Mai multi copii inseamna mai multe bucurii

Mai multi copii inseamna mai multe bucurii

Mai multi copii inseamna mai multe bucurii

Cand unicul mostenitor al familiei nu ştie ce prostii să mai facă, după ce a terminat de pictat pereţii, de coafat pisica şi de spart bibelourile, dacă deznădejdea vă apucă, imaginaţi-vă cum v-aţi descurca dacă aţi avea nu unul, nu doi, ci trei, patru sau chiar şase copii. Cum aţi reuşi să vă împărţiţi in mai multe bucati si cum ati face fata fiecarei zile, de dimineata pana seara? 

 

Mai multi copii inseamna mai multe bucurii. Iata sfatul de la Desprecopii
 

in acest articol veti citi mai multe despre:
Iata cateva dintre sfaturile ei pentru familiile cu mai multi copii
Care sunt bucuriile unei familii cu multi copii?
Care sunt cele mai mari dificultati si provocari pe care le aveti intr-o familie cu mai multi copii?
Cum va descurcati cu responsabilitatile fara sa le lasati sa va copleseasca?
Cum reusiti sa le acordati atentie tuturor?
Cum ii ajutati pe copii sa se impace?
Cum pastrati casa cat de cat organizata?
Care e principalul avantaj al unei familii cu multi copii?
Cum v-a afectat numarul mare de copii relatia cu sotul?
Ce faceti ca sa va distrati?
V-ati pus vreodata problema ca nu aveti momente pe care sa le petreceti doar cu cate unul dintre copii?
Cum gatiti pentru o familie atat de mare?
Ce sfat le dati celor ce isi propun sa aiba o familie numeroasa?
Ce v-a invatat despre voi insiva o familie atat de numeroasa?
Cate ceva din experienta mamicilor, pe care ne-au impartasit-o pe forumul Desprecopii

Sau ...cum să supravieţuieşti într-o familie cu mulţi copii!

Am gasit un interviu cu o mamica a zece copii, pe care vi-l oferim spre incurajare. Holly Perdue, o mama cu 10 copii din SUA ne spune ca familia ei a invatat-o cateva lucruri importante:

  • ca are nevoie sa ramana din cand in cand singura.
  • ca e capabila sa faca minuni… ca e posibil sa ai o familie mare si fericita…
  • ca e versatila si ca poate supravietui cu putin somn si tot sa mai aiba rabdare…

Iata cateva dintre sfaturile ei pentru familiile cu mai multi copii:

  1. Aveti nevoie de o curte mare.
  2. Amintiti-va ca va place sa fiti inconjurati de multa lume.
  3. Incercati sa vedeti partile bune in fiecare dintre copiii pe care ii aveti.
  4. Trebuie sa intelegeti ce trebuie sa faceti pentru voi insiva pentru a va simti bine si chiar sa o faceti.
  5. Fiti corecti cu toata lumea
  6. Spuneti-i fiecaruia dintre copii ca sunteti mandru de el/ea ori de cate ori aveti ocazia.
  7. Spuneti-i fiecaruia dintre copii ca e destept/inteligent/ ca s-a descurcat bine
  8. Apreciati-va unul pe celalalt
  9. Fiti puternici in fata strainilor care va declara dusi cu pluta
  10. Acceptati ajutorul celor ce vor sa va sprijine

Care sunt bucuriile unei familii cu multi copii?

Copii sunt haiosi, nu apuci niciodata sa te plictisesti. Ne place sa-i vedem ajutandu-se unul pe celalalt si jucandu-se, apropiindu-se unii de ceilalti. Oamenii intorc capul dupa noi pe strada.

Care sunt cele mai mari dificultati si provocari pe care le aveti intr-o familie cu mai multi copii?

E destul de greu sa le coordonezi tpate programarile la doctor mai ales daca sunt facute in pripa. E greu sa mergi in oras cu mai mult de doi copii mici pentru ca sunt curiosi si pleaca de langa tine. E greu sa gasesti o singura masina in care sa incapem toti.

