Marea Intilnire: nasterea Aniei

Marea Intilnire: nasterea Aniei

Marea Intilnire: nasterea Aniei

  • Septembrie... toate ecografiile facute la inceputul acestei luni imi vesteau un copil mare (de cel putin 4 kg la nastere) si o nastere grabita... „Nu prindeti sfirsitul lui septembrie” mi se spunea din toate partile... pe 10, doctorita care ma incuraja cu nasterea normala - desi imi spusese si ea initial ca mai buna ar fi o cezariana in cazul meu, ma invita sa vizitez maternitatea.

Trebuie sa mai adaug ca o stresam pe doctorita de citeva saptamini ca eu vreau sa vad cum e sala de nasteri... ocazie cu care imi face un consult ca la carte si ma pune si la monitor... bebele e asezat pe partea stinga (ideal pentru nastere normala), e bine coborit, colul e moale si usor centrat asa ca... nu mai duc 2 saptamini ca popa!... ...pe 26 am programare la doctorul care imi propusese la consultatia din 3 septembrie sa nasc „ca o doamna” (bine faceam daca nu ma duceam dar vezi... tot politeturile au fost de vina)... nu ma consulta pe masa (niciodata nu m-a consultat), ma pune in schimb la eco... ma invita apoi din nou in cabinetul sau... „uitati cum o sa facem... eu pe 4 octombrie trebuie sa fiu in Germania, asa ca daca pina pe 2 nu se intimpla nimic, veniti dimineata la ora 8, in spital sa mergem la blocul operator sa facem niste analize si dupa aia mai vedem daca facem cezariana... dar sa nu mincati nimic cu o seara inainte”...

Mi-e clar: tipul vrea sa ma taie... Cred ca innebunesc... ma rog sa ma apuce nascutul pina pe 2... nu stiu ce o sa ma fac daca nu se intimpla asa... luni, pe 1 ma consult cu seful meu... el ma recomandase calduros acestui doctor (seful sectiei Ginecologie – Maternitate I) si era si obrazul lui in joc... „Eu zic sa te scoli dimineata si sa bagi bine la ghiozdan si nu mai are ce sa-ti faca daca te duci cu burta plina”... aflu mai tirziu de la prietena mea Violeta (asistenta la maternitate) ca faza nu tine... se face cezariana si pe mincate... vezi urgentele).... Cred ca nici daca as fi chiulit de la cel mai important examen si m-as fi intilnit cu profu’n parc nu m-as fi simtit mai nasol... Sa ma duc? Tipul e doctor in stiinte iar eu doar o amarita fara specializari medicale dar care sta toata ziua pe internet... daca-mi baga un text ca nu-s ce s-a complicat si trebuie sa intram repede la cezariana, eu cum il contrazic? Nu, mai bine nu ma duc... Dar cum mai dau eu ochii cu omul ala? Mai ales ca el mi-a salvat sarcina cind altii nu-mi dadeau nici o sansa (Dumnezeu sa-i dea sanatate!)... Gata, m-am decis... cu toate riscurile, nu ma duc!


Inainte sa vin la birou trag o fuga la un cabinet de ecografii... e totul in regula... copilasul e pregatit de nastere... normala... m-am mai linistit... Ajung la birou, incep glumele: „Omu’ ceala isi ascute cutitele la spital si tu vii la servici?”... Liviu ma suna la birou „Vezi ca te cauta domnu’ doctor...” Simt c-o iau razna... o stare de fugar, de evadat, ma cuprinde si nu imi mai da pace... seara ma apuca vomatul... asa din senin... si-o tin asa pina pe 4 cind mi se confirma ca doctorul a ajuns in Germania... „Dar vezi ca se intoarce pe 14”... ultima luna oricum nu mai dormeam mai deloc dar acum parca e prea de tot... in fiecare seara ma baiesc si cremuiesc... tre sa nasc la noapte... in fiecare dimineata o iau pe jos spre serviciu pe drumul cel mai lung... nu mai pot minca nimic... bebelusul imi impinge cu piciorusele tot ce ajunge in stomac... observ ca am slabit un kilogram... am 99... la inceputul saptaminii aveam 100 (da, 100!)...


