Autismul la copil

Autismul la copil

Autismul la copil

Autismul pare sa fie prezent peste tot in jurul nostru in ultima vreme in ziare, la TV, chiar si pe afise. Specialistii sunt de parere ca interventia timpurie este critica pentru succesul tratamentului unui copil autist. De aceea, parintii copiilor de varste tot mai mici sunt atenti la eventualele semne de autism. Va sti insa pediatrul sa le recunoasca?

despre autism veti citi:

Ce este autismul
Trei caracteristici comune ale copiilor autisti
Cum se detecteaza problemele din spectrul autismului 
O categorie larga de autisme
Grade de afectare cu autism
Caracteristicile tulburărilor din spectrul autismului
Comunicarea pre- şi nonverbală in cazul autismului
Comunicarea verbală in autism
Semne ale autismului
Suportul cumunitatii Desprecopii pentru parinti cu copii cu autism
Grupuri de suport despre autism

Ce este autismul?

Autismul a fost descris si diagnosticat pentru prima data in anul 1943, iar acestei boli i-au fost asociate trei caracteristici comune copiilor autisti. Specialistii sunt de parere ca interventia timpurie este critica pentru succesul tratamentului unui copil autist. De aceea, parintii copiilor de varste tot mai mici sunt atenti la eventualele semne de autism. Va sti insa pediatrul sa le recunoasca?

Informatiile arata ca rata prezentei autismului la copii este in crestere rapida, si fiecare dintre noi cunoaste deja cel putin un copil avand acest spectru de probleme.  Si intrucat ultimele noutati sugereaza ca interventia timpurie este critica pentru succesul tratamentului, parintii copiilor de varste tot mai mici sunt atenti la eventualele semne de autism.  Iata cateva informatii care ne fac sa intelegem ce este autismul si sfatul de la Desprecopii.com :

Preocuparea tuturor fata de acest aspect are cote tot mai mari, dar adevarul din spatele ei ar trebui sa va mai usureze grijile.

Trei caracteristici comune ale copiilor autisti

Autismul a fost descris si diagnosticat pentru prima data in anul 1943, iar acestei boli i-au fost asociate trei caracteristici comune copiilor autisti:

  • Prefera relationarea fata de obiecte in loc de oameni.
  • Sunt obsedati de mentinerea obiceiurilor (a rutinelor) si a asemanarilor in viata lor.
  • Au tendinta de a cauta insingurarea completa, inchizandu-se fata de lumea din jurul lor.

      Desi s-a spus intotdeauna ca boala reprezinta un  spectru sau o arie de probleme, azi acest diagnostic le este pus mai multor copii decat in trecut, copii care au simptome mai mult sau mai putin severe.

      De exemplu, copiii care au sindromul Asperger, care presupune un nivel ridicat de inteligenta fara probleme de limbaj, insa cu deficiente sociale, sunt inclusi in spectrul autismului, la fel ca si cei ale caror simptome sunt atat de severe incat cu o generatie in urma ar fi fost cel mai probabil considerati retardati mintal.

      Este indiscutabil ca numarul copiilor diagnosticati cu o problema din spectrul autismului a crescut foarte mult fata de statisticile de acum 30 de ani.

      Dar pe cat de larg raspandite par problemele din spectrul autismului (PSA), acestea afectand cam unul din 150 de copii, conform informatiilor oferite de Centers for Disease Control and Prevention din Statele Unite, expertii sunt de acord ca aceasta nu este o problema epidemica .

       Mai cititi: Copii cu nevoi speciale

       Comunitate, grupuri de suport:


      Copii cu nevoi speciale Sunt ai nostri. Si au nevoie de mai multa intelegere si mai multa dragoste.

      Cum se detecteaza problemele din spectrul autismului

      In realitate, este imposibil de comparat autismul din zilele noastre cu cel de acum 10 sau 20 de ani. Nu numai ca medicii stiu mai bine sa detecteze PSA, asa incat diagnosticul este mai frecvent, dar si multi experti spun ca interpretarea spectrului de catre medici a devenit atat de larga incat un diagnostic de autism nu mai este deloc un diagnostic.