Cum va descurcati cu responsabilitatile fara sa le lasati sa va copleseasca?

E foarte obositor sa ai grija de atat de multi copii. Uneori ii mai trimit pe toti la joaca si stau pur si simplu sau citesc ceva ca sa ma mai adun.

Cum reusiti sa le acordati atentie tuturor?

Sunt momente ale zilei diferite pe care le dedic cate unuia dintre copii. De exemplu imi petrec diminetile cu bebelusii si cu cei mai mici iar dupa cina si dupa ce toate treburile zilei sunt terminate ma ocup de baietii cei mai mari.

Cum ii ajutati pe copii sa se impace? Certurile si rivalitatile sunt o problema? Si daca da, cum faceti fata?

Copiii nostri de obicei se impaca bine. Daca se cearta sau nu se inteleg sau se jignesc unul pe altul, ii despart si ii las sa se linisteasca. Apoi discutam despre ceva ce au facut bine iar despre certuri incercam sa vorbim fara sa dam vina pe unul sau pe celalalt.

Cum pastrati casa cat de cat organizata?

Avem reguli pe care toata lumea trebuie sa le urmeze. Toate lucrurile au locul lor. Copiii trebuie sa stranga dupa ei. Orice obiect lasat pe jos, dispare. Copiii cei mari trebuie sa ii ajute pe cei mici si sa isi spele singuri lucrurile.

Care e principalul avantaj al unei familii cu multi copii?

Radem mult si avem o familie in care stim ca ne putem baza unul pe celalalt.

Cum v-a afectat numarul mare de copii relatia cu sotul?

Ne bucuram de fiecare clipa in care putem sta de vorba ca intre oamenii mari si ne putem ajuta unul pe celalalt. Impartim responsabilitatile si in ceea ce ii priveste pe copii si in ceea ce priveste treburile casei. Ştim ca intr-o buna zi vom ramane singuri si asteptam cu nerabdare zilele in care daca n-avem chef sa gatim, n-o sa gatim si gata.

Ce faceti ca sa va distrati?

Iesim in curte sau plecam in excursii sau la inot. Iarna mergem la ski si la sanius. Ne jucam impreuna si invatam o multime de jocuri pe care le putem juca si in casa.

V-ati pus vreodata problema ca nu aveti momente pe care sa le petreceti doar cu cate unul dintre copii?

Nu, nu mi-am pus problema asta. Unul dintre noi (fie eu fie sotul meu) e intotdeauna prezent si daca noi nu suntem acolo, unul dintre fratii mai mari este. Nu suntem niciodata singuri, ne avem unul pe celalalt.

Cum gatiti pentru o familie atat de mare?

Gatim mai mult, pur si simplu. Avem grija sa le dam copiilor toate alimentele importante si cautam retete variate ca sa nu ne plictisim. Difera doar cantitatile in care gatim.

Ce sfat le dati celor ce isi propun sa aiba o familie numeroasa?

Sa fiti puternici si pe picioarele voastre, sa aveti o relatie buna si sa nu va uitati valorile proprii. Nu mai faceti inca un copil doar pentru a salva o relatie.

Ce v-a invatat despre voi insiva o familie atat de numeroasa?

Ca e esential sa ai putin timp si pentru tine, ca suntem capabili sa infaptuim miracole, ca e posibil sa ai o familie numeroasa care sa functioneze, ca sunt foarte flexibila si pot sa traiesc dormind relativ putin si inca sa mai am rabdare cu cei din jur.

Asadar se poate trai intr-o familie cu mai mult de doi copii...

Avem printre noi mamici de trei-patru prichindei si chiar o mama eroina a sase prunci. Cum reusesc ele sa se descurce? Iata cate ceva din experienta lor pe care ne-au impartasit-o pe forumul Desprecopii.

