Este imposibilitatea de a controla emoțiile un semn de autism la copii? Ce este normal si ce nu - sfatul psihologului

Este imposibilitatea de a controla emoțiile un semn de autism la copii? Ce este normal si ce nu - sfatul psihologului
Este imposibilitatea de a controla emoțiile un semn de autism la copii? Reglarea emoțiilor este una dintre cele mai mari provocări ale copilăriei. Crize de furie, plâns aparent „fără motiv”, reacții intense sau dificultatea de a se calma pot apărea în primii ani de viață fără să însemne automat o tulburare de dezvoltare. Totuși, unii părinți se întreabă: „Dacă al meu copil nu își poate controla emoțiile, poate fi un semn de autism?”
Avem sfaturile psihologului specialist, Amalia Averescu.
Este imposibilitatea de a controla emoțiile un semn de autism la copii? Ce este normal, ce poate semnala o dificultate și când ar trebui să cerem ajutor
Reglarea emoțiilor este una dintre cele mai mari provocări ale copilăriei. Crize de furie, plâns aparent „fără motiv”, reacții intense sau dificultatea de a se calma pot apărea în primii ani de viață fără să însemne automat o tulburare de dezvoltare. Totuși, unii părinți se întreabă: „Dacă al meu copil nu își poate controla emoțiile, poate fi un semn de autism?”
Răspunsul scurt este: nu neapărat.
Dar este important să înțelegem contextul în care apar aceste dificultăți și ce este specific pentru autism.
.jpg)
Toți copiii au dificultăți în reglarea emoțiilor — este normal
La vârste mici, creierul copilului este încă în formare. Până în jurul vârstei de 5–7 ani, abilitatea de a face față frustrării, așteptării, schimbărilor și stimulilor este limitată.
Așadar:
🔸crizele de furie,
🔸plânsul intens,
🔸dificultatea de a se calma singur,
sunt comportamente normale în copilăria timpurie.
Un copil care nu își poate controla emoțiile nu are nevoie de etichete. Are nevoie de ghidaj, de un adult calm și de un spațiu sigur în care să învețe, pas cu pas, cum funcționează lumea emoțiilor. - spune Amalia Averescu, psiholog
2. Ce se întâmplă în autism?
La copiii cu tulburări din spectrul autist (TSA), dificultățile emoționale sunt frecvente, însă ele apar de obicei împreună cu alte semne specifice, precum:
✔ probleme de comunicare și limbaj
— vorbire întârziată, ecolalie (repetarea cuvintelor), dificultăți în a cere ajutor.
✔ dificultăți de interacțiune socială
— nu răspund la nume, evită contactul vizual, nu caută interacțiunea cu alți copii.
✔ comportamente repetitive sau ritualuri
— alinieri de obiecte, interes foarte restrâns, mișcări stereotipe (fluturarea mâinilor).
✔ sensibilități senzoriale
— reacții puternice la zgomote, lumini, texturi, schimbări de rutină.
✔ dificultăți majore de adaptare la schimbări
— tranzițiile sunt extrem de stresante, apar crize puternice când rutina este modificată.
Atenție: imposibilitatea de a controla emoțiile, singură, NU este un criteriu de diagnostic pentru autism.
3. Când este îngrijorătoare dificultatea de reglare emoțională?
Este util să discutăm cu un specialist dacă:
🔸copilul are crize frecvente și intense după vârsta de 5–6 ani,
🔸pare să nu înțeleagă emoțiile celorlalți,
🔸nu răspunde la încercările de calmare,
🔸se autoagresează (se lovește, se zgârie),
🔸are reacții mult mai disproporționate decât copiii de aceeași vârstă,
🔸dificultățile emoționale vin la pachet cu întârzieri de limbaj sau cu semnele enumerate mai sus.
4. Ce pot face părinții?
1. Observați copilul în contexte diferite
Emoțiile intense apar în mod natural la oboseală, foame, suprastimulare sau frustrare.