      Folosirea termenului a fost largita pana in punctul in care copiilor despre care mi se spunea ca sunt autisti le lipsea deficitul social, care este simptomul de baza, declara Susan Swedo, doctor in medicina, pediatru si cercetator principal in cadrul programului intern de cercetare asupra autismului al Institutului de Sanatate Mintala a SUA. Ne aflam in ape tulburi in privinta diagnosticarii.

      Se manifesta ceea ce se poate numi supra-diagnosticarea, confirma Joe Piven, doctor in medicina, psihiatru la University of North Carolina in Chapel Hill, care conduce UNC Neurodevelopmental Disorders Research Center, SUA. Exista multi copii care nu au neaparat autism, dar au simptome aproape de autism, declara el, care interfera cu capacitatea lor de a functiona normal. Si, desi cateva comportamente repetitive sau ciudatenii sociale nu inseamna neaparat ca un copil este autist, pot duce la diagnosticarea sa cu autism.

      O categorie larga de autisme

      Expertii sunt de acord, totusi, ca nu exista ceva numit autism, ci ca exista autisme, o categorie larga de autisme regresive (in care un copil care se dezvolta normal pana la un punct incepe sa regreseze in autism) si tipuri  non-regresive (cu probleme care se manifesta inca din primii doi ani de viata), precum si subtipuri ale acestor categorii.

      Pentru a ajuta la lamurirea controversei, Institutului de Sanatate Mintala din Statele Unite a lansat in luna septembrie a anului trecut un studiu vast pentru a identifica variantele si a rafina modul in care medicii pun diagnosticul. Asa incat ne putem astepta ca, la fel ca in cazul prevalentei actuale a autismului, in cativa ani sa vedem o prevalenta a diagnosticelor PSA si mai mare.

      Grade de afectare cu autism

      Gravitatea autismului variază de la sever la uşor, iar acesta se intersectează cu diverse nivele de inteligenţă care, şi acestea, variază de la dificultăţi profunde de īnvăţare, pīnă la nivele normale de inteligenţă sau, īn cazuri mai rare, la inteligenţă superioară, chiar aproape de genialitate (aşa numiţii savanţi - autistic savants ).

      Aceştia din urmă au un talent special, insule de genialitate, īn anumite domenii: de ex., calcule matematice făcute cu o incredibilă viteză , calcule calendaristice (ex. Kim Peek, o enciclopedie, a memorat peste 7,600 cărţi- şi un geniu īn calcule calendaristice; el este cel care a inspirat personajul Raymond Babbitt din filmul  Rain Man), muzică (ex. cazul lui Leslie Lemke, adult cu tulburare de dezvoltare şi cu paralizie cerebrală, care, deşi nu a studiat pianul, compune muzică şi poate cīnta sute de piese după ce le-a auzit o singură dată), artă -desen, pictură, grafică, etc- (ex. Richard Wawro, adult cu autism din Scoţia, pictor recunoscut la nivel internaţional), computere, domenii īn care nu sīnt necesare comunicarea sau alte abilităţi sociale.

      Totuşi, aproximativ 70-75% dintre persoanele cu autism au un nivel scăzut de funcţionare intelectuală (diverse grade de retardare intelectuală, de la uşor la sever) şi adaptativă. Autismul mai poate fi asociat cu alte probleme cum ar fi: epilepsie (25-30% dintre persoanele cu autism) , hiperactivitate, dislexie, paralizie cerebrală, ş.a.

      Caracteristicile tulburărilor din spectrul autismului

      Īn ciuda a diferitelor cauze organice şi a unei largi varietăţi a manifestărilor clinice, există un tipar comun al disfunctionalităţilor psihofiziologice şi neuropsihologice.

      Descrierea tulburărilor din cadrul spectrului autismului se face la trei nivele: biologic (creierul), psihologic (psihicul) şi comportamental. Nu s-au descoperit īncă factorii biologici specifici care ar provoca apariţia autismului, deşi cercetările din ultimii ani au relevat existenţa anomaliilor şi disfunctionalităţilor īn diverse regiuni şi sisteme ale creierului, diferenţe structurale, funcţionale sau chimice.