7 octombrie e termenul... toata lumea stie ca trebuia sa nasc de cind haul... verific emailul... e plin de mesaje: „Congratulations! You have reached your due date”... Ma ia cu rau... iau la puricat internetul in legatura cu depasirea termenului... peste tot citesc ca trebuie urmarite cu mare atentie miscarile fetale iar cel putin la doua zile o monitorizare a BCF... imi fac rapid o programare la doctorita... la ora 14... colul e moale dar mai putin centrat ca data trecuta... burta a mai urcat putin... si bebelusul... „Ce facem? Sefu’ se intoarce saptamina viitoare...Daca nu si nu... Cel tirziu vineri, pe 11, facem cezariana... te externez duminica seara si iti scoate Violeta firele...” „Da, de acord...” plec de acolo cu o inima tare grea.... Vine masina trimisa de seful meu... un sofer imbecil care ma scoate din sarite... imi vine sa-l dau jos de la volan si sa conduc eu... Ajung la birou si sun la cabinetul celei mai bune specialiste in ecografii... „Martea viitoare e bine?” „Doamna, eu trebuie sa nasc si nu stiu daca mai prind saptamina viitoare” „Bine, veniti miine seara la sfirsitul programului”....

Pe 8, la ora 20, ma duc la ecograf... Doctorita isi tuguie de citeva ori buzele... „E belea?” „Nu, e totul in regula... doar ca a scazut putin lichidul... In doua zile, daca nu nasteti, cereti sa va faca declansare, maxim in 3 zile, sa nu intre fatul in suferinta” Mi se repeta ca bebele e foarte mare, dar fiind si eu la fel, nu vor fi probleme cu nasterea normala....

Ajung acasa... sun la doctorita... uitati asa si-asa... ce facem? „Facem cum vrei tu... ori cezariana la rece, ori incercam declansare si daca se complica treburile, facem cezariana”... Vorbim vreo 15 minute la telefon... Stabilim sa ma internez la ora 7, joi dimineata (pe 10, exact la 9 luni de la conceperea minunii, 10 ianuarie, ziua lu taica-su) Declansare... Ce urit suna! Trombonesc toata noaptea internetul cu nasterea indusa... cica doare de doua ori mai tare decit nasterea declansata normal... asta e... daca bebica nu mai vrea sa vina...

Miercuri, pe 9, trag putin de mobila din casa doar doar ma apuca nascutul... am uitat... aseara ne-am si iubit, fara protectie, in speranta declansarii travaliului... Ti-ai gasit! Merg la birou (tot pe jos, repede, si pe cea mai lunga ruta) si anunt pe toata lumea... Cezarienistele mele (v-am mai spus ca toate prietenele mele, mai putin Violeta, care lucreaza la maternitate, au facut cezariana) ma bombardeaza cu sfaturi „Nu te prosti... ia si fa cezariana”... Seara termin treaba si urc o fuga pe la Violeta „Miine dimineata te internezi pe la 6, ca sa prinzi tura de noapte. E o fata buna acolo si o sun sa se ocupe de tine”... Ajung acasa... ma baiesc din nou, ma epilez prin cele locuri, ma cremuiesc, mai verific o data bagajul... pun si o jucarie din plus, pentru Ania... Si adorm cu gindul la Marea Intilnire de miine... E prima noapte cind dorm, dupa cit timp oare? La 5,30 suna ceasul... dezactivez alarma... ma trezesc din proprie initiativa pe la 7... „Ma impusca Violeta”... „Hai, Liviu, trebuie sa mergem...” Evident, ca intotdeauna cind sint agitata, caut saminta de scandal... „Daca ma enervezi, plec singura... Iau masina si ma duc” urcam in masina... „Stai, opreste la market” „Da’ ce ai uitat?”... cumpar cafea, bomboane de ciocolata si tigari... pentru asistente... „Stii ca io fac urit la durere, ca sa le dau ocupatie alora...” Ajungem la urgente... am biletul de internare dat de doctorita.... mi se ia tensiunea... cam mica... din cauza emotiilor, probabil... sint condusa intr-o camera unde ma schimb in vestitul capot de nascut (o chestie din bumbac, cu fermoar in fata, albastru a boalei, cu niste dungi rosii si galbene)... oho, si cit am cautat eu asa o chestie... musai cu fermoar ca sa-l trag in jos si sa pun minunea pe piept... urcam cu liftul... Liviu pleaca... „Ma suni, iubi, da?”... las bagajul in sala de travaliu si ma ia o asistenta in primire, cica niste analize... apare Violeta... ma scuz repede ca am dormit si eu ca nesimtita o noapte... e ora 8... mi se face prima injectie... „Va doare?”... „Deloc”... la 8,30 hopa sus pe capra... dilatatie 3 cm... „Foarte bine” murmura asistenta, o tipa in virsta si cam a dracului.... aflu mai tirziu ca o cheama „Doamna Lenuta”... de fapt avea ecuson si-n piept... da’ cine mai avea grija ecusonului ei?... Ma dau jos de pe capra si vreau sa-mi trag inapoi chilotii „Nu, astia, nu! De-acuma fara” Incerc s-o induplec... nu, nimic, fara... Imi vine o idee: „Doamna, va rog sa ma lasati sa-mi iau chilotii ca ati vazut, io nu stau locului aici la sala de travaliu, ma plimb pe holuri si stiti ca acolo sint scari. Mai trece vreunul pe-acolo si are Doamne feri f’o viziune!” Ride si ma lasa cu chiloti...