2. Vorbiți cu un medic pediatru sau psiholog
Un specialist poate evalua dacă reacțiile sunt parte din dezvoltarea normală sau dacă este vorba despre o dificultate emoțională, senzorială sau neurodezvoltare.
3. Încurajați limbajul emoțiilor
Etichetați emoțiile:
„Ești furios. E în regulă. Sunt aici să te ajut.”
4. Ajutați-l să exerseze strategii de calmare
Respirații, pauze, spațiu liniștit, activități senzoriale — toate pot face diferența.
5. Mențineți rutine previzibile
Copiii, în special cei sensibili, se reglează mult mai ușor când știu la ce să se aștepte.
Ce trebuie să înțeleagă părinții când copilul „nu își poate controla emoțiile”
Dificultatea de a gestiona emoțiile nu înseamnă automat autism.
Dar este un semnal important că cel mic are nevoie de sprijin, predictibilitate și instrumente pentru a învăța treptat autoreglarea — exact cum învață mersul, limbajul sau cititul.
Copiii nu fac crize pentru că sunt „răi” sau „răsfățați”, ci pentru că sistemul lor emoțional încă se formează, iar creierul responsabil de controlul impulsurilor este imatur. Pentru unii copii, mai ales cei sensibili sau suprastimulați, reglarea emoțiilor poate fi o provocare și mai mare.
Sfatul si recomandarea psihologului
1. Observați contextul, nu doar criza.
Înainte de a vă teme de un diagnostic, întrebați-vă: „Ce a declanșat această reacție? Oboseală? Foame? O schimbare bruscă? Zgomot? Frustrare?”
De multe ori, explicația este în mediu, nu în copil.
2. Conectați-vă emoțional înainte de a corecta comportamentul.
Un copil în criză nu poate învăța.Are nevoie întâi să se simtă în siguranță:
„Sunt aici. Te ajut. Ești în siguranță.”
Abia după calmare putem discuta despre ce s-a întâmplat.
3. Oferiți un limbaj al emoțiilor.
Copilul învață să-și regleze emoțiile dacă știe să le numească. „Ești furios. E în regulă să fii furios, dar nu e în regulă să lovești.”
4. Rutinele sunt terapie pentru creierul emoțional.
Copiii care anticipează ce urmează au mult mai puține crize. Programul previzibil este unul dintre cele mai bune instrumente de autoreglare.
5. Cereți ajutor specializat dacă dificultățile sunt frecvente, intense și persistente.
Nu pentru că ar fi vorba neapărat despre autism, ci pentru că un psiholog poate identifica exact de ce îi este greu copilului să se regleze — anxietate, sensibilitate senzorială, întârzieri de comunicare, nevoia de structură sau… doar temperament puternic.
Concluzia de la Desprecopii
Nu — imposibilitatea de a controla emoțiile nu este, de una singură, un semn de autism. Poate fi o parte normală a dezvoltării sau poate indica: hipersensibilitate senzorială, temperament intens, anxietate, oboseală, sau poate apărea în contextul TSA dacă sunt prezente și alte semne.
Dacă ai îngrijorări, cel mai bun pas este o evaluare realizată de un specialist în dezvoltarea copilului.
🟠 Citeste si De ce este autismul la copil atat de greu de diagnosticat si de ce este importanta o evaluare corecta
Mai multe despre psihologia copilului aici >

autor: Amalia Averescu - psiholog - Kinder- en jeugdpsychologie - specializat in Psihologia Copilului, Zwolle, Olanda.
In exclusivitate pentru Desprecopii.com © 2025
Ce sentimente ti-a produs acest articol?
Nu exista comentarii la acest articol. Adauga-l tu pe primul!
Scrie un comentariu
Ai o întrebare pentru alte mămici?
ÎNTREABĂ AICI la rubrica de întrebări SAU pe FORUMUL DESPRECOPII