Imi doresc un copil autonom – Interviu cu dr. Laura Markham

TEMA: Alimentatia sanatoasa a familiei | 0 | 12/6/2018

În urmă cu câteva zile, am participat din partea Desprecopii.com la un eveniment, unde am avut șansa, alături de alți bloggeri și siteuri cu același profil, să-i adresez întrebări unuia dintre cei mai importanți experți în parenting, dr. Laura Markham, psiholog, om de știință și cel mai important mamă. Întâlnirea s-a transformat într-o discuție caldă și prietenoasă, Laura este un om remarcabil, pe care îl stimez, și de la care am în continuare foarte multe lucruri de învățat.

in acest articol veti citi mai multe despre:
Cine este Laura Markham?
Stabilește o conexiune cu copilul tău
Oferă-i libertate
Stabilește limite
Îndrumă-l și nu-l controla (Copilul tău are nevoie de tine)
Autodisciplina
Ce este autonomia?
De ce vreau să cresc un copil autonom?
Chiar de când sunt bebeluși, copiii ne dau semne de autonomie

Cine este Laura Markham?

Laura Markham este doctor în psihologie cu o vastă experiență clinică, autor și fondator al ahaparenting.com (site la care sunt abonați peste 100.000 de oameni) și autor al bestsellerurilor “Părinți liniștiți, copii fericiți” și “Părinți liniștiți, frați fericiți”.

Discuția cu Dr. Laura Markham m-a impresionat prin implicarea și dăruirea cu care Laura abordează fiecare subiect. Am vrut să știu mai multe despre meseria ei de părinte și despre felul în care a făcut față provocării de a crește 2 copii autonomi. Iată ce am întrebat-o:

,,Uitându-te în urmă, la cei peste 20 de ani de experiență ca părinte, care sunt acele calități pe care le-ai împărtășit copiilor? Și care sunt acele lucruri pe care nu le agreezi la persoana ta și pe care nu ți-ai dorit să le preia și copiii tăi?”

“Mi-am văzut copiii ca fiind unici și diferiți, și am încercat să le îndeplinesc pe rând, fiecăruia nevoile. Mi-am dorit ca ei să înflorească dar în același timp, să rămână ei înșiși, și să descopere fiecare felul său de a fi. Am considerat că este important să împart cu ei valorile mele și motivele care mă fac să iau decizii înțelepte precum și ce putem face ca să trăim într-o lume mai bună. Cu toate astea, nu am încercat să le inoculez anumite principii. Copiii meu au preluat de la mine,valori pe care le-am trăit și încă le mai trăiesc pe propria piele.
În general, copiii sunt entități separate, individuale și unice aceștia nu seamănă nici cu noi, nici cu alți copii. Ei trebuie lăsați să se dezvolte natural, în modul lor frumos și diferit de a exista pe această planetă. Totodată, trebuie să ținem minte că cine suntem cu adevărat are un impact foarte mare asupra copilului nostru. Fiica mea semăna cu mine, iar fiul meu cu tatăl lui. Ea este o fire emoțională (așa cum eram și eu în tinerețe), pe când fratele ei este o persoană calmă. Indiferent de personaitățile lor diferite, eu i-am ascultat și am încercat să vin în întâmpinarea nevoilor lor.”

Rememorând interviul cu Laura Markham, îmi dau seama că noi, părinții suntem în plin proces de învățare și aprofundare a relației cu copilul nostru. Laura ne-a explicat, cu o voce caldă, de ce este important să menținem relația cu copilul nostru la un nivel intens de conectare. Atât timp cât vom comunica cu micuțul nostru, și vom empatiza cu emoțiile și nevoile sale, îi vom putea oferi uneltele necesare pentru a deveni autonom. În aceași manieră, noi suntem forțați să-i oferim și o libertate în limitele siguranței.

Ce putem face pentru a crește copii autonomi?

Stabilește o conexiune cu copilul tău

Timpul împreună sau “Time in” trebuie să înceapă atunci când copilul se supără sau are un comportament nedorit. Mergi cu el într-un loc liniștit și ține-l în brațe. Liniștiți-vă și conectați-vă. Timpul special îi ajută pe copii să se simtă apreciați și conectați. Petrece timp cu copilul tău unu-la-unu, dar nu înainte de culcare, în timpul meselor, sau în fața televizorului. Este interesant să-l faci să-ți povestească activități sau să-ți descrie o situație din punctul lui de vedere. Emaptizează cu copilul tău 24/7, oferă-i îmbrățișări și terapie cu zâmbete. Jocurile și râsul reduc transmițătorii de anxietate și produc serotonină. În același timp joaca este unealta perfectă pentru descărcare emoțională, învățare și conectare.