Iau la patrulat holurile... ma mai intorc in salon sa mai frunzaresc cartile si revistele cu care umplusem o sacosa... aveam si un dosar rosu in care pusesem de toate „Etapele travaliului” „Cezariana de urgenta” „Refacerea dupa nasterea normala” „Refacerea dupa cezariana” „Tatal Nostru” si „Crezul” (ca nu cumva sa le uit de emotie)... oricum ma simt ca inainte de examen... parca am uitat tot... deja incurc tipurile de respiratie... tre’ sa mai repet... intre timp mai dau cite un telefon... la serviciu, la prietene, la mama... apare doctorita... e ora 9... hai iar sus pe capra... „Ah, ce mina nasoala are... doare... la doamna Lenuta nu durea asa...” Dilatatie 5 cm... Foarte bine!... „Te doare?”... „Asa ca la menstruatie...” Cheama medicul neonatolog, face prezentarile... o doctorita tare frumoasa si tare de treaba... Doctorita mea o cheama iar pe doamna Lenuta... „O reanimare in utero” Doamna Lenuta se executa... scoate vreo 10 fiole si un seringoi.... „Hait, am pus-o! Ce-i asta?”... Evident intreb... mi se spune ca e pentru bebelus, ca sa nu sufere din cauza medicatiei de declansare a travaliului... glucoza, calciu, vitamine, etc... ma ia cu ameteli... mina mi se invineteste... mai trece o ora... primesc o pastiluta cu gust de creta... trebuie s-o tin sub limba sa se topeasca incet... „Asta-i cheia si lacata” zice doctorita de-acuma incepe bairamul... Parca intr-adevar ma iau durerile mai tare... dar nu ma las... bat holurile in continuare... Doamna Lenuta imi spune sa nu plec departe ca sa ma aiba sub ochi... De la bulina aia cu gust de creta mi se usuca buzele... imi amintesc ca am lasat trusa de cosmetice acasa in ideea ca n-o sa-mi trebuiasca la nastere... il sun pe Liviu sa mi-o aduca... „In 5 minute sint la tine”...