 “Ca sa pot sa ma ocup de toti, de mare ajutor imi sunt wrap-ul si sling-ul. asa il tin pe cel mic cum ii place, lipit de mine si totodata la inaltime, sa poata vedea tot ce-l intereseaza, si am si mainile libere pt ceilalti. cand cei mari sunt la gradinita am mai mult timp pt cei mici, cand, dorm cei mici, am timp pt cei mari, si asa, prin rotatie, are fiecare o bucatica de timp cu mami doar pt el. si multe activitati comune, sa nu se simta nimeni nebagat in seama. asta e avantajul ca au varste apropiate, se joaca impreuna, au cam aceleasi interese. cu treburile prin casa e mai greu, nu prea am cand sa le fac. in ultima vreme au inceput si ei sa ma ajute, macar isi mai strang jucariile si carticelele si cand sunt la bucatarie imi aduc tot ce imi trebuie, le place foarte mult sa " gatim" impreuna. ar vrea ei sa ma ajute la maturat, impachetat hainele spalate, spalat pe jos si dat cu aspiratorul,sters praful, dar mi se pare ca sunt prea mici pt asta (adita, mama a patru copilasi)

Despre gestionarea timpului:

 Eu de voie de nevoie a trebuit sa ma organizez intr-un fel fiindca un copil este la scoala, celalalt la gradinita, am studiat intre primele sarcini si am mers la serviciu dupa aceea. Am pe computer un tabel pe 4 saptamini cu meniul planificat si o lista de cumparaturi aferente. Pe frigider am prins cu magneti un program zilnic si activitatile extrascolare ale copiilor mai mari, altul cu programul meu planificat pe ore de luni pina vineri. Tot pe computer tin evidenta tuturor cheltuielilor din gospodarie. In spatii speciale tin facturile care trebuie platite. Gatesc zilnic sau la 2 zile.I n weekenduri mai ajuta si sotul la bucatarie un pic. Am stabilit zile de curatenie generala, zile de spalat, de calcat si de cumparaturi.O data pe an mergem in vacanta undeva departe de Suedia toata familia.

Cum ne impartim atentia:

 Cel mai mic(fetita nascuta in februarie) sta pe covorasul de activitati, in baby bjorn sau in swing in timp ce ma ocup de fratiorul mai mare care are doar 15 luni jumate iar cei mari nu sunt acasa. Adesea fetita si baietelul mai mare doresc sa se joace cu fratiorul mai mic in camera lui. Cei mari isi aranjeaza jucariile in ladite de plastic in fiecare seara si ii ajut si eu.Fetitei de 9 ani ii place sa faca ordine,chiar isi face patul si isi aranjeaza lucrurile in dulap desi nu i-am cerut niciodata foarte direct. Cind ma vad pregatind ceva in bucatarie,celor mari le place sa incerce si ei. Sunt foarte bucuroasa ca nu a trebuit sa le cer ajutorul, ci s-au oferit ei de placere. Chiar nu ma asteptam sa fie asa de draguti cu cei mici, sa vina des sa-i mingaie cind pling, sa ii intereseze sa le dea bibe sau jucarii...

Incerc pe cit posibil sa ne jucam toti impreuna, sa mincam impreuna de 2 ori pe zi (dimineata si seara), sa iesim afara cu bicicletele sau cu skiurile/saniile(iarna) zilnic, sa plecam in weekend impreuna la cumparaturi sau sa vizitam vecini/prieteni/rude care au si ei copii.

Citeodata copiii cei mari vor sa doarma la verisori vineri sau simbata, alteori verisorii vin la noi.Atunci am si mai multi copii. Eu cred ca daca ei simt ca nu primesc destula atentie in mod individual ar veni sa se plinga la aceasta virsta.” (Mariana_1976)

 “Care e reteta? organizare si disciplina. Simplu. Invata-ti copiii sa te asculte de prima data si o sa ai mai mult timp si dispozitie sa te bucuri de ei decat ai fi crezut. (Irina_C)

 “Eu am 3 copii deodata - tripleti 2 baieti si o fata... au aproape 1 an. Sotul lucreaza pana tarziu iar eu am 2 bone - 1 dimineata, 1 dupa masa caci singura nu ma descurc cu ei... poate cand vor fi mai mari si ne vom putea intelege, vor umbla, manca singuri, etc Problema e ca eu chiar trebuie sa le acord aceeasi atentie ca ei sunt mici si nu inteleg,... vor totul la fel si in acelasi timp, au exact aceleasi preocupari, si nu pot sa ii las sa se simta nici o clipa neindreptatiti.

