| | De pe forumul desprecopii.com:
|
 |
Material despre o poveste reala de viata intimplata in
randul comunitatii Deasprecopii.com (forumul
Desprecopii.com ) In sectiunea Nasterea pe
Glob, va asteptam si pe
dumneavoastra sa publicati povestea unica a nasterii
puiutului dvs. |
"Mereu am crezut ca asa ceva se
întâmpla numai în filme…."
(Laura25, 18 februarie 2006, ora
9:55:12)
Se
întâmpla rar ca pe un site care celebreaza în fiecare zi vieti noi, sa se
decreteze doliu. E ca si cum, pe insula noastra de vacanta, acolo unde ne
refugiem când vrem sa ne deconectam sau sa gasim solutii pentru problemele care
ne ard, brusc, la toate ferestrele ar flutura cârpe negre si aerul ar mirosi a
fum de lumânare.
|
Ni se pare incredibil ca în
zilele noastre o femeie tânara moare la nastere. 17 februarie 2006 a fost
prima zi în care comunitatea desprecopii a tinut doliu pentru unul dintre
membrii sai: AndreeaC, mamica de
ianuarie-februarie 2006, a murit dupa ce a nascut-o pe
Maria.
N-am cunoscut-o pe AndreeaC, dar
am fost martora dramei familiei ei, alaturi de toti cei peste 1000 de
oameni care au simtit nevoia sa spuna în acelasi mesaj: "Condoleante,
Dumnezeu s-o odihneasca pe Andreea si bun venit Mariei pe lume". "E
nedrept!" "Medicii sunt niste criminali! "Cum poate Dumnezeu lasa un
suflet mic fara mama?" "Nici macar n-a apucat sa-si tina fetita în brate,
sa o vada…".
Gândul acesta, ca pruncul meu ar
fi putut creste fara mine, ca m-as fi stins înainte sa o vad, înainte sa o
tin în brate, înainte sa-i învat fiecare gest, fiecare respiratie, fara
sa-i cunosc zâmbetul, fara sa o pot legana, fara sa-i fiu aproape… gândul
asta ne-a facut pe mine si pe toti cei ce zilnic intra pe DC, sa alergam
sa ne luam copiii si sa-i strângem la piept. "De ce plânge mama?" probabil
s-au întrebat ai nostri în ziua aceea…
Au fost zile întregi în care n-am
putut vorbi despre asta, în care n-am mai intrat pe forum sau pur si
simplu nu am vrut sa scriem la topicul acesta si totusi iata, dupa mai
bine de doua luni, înca mai sunt oameni care deschid subiectul "Doliu
pe DC" si îsi exprima regretele. Cel mai greu trebuie sa le fi fost celorlalte mamici, de pe forumul
de ianuarie-februarie 2006, cele care o cunosteau pe Andreea si care stiau
cu câta dragoste a asteptat sa-si tina fetita în brate.
Inainte de
nastere
|
AndreeaC
Camera Mariei era aproape
gata...
|
|
Maria si bunica. Maria doarme acum
in vechea camera a mamicii
ei, Andreea.
|
Maria si
tata
|
Ca mine si ca tine, Andreea alesese un
nume pentru copila ei…
( "Asadar: la eco a iesit fetita
(Maria), are acum 33++,voi naste la Polizu, cu dr. Alina Dascalu. Au început
durerile de spate si de solduri (când dorm).) Ca mine si ca tine, îi pregatise
camaruta ("Luna asta trebuie sa termin cu bagajul si camera bebelusei. Mai am o
multime de cumparat, de aranjat, de lipit etc. Sper sa reusesc si sa nu ma
prinda bb nepregatita." - scria pe 3 ianuarie), pusese deoparte prima fotografie
de la eco, cumparase câteva hainute si poate câteva jucarii… Ca mine si ca tine,
se temea putin de nastere dar se straduia sa-si pastreze zâmbetul (Acum ninge,
sper ca asa sa fie si de Craciun, sa se bucure copiii. Si nu numai. :) Multa
sanatate, multe bucurii si sarbatori fericite.