Trece vreo jumate de ora... si io numa’ cu balsamul de buze in cap... Deja durerile erau mari... atita mi-a trebuit... pun mina pe telefon si-l sun pe Liviu... „Iubi, m-a trimis seful sa iau....” „Stii ce? Io sa n-aud azi de nici un sef ca te omor!”... In 5 minute apare strugurelul... durerile erau tot mai nasoale... Liviu asista la doua contractii, cind evident ma incolacesc de gitul lui... „Asa tare doare?”... Liviu pleaca si ma intorc la sala de travaliu sa imi recuperez dosarul rosu... incerc sa nu ma crispez la contractii... niste tipe asteapta in sala de travaliu sa intre la cezariana... fac mistouri si incerc sa ma arat cit mai vesela... ma cheama doamna Lenuta... am uitat sa va spun ca in sala de nasteri, acolo unde erau si caprele roiau niste caprite, eleve la scoala sanitara... Ei si cind le vedeam io pe-alea tinere ca dadeau sa se uite care-i treaba le sagetam de vreo doua ori cu privirea ca saracele isi cautau de lucru-n alta parte... deci, pe capra iar... simt o piscatura... sar ca arsa... „ti-am rupt membranele” imi spune doamna Lenuta... Vine o alta asistenta si-mi face o injectie tare ciudata in burta... „Dilatatie 7-8 cm...” ii spune doctoritei care tocmai intra pe usa... „dar marginile colului s-au cam intarit”... vine si doctorita sa ma consulte.... iar mina aia nasoala... doareeee..... o vad ca se schimba la fata... „Da, intr-adevar”... „mai asteptam jumatate de ora”... zic „Na ca nu mai scap de cezariana”... „Fa-i testul la ocitocina”... ma duc in sala de travaliu, cam ingrijorata... iau iar la rasfoit dosarul rosu si cartoaiele... Vine doamna Lenuta... „Hai sa-ti fac o injectie in cur”... i-as zice ceva... dar iar ma ia o contractie... si-mi cam vine sa imping... ma ridic din pat si ma duc la ea s-o intreb de impins... „Nu impinge acuma ca nu e deschis suficient colul si-ai sa-l rupi”... ma rog... reincep patrularea... ma duc din 5 in 5 minute la toaleta... dar evident nu fac nimic... contractiile sint tot mai crunte... Imi zic ca nu-mi mai trebuie al doilea copil nici in ruptul capului... Sa termin io aici si ma duc sa-nfiez 5... da’ nu mai fac io, nici normal, nici cu cezariana... vreau sa-mi stropesc fata cu apa rece dar la chiuveta e o tipa care numai nu se mai termina de spalat pe miini... o rog sa ma lase... aia se face ca n-aude... ma apuca iar o contractie... simt ca innebunesc... le inteleg pe femeile care iau patul in spate si „rima” prin salon... dar eu vreau sa ma controlez ca mai am de tras pina diseara... asa scrie la carte ca dureaza multe ore... o trag pe tip de brat si imi torn apa in cap... ma duc inapoi in salon... zic hai sa ma intind putin poate adorm si nu le mai simt... ca daca o mai tin asa vreo 6-7 ore pe putin, ce ma fac? Vreau sa citesc iar din dosarel dar m-apuca o nevoie de impins careia nu-i pot rezista... sa vezi ca mi-am rupt colul!... simt ca nu ma mai pot ridica din pat... o rog pe tipa de alaturi sa o cheme pe doamna Lenuta... Vine asistenta mai tinara, Anisoara... „Sa stiti ca io nu mai pot sa ma abtin... mi-a venit sa imping si a fost peste puterile mele sa ma opresc...” „Hadeti sa va vad pe masa...” E ora 12,20... merg in sala de nasteri... Si asta are mina nasoala ca a doctoritei... incerc sa ma relaxez... „Haideti ca nastem”... Sar de pe masa si dau sa plec crezind ca vine alta tipa care trebuie sa nasca... „Stati linistita, ca dvs. tre’ sa nasteti” „Cum io? Va rog sa imi aduceti dosarelul ala rosu... ca am uitat respiratia de expulzie...” Sala se umple de lume, vine si Violeta, si se ride copios de dosarelul meu.... „Las ca va invatam noi”....