      Printre teroriile cognitive care īncearcă să explice autismul şi variabilitatea comportamentului persoanelor cu autism, cele mai cunoscute sunt: teoria minţii/ Theory of mind ( Baron-Cohen, Leslie şi Frith, 1985), teoria slabei coerenţe centrale/ weak central coherence theory (Frith, 1989) şi teoria deficitului executiv/executive functioning (Ozonoff s.a., 1991, 1995).

      Īn timp ce teroriile de la primele două nivele sīnt īncă la nivel de ipoteze (deşi rezultatele cercetărilor privind implicarea anumitor gene īn apariţia autismului certifică responsabilitatea factorilor genetici pentru apariţia tulburărilor), există un consens general īn ceea ce priveşte simptomele pe baza cărora se face clasificarea tulburărilor din spectrul autismului. Astfel, descrierea comportamentală īn cadrul celor două principale sisteme de clasificare,  Clasificarea Internaţională a Bolilor (1977, 1992) şi  Manualul de diagnostic şi statistică a tulburărilor mentale (1980, 1987, 1994) este aproape identică şi are la bază  triada de deteriorări/ triad of impairmentsformulată de Lorna Wing (1993) : deteriorări / tulburări la nivelul interacţiunilor sociale, īn comunicare şi īn imaginaţie, deseori şi printr-un repertoriu restrāns de interese şi comportamente (prezenţa unui comportament īnalt obsesiv, repetitiv sau rutinier). Aşadar, nu există o singură caracteristică ce ar putea singură să ducă la stabilirea diagnosticului de autism (tulburare din spectrul autismului), ci existenţa tulburărilor īn toate cele trei arii de dezvoltare este tipică pentru autism.

      1.Tulburări la nivelul interacţiunilor sociale.

      Dificultăţile pe care le au persoanele cu autism la nivelul interacţiunilor sociale cu ceilalţi reprezintă problema centrală a acestei tulburări (principalul simptom) şi totodată principalul criteriu de diagnosticare. Studiile arată că acest deficit este permanent şi este īntīlnit indiferent de nivelul intelectual al pesoanei.

      Unele persoane cu autism pot fi foarte izolate social; altele pot fi pasive īn relaţiile sociale sau foarte puţin interesate de alţii; alţi indivizi pot fi foarte activ angajaţi īn relaţiile sociale, īnsă īntr-un mod ciudat, unidirecţional sau de o maniera intruzivă, fără a ţine seama de reacţiile celorlalţi. Toate aceste persoane īnsă au īn comun o capacitate redusă de a empatiza, deşi sīnt capabili de a fi afectuoşi, īnsă īn felul lor.

      Lorna Wing a delimitat 4 subgrupe de persoane cu autism īn funcţie de tipul interacţiunilor sociale, indicator şi al gradului de autism:

    • grupul celor distanţi , forma severă de autism, unde indivizii nu iniţiază şi nici nu reacţionează la interacţiunea socială, deşi unii acceptă şi se bucură de anumite forme de contact fizic. Unii copii sīnt ataşaţi la nivel fizic de adulţi, dar sīnt indiferenţi la copiii de aceeaşi vīrstă.
    • grupul celor pasivi, forma mai puţin severă, īn care indivizii răspund la interacţiunea socială, īnsă nu iniţiază contacte sociale;
    • grupul celor activi, dar bizari  , īn care indivizii iniţiază contacte sociale, īnsă īntr-un mod ciudat, repetitiv sau le lipseşte reciprocitatea; este vorba adesea de o interacţiune unidirecţională, aceştia acordīnd puţină atenţie sau neacordīnd nici o atenţie reacţiei/răspunsului celor pe care īi abordează;
    • grupul celor nenaturali ,  īn care indivizii iniţiazć şi susţin contacte sociale, īnsă īntr-o manieră foarte formală şi rigidă, atīt cu străinii, cīt şi cu familia sau prietenii. Acest tip de interacţiune socială se īntīlneşte la unii adolescenţi şi adulţi īnalt funcţionali.

        Īn cursul evoluţiei lor, indivizii cu autism pot să treacă dintr-un grup īn altul datorită dezvoltării, de ex. persoanele īnalt funcţionale pot trece la pubertate din grupul celor activi dar bizari, īn grupul  pasivilor sau, īn urma unui ajutor sau antrenament specific, cei  distanţi sau evitanţi pot īnvăţa să tolereze şi chiar să se bucure de compania celorlalţi, devenind mai  activi .