PS: Am citit povestea nasterii
lui ioachim chiar cu o seara înainte sa primesc link-ul de la tine (am gasit pe
net, ca nu mai aveam rabdare :)) Mi-a placut cum ai scris-o, e tare
amuzanta, când citesti dupa... dar eu sunt inainte... oricum - mi-a placut: acum
când ma gândesc la ea, zâmbesc si ma apuca groaza, plus ca am mai citit si alte
asemenea povesti pe net si am observat ca nasterile au loc cu tot felul de
peripetii. Asa ca ma astept. Cu zâmbetul pe buze înainte, ca altceva nu vad
ce-as putea face. Salutare. Aveti grija de voi.) Ca mine si ca tine, a citit
despre nasterile de dinainte ale colegelor de forum (Buna fetelor! Bine ati
venit acasa cu bebeii, celor care au nascut de curand si tin pumnii celor care
se pregatesc de nastere. Eu am citit mai mereu ce ati scris, dar mi-am facut
mereu de lucru cu altele si nu am apucat sa scriu. Tot mai gasesc câte ceva de
facut, parca nu se mai termina. Am facut liste peste liste. Azi am fost la
manichiura, mâine ma duc la epilat si apoi la 11 la doctor, la control. Sunt
deja în saptamâna 40. Dar nu am nici un semn: burtica nu mi se pare sa fii
coborât, dureri nu, dop nu, lichid nu... or fi gresit termenul? dupa masuratori
trebuie sa fie între 9 si 12 feb. Vedem mâine. Poate ne opreste acolo.)
Ca putine dintre noi, înainte de a
naste, s-a dus la biserica si s-a spovedit.
("Fetelor, cred
ca mai am putin ...sau nu?Azi am fost la control, totul E ok, doar colul putin
înmuiat. Am stabilit întalnire la eco, pe vineri. Sfatul medicului a fost sa ma
plimb, sa stau linistita. Asa ca o iau încetisor de la Polizu pâna la Romana pe
jos. Acolo pauza de o cofetarie, întâlnire cu sotul, mers pe jos pâna la
Universitate. Dupa ce ies din pasaj simt cum curge ceva cald. Cred ca-i apa.
Caut o toaleta sa verific. Sânge. Fuga la spital, tel. dr. Vazut medic de garda,
apoi eco. Bb ok, miscari, inima, placenta. Doar burtica se întarea din când în
când. Cica sângerarea ar fi de la tuseul vaginal. Cu taxiul acasa, oprit la
biserica sa ma spovedesc. La iesire alunec pe scari, cad pe spate si dau cu
capul de o treapta de marmura. Am început sa plâng. Acu-s acasa si de când am
venit au mai curs câteva picaturi de sânge (rosu). Bb misca, iar burtica se mai
întareste la 5-6 minute de vreo 3 ori la rând, apoi sta cuminte. Cumnatu' e cu
masina la scara." ) Ca mine si ca tine, înainte sa plece la spital a deschis
forumul si a spus: cred ca nasc! Ca mine si ca tine a anuntat primele semne ale
nasterii (Fetelor, azi bb al meu s-a agitat mai mult decât de obicei. Pâna acum
eu n-am avut nici un simptom (dureri, dop, lichid) din cele citite în relatarile
voastre. Dar acu', de ceva vreme simt niste întepaturi jos. Se poate sa fie
primele semne?)
Ca tuturor mamicilor din comunitatea noastra, i
s-au tinut pumnii si i s-a facut galerie:
"Hai, Andreea, sa te întorci sanatoasa acasa cu Mariuca!"
("....Multumesc pt urari! Sunt înca
acasa. Am trecut cu bine peste noapte. Acum - burtica e mai tare decât de
obicei, din când în când se mai întareste si mai rau în partea dreapta si îmi
curge si ceva rozuliu. Am vb cu dr - cica se poate sa fie dopul. Sunt pe
faza").
Ce tragedie! Andreea nu s-a mai
întors acasa. De ce?
Placenta inserata jos,
cazatura dinaintea nasterii, incompetenta medicilor, un travaliu prea lung,
amânarea nejustificata a unei cezariene de urgenta? Embolie amniotica, au
spus medicii. La câteva zile dupa ce Andreea plecase sa nasca, sotul ei a intrat
pe forum nu ca sa spuna: "Fetele mele sunt acasa" ci
dintr-un bun simt enorm: s-a simtit dator sa ne povesteasca despre ultimele ei
ore, ca sa le linisteasca pe cele ce înca nu nascusera, ca sa nu lase pecetea
rusinii pe obrazul medicilor
("Sunt sotul Andreei Calin si va
scriu de pe contul ei pentru ca se pare ca mai dureaza ceva pâna se va activa al
meu. Vreau sa va multumesc pentru gândurile voastre. Va voi spune povestea asa
cum o stiu eu, pentru ca vad ca multe dintre voi sunt foarte speriate. Andreea a
avut o sarcina aproape perfecta. Toate problemele ei au fost cât se poate de
banale si s-au rezolvat de la sine. Ultima ecografie a fost cu o zi înainte si a
fost bine. Placenta urcase, contractiile au început exact la data prezisa de
