua zi de
viata. In timpul acestei prime operatii, medicul de obicei impinge inapoi tubul
neural in vertebre si inchide spatiul pentru a preveni infectiile si a proteja
tubul neural.
Un bebelus care are si hidrocefalie va necesita o operatie pentru a plasa un
sunt (dren) in creier. Acesta este un tub subtire care ajuta la reducerea
presiunii asupra creierului drenand si eliminand fluidul in exces.
In plus, unii copii necesita operatii ulterioare pentru a rezolva problemele
pe care le au cu picioarele, soldurile sau coloana.
Locatia fistulei din spate dicteaza adesea ce tip de ajutoare sau echipamente
adaptive va necesita un copil diagnosticat cu mielomeningocel. Copiii care au
fistula in partea de sus a coloanei vertebrale si paralizie extinsa vor avea
adesea nevoie de un scaun cu rotile pentru a se deplasa, in timp ce aceia care
au fistula ceva mai jos ar putea folosi carje, suporturi pentru picioare sau
aparate de mers.
Cum ingijiti copilul care are spina
bifida
Parintii unui copil care are spina bifida vor primi de obicei suport de la o
echipa medicala ce poate include mai multi doctori (neurochirurgi, urologi,
chirurgi ortopezi, specialisti in recuperare si pediatri), un asistent medical
specializat in recuperare, specialisti in terapie fizica si ocupationala si un
asistent social. Scopul este de a crea un stil de viata pentru copil si famile
astfel ca dizabilitatea sa interfereze cat mai putin cu activitatile zilnice
normale ale copilului.
autor: Desprecopii.com,
Redactor: Daniela Slavu Articol aprobat de Colegiul Medicilor
Desprecopii.com Toate drepturile rezervate (c) 2007
Pentru suport, prietenie si atitudine, va
recomandam urmatoarele forumuri:
Mai
cititi pe site-ul nostru:
Igiena si ingrijirea
nou-nascutului Igiena
intima la baietei Ingrijirea copilului - Baita Iritatia
produsa de scutece Ingrijirea dintilor
Diversificarea si hranirea
bebelusului Diversificarea alimentatiei sugarului
Nazurile la masa Citeva
retete gustoase de papica Cum sa ne ajutam copiii sa manince sanatos? Importanta
hidratarii corecte a copilului Pastrarea si folosirea corecta a alimentelor pt
copii 4 luni: E
momentul sa pape altceva Carnita Bio de la Hipp: mancare de calitate pentru
bebelusi
Stimularea nou-nascutului Despre memoria copiilor Masajul pentru copii
Jucarii pentru noii nascuti
Dezvoltarea
nou-nascutului Cat cresc
copiii? Etapele de
dezvoltare ale bebelusilor Cresterea si dezvoltarea normala (0-12luni)
|