"mă întreb...", "crezi că..", "ce părere ai despre...", "a existat vreo parte din tine care știa că nu e o idee bună?” "ce te-a făcut să nu asculți acea parte?"

Oferă-i libertate

Atunci când copilul este implicat să rezolve o sarcină, nu este recomandat ca adultul să intervină. Uneori, părinții, deși bine intenționați, își vor dori atât de tare să crească un copil independent, încât vor interveni în activitățile celui mic, îndeplinindu-i sarcinile în locul acestuia. Acest tip de atitudine este greșită și poate submina autonomia copilului prin faptul că va crea o dependență. Copilul se va astepta mereu, în viitor, ca un părinte să apară și să-l ajute cu activitatea pe care o întreprinde.

Imaginează-ți că bebelușul tău, e în plin proces de rostogolire, iar tu ca părinte bine intenționat, îi dai o mână de ajutor. Acesta se va trezi brusc, pe partea cealaltă, însă , nu va realiza cum a ajuns acolo. Învață să fii lângă copilul tău, și să-l ajuți acolo unde este neapărat necesar. Copiii sunt incredibili de intuitivi și te vor surprinde de fiecare dată.

Stabilește limite

Chiar dacă un copil este încurajat să fie autonom, descurcăreț și cu inițiativă, totuși el nu are voie să facă tot ce îi trece prin cap. Noi, părinții suntem cei care trebuie să le impunem limite, să le dăm exemple și să le explicăm celor mici când, cum și de ce ar trebui sau nu să facă un anumit lucru. Este necesar să impunem limite atunci vine vorba despre siguranța și sănătatea micuțului nostru. Cum impunem limite:

- Conectează-te
- Confruntă-l afectuos
- Arată-i empatie
- Împlinește-i o dorință în imaginație
- Oferă-i alternative
- Găsește soluții convenabile pentru amândoi
- Invită la cooperare în joacă
- Oferă-i controlul (puterea)

Îndrumă-l și nu-l controla (Copilul tău are nevoie de tine)

“Când încercăm să controlăm pierdem respectul copilului dar și compasiunea pe care o avem pentru el”

Părinții au responsabilitatea de a-și îndruma copiii și a-i crește în spiritul binelui, al dragostei, compasiunii și responsabilității. Este foarte important să nu folosești forța, și să stimulezi inteșigența emoțională. Cel mai bine funcționează aici puterea exemplului. Cel mai rapid mod de a oferi copiilor valori este să începem să le trăim chiar noi în mod conștient și autentic.

“Pentru a crește un copil autonom, noi trebuie să creștem rădăcini în micuțul nostru prin receptivitatea pe care o arătăm față de nevoile sale. Mai târziu, acesta va fi capabil să renunțe la dependența față de părinți și își va întindă aripile, transformându-se într-un copil autonom, cu atitudini dezvoltate și exersate.” (Laura Markham)

Autodisciplina

Autodisciplina este esențială pentru atingerea obiectivelor proprii și obținerea succesului personal și profesional. Atunci când părinții impun limite, copilul alege să coopereze, și renunță la ceva ce își dorește pentru ceva ce își dorește mai mult. Astfel cel mic își consolidează autodisciplina de fiecare dată când alege să respecte o limită.

Ce este autonomia?

Autonomia este o călătorie din care înveți cum să-ți ajuți copilul să-și dezvolte deprinderi pe viață încurajându-l să descopere cu încredere lumea din jurul său.

De ce vreau să cresc un copil autonom?

Copilul autonom este copilul încrezător, care chiar dacă se bazează pe instincte, face alegeri și știe să le justifice. În primul rând îmi doresc să cresc un copil fericit, cu o inteligență emoțională mare, care să reușească în tot ceea ce își propune. Apoi, vreau să fie autonom fiindcă doar în acest mod își poate asuma deciziile pe care le ia, va avea încredere în forțele proprii, se va responsabiliza și își va putea îndeplini visurile.

Chiar de când sunt bebeluși, copiii ne dau semne de autonomie.

Chiar de când sunt bebeluși, copiii ne dau semne de autonomie. Ei folosesc limbajul nonverbal, și spun NU încă dinainte de a începe să vorbească. Tot ce trebuie să facem este să-i ascultăm și să fim atenți la ceea ce ei încearcă să ne transmită. Să-i încurajăm și să fim lângă ei pe tot parcursul experiențelor pe care le întâlnesc și să intervenim doar dacă este nevoie. Dacă știm să ne ascultăm copii, să-i primim și să-i acceptăm așa cum sunt, ei vor face la rândul lor acest lucru cât se poate de natural și de firesc. De multe ori, copiii sunt cei care ne dau lecții de viață prin naturalețea și spontaneitatea cu care abordează situațiile în viață.