medic, nici o zi mai devreme sau mai târziu. Cazatura din ziua precedenta nu a
avut nici un efect negativ. La tomograf nu s-a vazut mai mult de un cucui. A
plecat la spital la insistentele mele, pentru ca ea ar mai fi stat un pic,
contractiile nu i se pareau destul de regulate. A venit pe picioare, s-a
internat singura si a urcat pe jos doua etaje. Doctorita Dascalu a venit la
timp, anuntata de asistente. Andreea vorbise deja cu ea la telefon si i-a spus
în ce stadiu se afla. A avut echipa completa la nastere: doctor, asistente,
moasa, anestezist. Stopul cardiac s-a produs aproape de sfârsitul procesului. Au
facut cezariana si au început sa o resusciteze. Dupa 40 de minute inima ei a
început din nou sa bata. Initial, bazându-se doar pe perioada cât a trecut între
stopul cardiac si conectarea la aparate, doctorita a fost optimista. Rezultatele
analizelor au venit abia la ora 14.00 (copilul s-a nascut la 5.45) si atunci
prognosticul s-a schimbat radical. Am fost acolo! Medicii s-au mobilizat
extraordinar. Au venit imediat doctorita de garda, un chirurg, asistente,
practic tot spitalul. Mi-am dat seama ca e ceva grav pentru ca asistentele
plângeau si abia mai nimereau clantele la usi. Toata adrenalina din spital s-a
dus la Andreea. A mai trait 15 ore ca urmare a efectelor medicamentelor, dar
corpul ei nu a reusit sa treaca de soc si sa înceapa sa functioneze pe cont
propriu. A avut cei mai buni medici, cea mai buna aparatura si toate substantele
care ar fi putut-o ajuta. Vreau sa multumesc doctoritei Dascalu si tuturor
medicilor, asistentelor si personalului ale caror nume nu le stiu. Au facut doua
minuni: au salvat copilul si au resuscitat-o pe Andreea. Nasteti linistite la
Polizu! Copilul e perfect sanatos, manânca foarte mult si a trecut deja de
icter.
Va multumesc mult! Tudor Calin)
Ne-am propus ca Maria sa devina fetita
noastra de suflet.
Am strâns pentru ea niste banuti,
evident nu-i vor ajunge pentru toata viata, dar sunt bani pentru zile negre, pe
care bunicii si tatal îi vor pune în banca.
("Maria e frumoasa si cuminte,
gângureste, are 5 kilograme. Cand am intrat în camera ei, dormea pe pieptul
bunicului. A pus-o usor în pat dar s-a trezit relativ repede. A deschis la
început un ochisor si ne-a privit asa, smechereste... I-am dus banutii donati de
voi, o rochita si o carte a bebelusului în care bunica sa îi puna fotografii cu
mama, sa tina un grafic de crestere si sa noteze primul zâmbet, primul pas,
primul cuvant. Fotografia mare a Andreei e pusa exact în fata patutului. Mariuca
are camaruta ei, cu patut si masuta de înfasat, cu jucarii si tot ce-i mai
trebuie. E bine îngrijita de bunici si îi place mult sa stea în brate, cu
nasucul lipit de pieptul celui ce o tine. Au multumit pentru bani. Între timp se
lupta cu greutatile obisnuite: laptele praf destul de scump, pampersii care se
duc foarte repede. Se plictiseste repede de jucarii, desi, spune Tudor, "avem la
hainute si jucarii cât pentru cinci copii".)
Cine ar fi crezut ca o postare pe forum
e dovada scrisa a firului de ata de care ne atârna vietile, asa cum spunea una
dintre noi? Cine ar fi crezut ca pozele cu burtica si cele facute în pragul
usii, când te tii cu o mâna de spate si zâmbesti desi îti vine sa strigi de
durere, vor fi singurele poze din care puiul tau va sti ca tu erai mama, asa
aratai când înca nu se nascuse?
Ne e greu sa ne împacam cu ideea ca nu
s-a putut face nimic. Dar trebuie sa mergem mai departe, si sa-l rugam pe
Dumnezeu sa aline durerea parintilor Andreei, cei care au fost nevoiti sa-si
conduca pe ultimul drum copilul. Sa ne rugam ca Maria sa creasca mare si
frumoasa, de doua ori mai iubita si mai alintata. Sa speram ca într-adevar
exista viata vesnica si ca într-adevar Andreea este îngerul Mariei, sa îl rugam
pe Dumnezeu sa-i netezeasca micutei calea în viata si sa nu puna pe umerii ei
mici poveri mai mari decât pierderea mamei.
Dumnezeu sa o binecuvânteze pe
Maria!
autor: Andreea Demirgian- membra a clubului
Desprecopii.com, redactor Desprecopii.com
Toate drepturile rezervate - (c) desprecopii.com
2006
 Forumuri recomandate
Sarbatorim alaturi de dumneavoastra
nasterea generatiei
Desprecopii.com!
|
 Scrisoarea Desprecopii.com |
 ARHIVA
|
|
Noutati
Concursuri
Publicitate
Helpdesk