E foarte greu, nu ma pot imparti in 3 si persoanele din jur nu sunt Mama, iar seara cad franta. Financiar nici nu mai vorbesc. Ei sunt deja gelosi intr-o oarecare masura unul pe celalalt si chiar si atunci cand se iubesc iese cu scantei: muscaturi, zgarieturi, trante... si de fapt o fac cu drag in joaca si nu inteleg de ce nu e voie anumite lucruri... abia astept sa ne putem intelege... totul va fi mult mai usor (Oanna3)

 “Diferenta intre copiii mei e convenabila, cel mare are 6 ani, pitica 2 si piticotul aproape 8 luni (corectate) si din fericire nu se gelozesc prea rau, am grija sa distribui pupacelile uniform si pedepsele le incaseaza la egalitate cei mai, sa fie echitate. Mi-e greu un pic la lectii, exact cind e timpul sa fac lectiile cu cel mare, pitica se infiltreaza cu indirjire si citeodata si piticotul isi cere zgomotos portia de bibe si, culmea, cind terminam cu chiu cu vai lectiile, inceteaza ca prin minune si "perturbantii". Din fericire am schimbat putin metoda: il pun sa scrie in camera lui si sa-mi arate la sfirsit, pierd mai mult timp asa, insa se poate concentra si el. (Dodo)

 “Nu este deloc usor sa cresti trei copii, dar daca asta iti doresti sigur nu vei regreta niciodata. In fiecare zi am cate ceva de lucru, seara tot timpul ma gandesc ce am de lucru a doua zi, incerc sa fiu cat mai organizata, caci altfel nu fac fata, caci lucrul nu se termina niciodata. Cei mari sunt la gradi si cat sunt ei la gradi incerc sa-mi termin treaba, dar am si o tanti care ma ajuta cu copii si prin casa, ma tot gandesc cum m-as descurca fara ea. Eu tot timpul ma gandesc ca nu am timp suficient sa stau cu copii, cu toate ca in general pana ii iau de la gradi imi cam termin treaba care a fost planificata, venim acasa, le dau sa pape si plecam la plimbare, in parc, in oras, depinde de ce vor ei. Si la noi se uita lumea ca la urs, mai ales ca in zona noastra nu mai sunt parinti cu trei copii.

Am auzit vorbe in parc cum ca as fi nebuna ca am facut trei, dar chiar nu inteleg ce le pasa lor de cati copii am eu, dar incerc sa-i ignor cat pot, pe partea cealalta sunt foerte multi care ne admira pt curajul nostru. Dar eu le spun ca nu este vorba de curaj, ci de dorinta, dorinta de a avea trei copii. Spunea cineva ca noi, parinti de mai multi copii poate simtim ca avem mai multa iubire de oferit, poate asa o fi. Cu timpul este cam greu, mai ales ca sotul meu lucreaza destul de mult, dar incerc sa-mi fac timp si pt mine, am mai facut si aerobic acasa (asa am reusit sa slabesc putin) si daca nu reusesc altfel, seara dupa ora 22 sunt libera, adica sa stam la povesti, eu cu sotul, spal vase, mai o pedichiura, calculator. Am noroc, prietenele mele toate au copii si ne vedem destul de des, suntem prieteni de familie.

Cu atentia este dificil, fiecare copil necesita atentie, cel mic mai multa (inca nu merge singur), Vlad este putin gelos, tre sa-l bag in seama si pe el, iar Bogdan, cel mare isi cere si el dreptul, ca doar si el este copilul lui mama. Sunt destul de mamosi toti, dar mi-e tare drag, cand il pup pe unul, ii pup pe toti, le spun destul de des ca-i iubesc, incer sa stam cat mai mult impreuna si sa nu simta nici unul ca celalalt i-ar fi furat din atentia cuvenita lui. Cred ca asta este partea cea mai grea.

