Copii cu frici - despre fricile copilariei

Copii cu frici - despre fricile copilariei

Copii cu frici - despre fricile copilariei

Am o fetiță de 2 ani jumătate, mereu a fost mai timidă și mai fricoasa cu lucrurile si oamenii noi. De ceva timp mai ales ma simt neputincioasă, este practic terorizată cand vede un om necunoscut, uneori sunt nevoită să plec din anumite locuri deoarece nu o pot liniști in niciun fel...  - spune o mamica.

⇒ In continuare discutam despre copii cu frici - despre fricile copilariei - ințelegerea fricilor și anxietăților din copilărie

veti citi
Fricile exagerate ale copilului
Înțelegerea fricilor și anxietăților din copilărie
Despre fricile si fobiile copiilor

Fricile exagerate ale copilului

Buna mămici! Am o fetiță de 2 ani jumătate, mereu a fost mai timidă și mai fricoasa cu lucrurile si oamenii noi. De ceva timp mai ales ma simt neputincioasă,este practic terorizată cand vede un om necunoscut,uneori sunt nevoită să plec din anumite locuri deoarece nu o pot liniști in niciun fel. Nu mai vrea nici cu copii, singurul loc unde ii place sa stea este la mall, acolo nu spune nimic. Nu pot merge acasă la cineva deoarece plange foarte tare si cere sa plecam acasa. Mai sunt mămici care s-au confruntat cu astfel de cazuri?  - intreaba o mamica

Niste sfaturi de la mamicile din Comuntatea Desprecopii

Bună. Este normal sa nu sară în sus de bucurie la toți necunoscuții,cu atât mai mult cu cât ea a fost timida mereu! Cu cei din familie și prietenii ei cum reacționează?! Iese des afara sau se întâmplă mai rar? De exemplu băiețelul meu(9luni jumate) a plâns în urmă cu câteva zile în casă unor rude,deși era familiarizat cu locul,persoanele si nu este deloc timid ; Am fost nevoiți să plecăm acasă..  - buburuza_ruza

Ceea ce descrii pare un pic extrem. O doza de frica e normala si benefica, dar prea multa poate insemna o problema. Cum reactioneaza daca vin copii straini, de varsta similara, sa se joace cu ea? Pare sa se teama de ei, se fereste? Eu te-as sfatui sa mergeti la o evaluare la un psiholog, in curand va ajunge la varsta de gradinita si, daca problemele continua, ii va fi greu sa se adapteze - Camelia 09

Înțelegerea fricilor și anxietăților din copilărie

Copilul meu pare să se teamă de o mulțime de lucruri. Ar trebui să îmi fac griji?

Din când în când, fiecare copil are frică de ceva. Pe măsură ce copii explorează lumea din jurul lor, având experiențe noi și confruntându-se cu noi provocări, anxietățile sunt aproape o parte inevitabilă a creșterii.

Fricile sunt frecvente:

Potrivit unui studiu, 43% dintre copiii cu vârste cuprinse între 6 și 12 ani au avut multe temeri și îngrijorări. Frica de întuneric, în special de a fi lăsat singură în întuneric, este una dintre cele mai frecvente temeri în această grupă de vârstă.

La fel și teama față de animale, precum câinii mari care latră. Unii copii se tem de incendii, locuri înalte sau furtuni. Alții, conștienți de știrile de la televizor și din ziare, sunt îngrijorați de spărgători, răpitori sau război nuclear. Dacă a existat recent o boală gravă sau deces în familie, aceștia pot deveni anxioși cu privire la sănătatea celor din jur.

În copilăria mijlocie, frica se depășește. Cele mai multe sunt ușoare, dar chiar și atunci când se intensifică, în general, cedează de la sine după un timp.

Ce pot face părinții:

Iată câteva sugestii pe care mulți părinți le consideră utile copiilor lor cu frici și fobii.

  Vorbește cu copilul tău despre anxietățile sale și fii intelegator. Explică-i că mulți copii au frici, dar cu sprijinul tău poate învăța să nu ii mai fie frica de multe frici si sa le depaseasca.

Nu radeti sau ridiculiza fricile copilului dvs., în special în fața prietenilor sau colegilor sai.

Nu încercați să vă obligati copilul să fie curajos. Îi va lua timp să se confrunte și să-și depășească treptat anxietățile. Cu toate acestea, îl puteți încuraja (dar nu forța) să vină tot mai increzator in propriile sale forte si de a-si rezolva singur orice frica.

Deoarece temerile sunt o parte normală a vieții și adesea reprezintă un răspuns la o amenințare reală sau cel puțin percepută în mediul copilului, părinții ar trebui să fie liniștitori și de sprijin. Discutând cu copiii lor, părinții ar trebui să recunoască, deși nu să crească sau să întărească, preocupările copiilor lor. Arătați ce se face deja pentru a proteja copilul și implicați copilul în identificarea unor măsuri suplimentare care ar putea fi luate. Astfel de părinți simpli, sensibili și simpli pot rezolva sau cel puțin gestiona majoritatea temerilor din copilărie. Când asigurările realiste nu au succes, teama copilului poate fi o fobie.

► Citeste in continuare Nu proiecta fricile si anxietatile tale copilului tau - iata cum poti face asta

Despre fricile si fobiile copiilor, citeste si

De ce are copilul fobii: cauze care stau la baza fricilor copilariei

Ai gija ce spui copilului. Copiii asculta tot timpul iar ceaa ce le spunem poate avea un impact de durata

autor: Amalia Averescu - psiholog - Kinder- en jeugdpsychologie - specializat in Psihologia Copilului, Zwolle, Olanda. 
In exclusivitate pentru Desprecopii.com © 2022

✔️ Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informații le pot fi utile și altor mămici sau tătici. Îți mulțumim anticipat! ❣️

Comentarii vizitatori

Citeste toate comentariile

Ce sentimente ti-a produs acest articol?

Nu exista comentarii la acest articol. Adauga-l tu pe primul!

Scrie un comentariu

Adresa de mail nu se publică (ramâi anonim) dar completarea corectă este necesară pentru aprobarea rapidă a mesajului, și mai ales în cazul în care aștepți răspuns. | Toate câmpurile trebuie completate!

Mesajul tău este o întrebare la care aștepți răspuns?

DA (este întrebare)
NU (nu este întrebare)


Cod:

Ai o întrebare pentru alte mămici?
ÎNTREABĂ AICI la rubrica de întrebări SAU pe FORUMUL DESPRECOPII