Vine si doctorita insotita de un doctor pe care tocmai il asistase la o cezariana.... Il invit politicos pe domnul doctor sa paraseasca sala pentru ca io vreau sa nasc numai cu doamnele...daca tot nu nasc ca o doamna... Tipul face o tira misto... ca poate vreau sa-mi faca vreo doua fotografii (Violeta roia pe-acolo cu aparatul meu de fotografiat) dar se duce in incaperea alaturata... Doctorita mea, o panicoasa de felul ei... incepe sa tipe... „Cind a fost ultima contractie?” „Acuma vine una, doamna doctor”... „Da, ai dreptate”... „Hai, fetita, impinge....” Io impingeam (nici nu imi mai aminteam cum trebuie sa imping ca sa nu-mi plesneasca vasele capilare de la ochi si obraji) da ma busea si risu’ la „fetita” ei... adica io, ditamai muierea de 99 de kile... Oricum ziceam ca am de stat acolo la impins vreo ora, asa ca la carte... „Iese capul” aud pe cineva... Simt si eu cum iese... mai simt o intepatura... epizio... vine alta contractie.... „Hai, fetita”... „Are cordonul in jurul gitului” o aud pe doctorita tipind... Simt ca o iau razna... „Na, mi-a trebuit nastere normala”... Trece contractia si ridic capul sa vad care-i treaba... doctorita a sectionat cordonul iar o asistenta curata ceva acolo... nu prea vedeam bine... vine alta contractie... ma las din nou pe spate...Violeta isi aseaza bratele pe burta mea... simt cum iese minunica... ridic capul... degeaba, vinetica mea era deja in bratele medicului neonatolog... care dispare cu ea in camera de alaturi... Imi amintesc ca trebuie sa aud plinset de copil... plinset care intirzia sa se auda... O intreb pe Violeta de ce nu plinge... N-apuca sa deschida gura ca din camera alaturata se aude vocea usor ragusita a Aniei... Oho... si-nca ce plinge... Doctorita mea isi face o cruce mare ca s-a terminat totul cu bine (mai tirziu avea sa-mi spuna ca n-a crezut un moment ca nu ajungem la cezariana)... E ora 12,48, Ania s-a nascut la 12, 45... Vine doctorita de dincolo cu Ania in brate... „are 3 kile 100... sa va traiasca”... intreb de 3 ori „Cit?”... cica 4 kile... ecografele lu’ peste! De fapt si io calculasem dupa formulele de pe internet si-mi iesea 3,300... Ania imi este asezata pe umar... e asa mica... si vinetie... si calda... tare calda... cum a lipit-o de mine, s-a incolacit de gitul meu si gata, nu a mai plins... incep sa-i numar degetutele... Doctorita ride „Stati linistita ca are tot ce-i trebuie. Ia uitati ce titoasa si putoasa e!” Mda, criza genitala... Ania este dusa dincolo... iar io sint dusa cu sorcova... vorbesc incoerent... vezi ca hainele ei sint acolo... ba nu, dincolo... adu-mi telefonul... sa sun la mama... ba nu, la Liviu... sar in fund sa ma uit in oglinda... nu mi-au crapat ochii? Stai linistita! imi zice doctorita care cosea de zor la ce se rupsese acolo dupa taietura ei din bisturiu... Ei si daca in timpul nasterii n-am zis nici pis... la cusut am facut ca toate alea... a durat vreo 20 de minute tot lucrul asta manual, timp in care eu l-am sunat pe Liviu care a tot tinut-o ca fac misto de el... ca ii spusesem initial ca o sa nasc mai pe seara... sint mutata in salonul de lehuzie unde trebuie sa stau 4 ore sa imi masez burta... ma apuc de dat telefoane... sint si sunata... nimanui nu-i vine sa creada ca gata, am nascut... vine Liviu palid tot la fata, cu ditamai buchetoiul de crini... „Nu erau trandafiri...” Violeta o aduce pe Ania... „Vai, ce frumoasa-i iubi...” Rid... „Ai fi zis vreodata ca noi doi urati o sa facem asa un copil frumos?”... dau buchetul infirmierei sa-l ia de acolo pentru ca ma ametea mirosul... si gata... incepe alta etapa...


Daca as fi scris o poveste frumoasa i-as fi pus urmatorul moto, dar cum am scris doar o poveste cu zvic...
„Trebuie sa cunosti aceasta senzatie, atit de greu este de descris in cuvinte. Durerea te sfisie fizic, iar in secunda urmatoare dupa ce a aparut copilul, patrunde in corpul tau si in suflet dumnezeirea. Ceva mai frumos nu poate exista.” (Tania Popa, actrita)

Poze de la nastere: //community.webshots.com/album/63133756ODnBAX

Stiu ca am scris mult asa ca am sa va rog pe voi sa-mi spuneti ce e in plus sa mai scot... ca io singura nu pot sa decid...