Cu ordinea, ne cam descurcam, cum va spuneam fac curat pana ii aduc de la gradi, i-am invatat sa-si puna hainele in ordine, de jucarii nici nu ma mai ating, ei singuri isi fac ordine, i-am invatat si farfuria sa si-o duca la chiuveta dupa ce mananca si incerc sa-i invat cat mai ordonati, sper sa si reusesc.

Concluzia este ca suntem o familie fericita si daca ar fi sa dau timpul inapoi nu as schimba nimic, poate doar as incerca la a treia sarcina "reteta" de fetite (tare mult ne-am dorit o fetita), dar cred ca Dumnezeu a avut alt plan pentru noi.” (mcrmiki)

Ce diferenta de varsta sa fie intre copii?

 “Eu una sunt pt diferente mai mici de varsta, desi pt mama e mai greu cu mai multi copii mititei, pentru copii e mai usor asa, de cele mai multe ori se adapteaza mai repede cu un fratior nou cand sunt mici, decat atunci cand s-au obisnuit de cativa ani sa fie singuri in atentia parintilor, e un loc la care nu ar renunta prea usor. Daca diferenta e mica au si cu cine se juca, au un frate/sora cam cu aceleasi interese, mai tarziu or sa poata discuta diverse lucruri specifice aceleiasi varste. Eu vad la ai mei, cel mare comunica mai usor cu sora lui, care e cea mai apropiata de varsta de el. Fata in schimb, comunica usor si cu cel mare, si cu cel mic, fiindca diferenta de varsta nu e mare nici intr-un sens, nici in celalalt. 

Mi se pare greu sa vrei sa te mai apuci de bebelusi cand deja a crescut cel mare, incepi sa ai alte griji, alte distractii, putina independenta, sa treci iar la pampersi, colici, diversificari, sa nu poti pleca cu usurinta de acasa, parca iti piere cheful. Şi cu cariera, te duci la munca, mai stai acasa, pierzi contactul, iar incerci sa te acomodezi, sa prinzi din urma. Greu. Daca sunt copiii de-o varsta apropiata, dupa ce s-au facut marisori poti sa te apuci cu spor de cariera, si sa n-o mai intrerupi. eu cam asa vad problema (Adita)

Cum te descurci cand se imbolnavesc?

 E greu cind e unul bolnav, cind sunt doi e teribil, toti trei n-au fost inca bolnavi in acelasi timp. Greu mi-a fost la a treia sarcina, caci cel mijlociu inca nu mergea in picioare, aveam sarcina cu probleme si casa cu etaj, ca sa fac un rezumat. E greu cind e o urgenta, o raceala brusca, un cap sau un deget de cusut si dusul la doctor nu era prevazut. Ceea ce gasesc foarte bine la 3 copii e ca se pot juca impreuna, cel mai des se joaca foarte bine toti in aceeasi camera, fiecare la ale lui, sau se uita la un film impreuna.

Recunosc : la mine e dezordine in casa, dar e curat, suntem organizati, mai ales eu am orar destul de rigid acasa si suplu la serviciu, nu-mi permit fantezii pentru mine insami, cumparaturile le fac le fuga sau seara tirziu pe internet, daca mergem la film, e numai la desene animate. Nu e totul la fel de roz-egoist ca pe vremea cind nu-i aveam. Dar e infinit mai frumos si mai pasionant. (Mik)

Cum ne descurcam cu mai mult de 4 copii?