        2. Tulburări la nivelul comunicării verbale şi nonverbale.

        Problemele de comunicare se manifestă la persoanele cu autism atīt īn componenta verbală cīt şi cea nonverbală a comunicării.

        Clara Park descrie limbajul fiicei ei la doi ani şi apoi la 23 de ani.

        "La doi ani folosea cuvinte din cīnd īn cīnd dar nu pentru a comunica. La 23 de ani, oricine o aude pe Jane spunīnd mai mult de unul- două cuvinte īşi dă seama că ceva nu e īn regulă. Ea a īnvăţat engleza (limba sa maternă) ca pe o limba străină, deşi foarte īncet şi o vorbeşte ca un străin. Cu cīt e mai prinsă de ceea ce are de spus cu atīt vorbirea sa se deteriorează, atenţia ei neputīndu-se concentra atīt la ceea ce spune cīt şi la felul īn care spune. Pronumele se amestecă,  tu pentru  eu ,  ea pentru  el ,  ei īn loc de  noi . Acordurile şi articolele dispar, verbele sunt omise."(Park, 1982)

        Comunicarea pre- şi nonverbală in cazul autismului

        Problemele de comunicare apar la vīrste foarte mici (prima copilărie). Copiii cu tulburări din spectrul autismului nu dezvoltă īn mod spontan acel comportament, tipic pentru copiii obisnuiţi, de atenţie comună/ īmpărtăşită (joint attention, shared attention). Acest comportament presupune indicarea cu degetul către un obiect (alternīnd privirea īntre obiectul respectiv şi adult) ,cu intenţia de a-l obţine, de a spune, comenta ceva despre un obiect, un eveniment sau de a arăta /da cuiva un obiect pentru a īmpărtăşi interesul pentru acel obiect.

        Comportamentele de cerere, sīnt prezente şi la copiii cu autism, īnsă īn scopuri instrumentale sau imperative, copilul considerīndu-i pe ceilalţi ca agenţi ai acţiunii. Astfel, el poate utiliza contactul vizual īmpreună cu alte gesturi pentru a indica o jucărie care nu-i mai e la īndemānă sau care nu mai merge, a da un obiect unei alte persoane, pentru a căpăta ajutorul unei alte persoane īn a obţine un obiect, īntinzīnd mīna spre obiectul dorit sau luīnd mīna adultului şi ducīnd-o spre obiectul dorit.

        Persoanele care nu comunică verbal nu dezvoltă īn mod spontan alternative de comunicare. Acestea trebuie să fie īnvăţate să folosească un sistem alternativ de comunicare (limbajul semnelor, obiecte-simboluri, fotografii, pictograme, cuvinte scrise, ex.sistemul Picture Exchange Communication Sistem/ PECS.)

        Comunicarea verbală in autism

        Se estimează că 30-50% dintre persoanele cu autism rămīn funcţional mute de-a lungul vieţii, adică nu dezvoltă un limbaj cu ajutorul căruia să poată comunica, īn timp ce alţii pot fi aparent foarte fluenţi īn vorbire. Cei care au limbaj īncep să vorbească, de regulć, mai tīrziu şi o fac īntr-un mod neobişnuit, specific: pot fi prezente ecolalia imediată sau īntārziată, inversiunea pronominală, neologismele, idiosincraziile.

        Structurile gramaticale sunt adesea imature şi includ folosirea repetitivă şi stereotipă a limbajului (de exemplu, repetarea de cuvinte sau expresii indiferent de situaţie; repetarea de versuri aliterate ori de reclame comerciale) ori un limbaj metaforic (un limbaj care poate fi īnţeles clar doar de către cei familiarizaţi cu stilul de comunicare al individului). Au, de asemenea, probleme la nivelul formal al limbajului (fonetic, prozodic, sintagmatic- īnălţimea vocii, debitul şi ritmul vorbirii sau accentul pot fi anormale, de ex. voce monotonă sau piţigăiată, vorbire  cīntată sau cu ascensiuni interogative la finele frazelor), dar şi semantic şi pragmatic.