Bai fetili gravidutili.... s-aveti nasteri frumoase si usoare mai dihai ca a mea....

Dana

Precizari: Dosarelul rosu e pus bine la pastrare ca ne mai trebe si peste fo doi ani, la urmatoarea fetitza. Am uitat sa spun ca majoritatea materialelor de acolo erau printate de pe www.desprecopii.com ... asa ca, multzam fain DC.

autor: Dana Rosu, Suceava, Romania membra a clubului desprecopii.com
toate drepturile rezervate - (c) desprecopii.com 2002-2003
- In fotografi1: Scena de la nasterea Aniei  si Ania cu mamica-Dana
Cititi reacti pe forumul nostru aici: forum/topic.asp?TOPIC_ID=4734

Subiecte tratate:
Tema:

Comunitatea Desprecopii

Toate Forumurile

Peste 200.000 de membri inregistrati!

Hai chiar acum in cea mai mare si mai activa comunitate de parinti si discuta despre: Marea Intilnire: nasterea Aniei.

intrebari

Intrebari si raspunsuri

Ai o intrebare pe teme legate de acest articol sau o intrebare in general? Intreaba specialistii Desprecopii.com si alte mamici dornice sa te ajute!

Forumuri Recomandate

Nasterea unei stele

Nasterea unei stele

Mamicile povestesc experientele lor la nastere. Clipe unice, traite la maxima intensitate.
Discutii generale

Discutii generale

LOUNGE DC. Discutii, pareri si impresii. Aici ne adunam pentru a ne cunoaste.
Prematurii: Esentele tari

Prematurii: Esentele tari

Esentele tari se tin in sticlute mici. Aici isi fac stagiul prematurii DC. Putin grabiti si foarte curiosi.
Bebelusul - primele 365 zile din viata unei comori

Bebelusul - primele 365 zile din viata unei comori

Primele 365 zile si nopti. Casa nou nascutilor DC. Alaptare, colici, ingrijire, baite, nopti nedormite si multa dragoste.

Comentarii vizitatori

Citeste toate comentariile

Ultimile 4 comentarii

  1. Predescu Irina
    Predescu Irinatrimis la 23/3/2010

    Sunteti o excelenta povestitoare. Sa va traiasca http://www.mini-games.ro

    Raspunde la acest comentariu
  2. Olivia Buzatu
    Olivia Buzatutrimis la 20/2/2003

    Sunteti o excelenta povestitoare, ati reusit de asemenea sa redati foarte bine intreaga atmosfera si stare de spirit din momentul nasterii, cat si din maternitatile noastre. Am avut si eu 2 experiente, minune mare ca nu m-a dat plansul cu tot ce se intampla in jurul meu in acele clipe, cert este ca acum totul pare ilar, ba chiar ma amuz copios atunci cand povestesc despre ele... Felicitari inca o data pentru talentul de povestitor, cat si pentru minunea dvs. Olivia Buzatu, Timisoara

    Raspunde la acest comentariu
  3. Olivia
    Oliviatrimis la 20/2/2003

    Am uitat! Mi-ar face placere o corespondenta cu dvs. teme de discutie cred ca exista... Eu am doi copilasi, minunile mele-Ioana, de 2 ani si 7 luni si Andrei, de 5 luni.

    Raspunde la acest comentariu
  4. simona
    simonatrimis la 19/2/2003

    Bravo Danuta!! Am citit povestea ta, am ras si am plans la sfarsit! Ai un stil mortal de a povesti! Sa-ti traiasca puiuta! Te pup dulce, Simona (mama lui Sorin si a Alicei)

    Raspunde la acest comentariu

Scrie un comentariu

Adresa de mail nu se publica (ramai anonim) dar completarea corecta este necesara, mai ales in cazul in care astepti raspuns. | Toate campurile trebuie completate!

Ai o intrebare? APASA AICI pentru rubrica de intrebari SAU intreaba pe FORUMUL DESPRECOPII