 “Eu am 6 (sase) copii. Am gasit subiectul asta saptamana trecuta exact intr-un moment in care "nu faceam fata". L-am gasit intr-un moment in care eram foarte suparata pe mine. Nici acum nu-mi pot gasi nici o scuza. Am gasit subiectul in ziua in care imi gasisem cainele la hingheri si doctorita de acolo imi atrasese cu duritate atentia: "De ce plangeti? V-a facut cineva ceva? Cainele e aici fiindca nu ati avut grija de el." Da, sunt momente cand nu fac fata. Nu ma refer la curatenie sau alte treburi gospodaresti. Casa mea nu este niciodata "luna" si chiar nu mi se pare important. Dar azi dimineata al doilea fiu al meu a plecat la examen (testele nationale). I-am urat "bafta" dar cand a iesit din casa si a strigat "Pa" eu tocmai il alaptam pe cel mic-mic (de 10 luni) si nu am putut sa raspund...Langa mine dormea si cel de doi ani si jumatate...

Si, ca raspuns la intrebarile puse aici: eu nu lucrez si nu am nici un moment pentru mine. Am mai incercat sa lucrez dupa la patrulea copil. De fapt, am lucrat, dar aveam multe probleme, sefa chiar mi-a spus: "Nu vreau sa iti fac rau, dar as avea nevoie de cineva cu mai putine probleme." Am fost ultima data la cosmetica inainte de nasterea bebelusului (10 luni) si de la nastere mi-am vopsit o singura data parul (acasa), desi ar fi cazul. (Formalhauti)

Dar in cea mai mare parte a timpului este minunat sa ai multi copii. Cei trei mari sunt foarte uniti, au preocupari comune (calculator, offf), prieteni comuni. Cei doi mici au inceput sa "interactioneze", cel de doi ani si jumatate, cand se trezeste, isi cauta intai si intai fratele. E foarte interesant sa ii vezi cum cresc, cum se schimba si cat sunt de diferiti desi au aceiasi parinti si traiesc in aceiasi casa.”

Sfatul de la Desprecopii.com

Asadar, curaj, se poate. Trebuie doar sa vrei si sa ai cu cine sa te bucuri de mai mult de doi copii!

Daca poti si tu sa dai sfaturi din experienta ta personala, intra in Clubul mamicilor cu mai multi copii.

 

 Nu vreau sa fiu un parinte perfect!

Probabil ca fiecare parinte cocheteaza la un moment dat cu dorinta de a fi un parinte model. Mi s-a intamplat si mie de cateva ori, insa am renuntat repede la idee, pentru simplul motiv ca mi-am amintit ca viata e frumoasa in imperfectiunea ei. Am constatat totusi ca exista in jurul meu parinti care fie se cred parinti model fie isi fac din aceasta eticheta un scop in viata. Si ori de cate ori sunt nevoita sa interactionez cu ei ma simt oarecum stinghera.

Pentru ca eu nu sunt si nu cred ca voi reusi sa devin vreodata un parinte model, cel putin daca ar fi sa ma raportez la anumite principii care, din umila mea perspectiva sunt mituri ale asa-zisului parenting modern, aproape stiintific gandit la nivel de teorie de specialisti si ultraspecialisti si nimic mai mult citeste mai departe aici >

autor: Desprecopii.com,
Articol aprobat de Colegiul Medicilor Desprecopii.com
Toate drepturile rezervate, Desprecopii.com (c) 2018

✔️ Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informații le pot fi utile și altor mămici sau tătici. Îți mulțumim anticipat! ❣️

Comentarii vizitatori

Citeste toate comentariile

Ce sentimente ti-a produs acest articol?