        Pentru persoanele cu autism este foarte dificil să aleagă şi să menţină un anumit subiect de conversaţie; par să nu īnţeleagă că o conversaţie ar trebui să determine un schimb de informaţii sau că o există are anumite  reguli ce trebuie respectate (a asculta partenerul, a aştepta să-ţi vină rīndul să vorbeşti, a  construi pe ceea ce se spune, etc), au dificultăţi īn a răspunde adecvat unor cerinţe indirecte, pe care tind să le interpreteze literal, fără să surprindă nuanţele; nu reuşesc să-şi adapteze comunicarea la contexte sociale variate, etc. Chiar şi cei cu autism īnalt funcţional sau sindrom Asperger au probleme de limbaj, īn special īn ceea ce priveşte aspectele sale pragmatice.

        Reacţiile emoţionale ale persoanelor cu autism, atunci cīnd sunt abordate verbal şi nonverbal de către ceilalţi, sunt de cele mai multe ori inadecvate şi pot consta īn: evitarea privirii, inabilitatea de a īnţelege expresiile faciale, gesturile, limbajul corporal al celorlalţi, adică tot ceea ce presupune angajarea īntr-o interacţiune socială reciprocă şi susţinerea acesteia.

        Indiferent de abilităţile verbale, persoanele cu autism au, īn general, probleme īn īnţelegerea comunicării şi dificultăţi serioase īn īnţelegerea şi īmpărtăşirea emoţiilor celorlalţi.

        Ajutānd persoanele cu autism să īnveţe să comunice, indiferent de modalitatea de comunicare folosită, le ajutăm să-şi diminueze şi comportamentele problemă care apar cel mai adesea datorită dificultăţii sau a incapacităţii persoanei de a-şi comunica nevoile, dorinţele īntr-un mod adecvat.

        3. Tulburări la nivelul imaginaţiei, repertoriu restrīns de interese şi comportamente

        La copiii cu autism jocul imaginativ, jocul simbolic cu obiecte sau cu oameni nu se dezvoltă īn mod spontan ca la copiii obişnuiţi. Jocul acestora este repetitiv, stereotip, luīnd forme mai simple sau mai complexe. Copiii mai īnalt funcţionali au stereotipii mai complexe.

        Forme mai simple: īnvīrtirea jucăriilor sau a unor părţi ale acestora, lovirea a două jucării īntre ele, etc, scopul fiind autostimularea. Alte activităţi stereotipe pot fi: mişcarea degetelor, agitarea obiectelor, rotirea sau privirea obiectelor care se rotesc; zgīrierea unor suprafeţe, umblatul de-a lungul unor linii, unghiuri, pipăirea unor texturi speciale, legănatul, săritul ca mingea sau de pe un picior pe altul, lovirea capului, scrīşnitul dinţilor, mormăitul repetitiv sau producerea altor sunete, etc.

        Forme mai complexe pot fi: ataşarea de obiecte neobişnuite, bizare, interese şi preocupări speciale pentru anumite obiecte (ex. maşini de spălat) sau teme, subiecte (ex. astronomie, păsări, fluturi, dinozauri, mersul trenurilor, cifre .. ), fără vreun scop anume, care devin preocuparea de bază şi singurul subiect despre care este persoana este interesată să vorbeascć, īn multe cazuri punīnd aceeaşi serie de īntrebări şi aşteptīnd aceleaşi răspunsuri (cei care au limbaj); aliniatul sau aranjarea obiectelor īn anumite feluri, colecţionarea, fără vreun scop anume, a unor obiecte (ex. capace de suc, sticle de plastic).

        Lipsa imaginaţiei duce şi la tipare comportamentale rigide de tipul rezistenţei la schimbare şi a insistenţei pe rutina zilnică, de ex. insistenţa īn a urma exact acelaşi drum spre anumite locuri; acelaşi aranjament al mobilierului acasă sau la şcoală, acelaşi ritual īnainte de culcare; repetarea unei fracţiuni ciudate de mişcare corporală. Adesea orice minimă schimbare īntr-o anumită rutină este deosebit de frustrantă pentru persoana cu autism, producīndu-i o intensă suferinţă.