Ultimile 4 comentarii

  1. Daiana
    Daianatrimis la 17/11/2016

    Buna tuturor Am citit toate mesajele voastre pentruca am vrut sa văd cum va descurcati ca mame si ca si sotii. Eu am 2 fetite 2 ani jumate si bebelusa 7 luni. Pentru mine ca si mama am foarte multe griji si întrebări, uneori ma întreb cum reusiti unele dintre voi cu mulți copii, sa aveți timp si de ei si de soț si de casa si de voi. Nu mi se pare deloc greu in a creste copii mai multi mai ales ca avem mașini de spălat si toate cele. Ce m-a frământa însă pe mine este ca uneori parca am impresia ca nu fac fata mai ales când am nopți nedormite si asta se întâmpla foarte des, ies la plimbare sa m-a bucur de fetele mele dar când m-a întorc treaba rămâne nefăcută pentru ca noi stam afara cam toată ziua si trebuie sa fac alegere ori afara si treaba nefacuta ori in casa cu toate puse la punct. M-a simt vinovata ca am stările astea de neavând timp, mi se pare ca sunt imchisa si am impresia ca sunt robot adică as vrea mai mult pe afara cu fetele in parc decât toată ziua treaba dar dacă fac asta mereu rămân cu treaba in urma. As vrea sa schimb ceva mai ales ca mai vreau copii.

    Raspunde la acest comentariu
  2. mama8
    mama8trimis la 12/3/2013

    Eu am 8 copii si am gasit subiectele de mai sus din intamplare, stand in fata calculatorului si incercand sa-mi aud gandurile. Sa nu exageram ca nu avem timp pentru noi. Nu-l avem ca nu ne organizam bine, dar se poate. Micutul meu are 1 an si 6 luni, ceilati de la 3 ani in sus. Am si la scoala, dar imi fac timp sa merg la manichiura, pedichiura, uneori cand am chef ma duc la film. Nu am femee, gatesc singura si tordeauna la amiaza avem felul unu, doi si desert. Nu se poate fara desert si nu orice- ceva facut in casa, fiindca nu le plac prajiturile de magazin. Curat facem impreuna sau uneori fac cate un pic din casa, pentru ca sambata sa fie curat deja. Stam la casa si mergem si la tara pentru a pune si acolo ceva in pamant. Pentru ca sa stie cum cresc legumele, nu ne obosim foarte tare. Tot vara crestem pasari, care pentru copii e o adevarata distractie si le place la nebunie. Cand am taiat prima rata, m-a vazut una din fete, si la masa aspus copiilor ca avem mancare din rata noastra si nimeni nu a mai dorit sa manance. Incercam sa-i sacrificam cand nu sunt acasa (in tabara sau la prieteni). Mergem in excursii ( cum le place sa le spuna copiii) de doua ori pe an: vara intr-un traseu turistic de vre-o 2 saptamani si iarna la schi, desi eu inca nu am avut timp sa invat sa schiez, dar pentru asta totdeauna imi gasesc ocupatie si nu ma plictisesc. Dragele mele, sa ai copii nu este o povara, este o bucurie, o binecuvantare. Sa ai copii inseamna sa traiesti pentru ei si prin ei. Multa sanatate.

    Raspunde la acest comentariu
  3. Kati
    Katitrimis la 19/12/2011

    Si eu am 5, si suntem fericit. M-ar interesa, daca exista in Romania organizatii/fundatii/asociatii specifice pentru familiile cu mai multi copii.

    Raspunde la acest comentariu
  4. Laura
    Lauratrimis la 24/7/2007

    Ce am invatat eu de la copiii mei? Ca fiecare suntem unici, ca fiecare din copiii nostri este unic/a si minunat/a in aceasta unicitate. Si am invatat ce este cu adevarat DISCIPLINA :-), autocontrolul si rabdarea.E minunat sa nu accepti cliseul /doi copii si gata' daca vrei mai multi. Aplauzele mele pt. toti parintii care dau tot ce au mai bun pentru pitici!

    Raspunde la acest comentariu

Scrie un comentariu

Adresa de mail nu se publică (ramâi anonim) dar completarea corectă este necesară pentru aprobarea rapidă a mesajului, și mai ales în cazul în care aștepți răspuns. | Toate câmpurile trebuie completate!

Mesajul tău este o întrebare la care aștepți răspuns?

DA (este întrebare)
NU (nu este întrebare)


Cod:

Ai o întrebare pentru alte mămici?
ÎNTREABĂ AICI la rubrica de întrebări SAU pe FORUMUL DESPRECOPII