        Persoanele cu autism pot avea o gamă largă de simptome comportamentale care includ hiperactivitatea, reducerea volumului atenţiei, impulsivitatea, agresivitatea, comportamente autoagresive (ex., lovitul cu capul ori muşcatul degetelor, al mīinii sau al īncheieturii mīinii) şi, īn special la copiii mici, accesele de furie. Pot exista răspunsuri neobişnuite la stimuli senzoriali (ex., un prag ridicat la durere, hiperestezie la sunete sau la atingere, reacţii exagerate la lumină sau la mirosuri, fascinaţie pentru anumiţi stimuli). De asemenea, pot exista anomalii de comportament alimentar (ex., limitarea dietei la cīteva alimente, consumarea de poduse necomestibile, ş.a.) sau tulburări de somn (ex., deşteptări repetate din somn īn cursul nopţii, cu legănare). Pot fi prezente anomalii ale dispoziţiei sau afectului (ex., rīs sau plīns fără un motiv evident, absenţa evidentă a reacţiei emoţionale). Poate exista o absenţă a fricii ca răspuns la pericole reale şi o teamă excesivă de obiecte nevătămătoare.

        Manifestările clinice ale tulburării la nivelul imaginaţiei sīnt foarte variate de la un individ la altul, dar pot varia şi de la o etapă de dezvoltare a aceluiaşi individ la alta. Unele manifestări pot fi mult mai accentuate la o vīrstă (ex. la vīrsta copilăriei cea mai vizibilă manifestare a afectării imaginaţiei este lipsa jocului de rol, deşi unii copii pot copia acte de joc simbolic), dar acestea pot suferi modificări de natură şi intensitate la o altă vīrstă (ex. la vīrsta adultă este mai vizibilă incapacitatea de a īnţelege intenţiile şi emoţiile celorlalţi), conducīnd la un alt profil clinic al persoanei, dar care rămīne totuşi īn cadrul manifestărilor specifice sindromului autismului.

        Lorna Wing (1996) scria:  Īntreaga valoare a imaginaţiei şi creativităţii este dată de asocierea experienţelor trecute şi a celor prezente şi realizarea planurilor pentru viitor, pornind de la banalul ce voi face mīine, pīnă la planurile măreţe pentru īntreaga viaţă. Persoanele cu autism, indiferent de nivelul lor intelectual, au probleme la acest nivel, nu numai īn copilărie, ci de-a lungul vieţii. Aceste probleme pot fi īnsă diminuate considerabil dacă există intervenţie timpurie şi educaţie permanentă pentru formarea sau sporirea abilităţilor sociale şi de comunicare ale persoanelor cu autism.

      • Semne ale autismului

        Desi cauzele autismului raman misterioase, semnele nu sunt neaparat aparute din senin. Cei mai multi parinti ai copiilor autisti recunosc intarzieri ale limbajului la circa 18 luni. Si de fapt, exista avertismente pe care parintii le pot urmari la copiii lor cu mult inainte de aceasta varsta. Conform unui raport din Octombrie 2007 al Academiei Americane de Pediatrie, printre semnele timpurii (de dinainte de 18 luni) si semnele subtile ale autismului se numara cititi pe larg aici:  Semne ale autismului

        Suportul cumunitatii Desprecopii pentru parinti cu copii cu autism

      • In cazul in care copilul nu manifesta astfel de simptome, dar dumneavoastra sunteti inca ingrijorata de perspectiva autismului, incercati sa va linistiti. Fiti atenta la aceste modele de comportament (si amintiti-va ca chiar cei mai sanatosi copii pot fi uneori timizi si lenti in reactii uneori), puneti intrebari pediatrului si comunitatii Desprecopii.com si incercati sa nu va lasati temerile sa stea in calea bucuriei de a va petrece timpul cu fiica sau fiul dumneavoastra! Este posibil ca totul sa fie in regula! Pe forumul specializat Copii cu nevoi speciale - veti gasi cel mai activ forum de suport al parintilor cu copii autisti din Romania.

        Grupuri de suport despre autism

        Va asteptam pe forumul special:

          Copii cu nevoi speciale
        Sunt ai nostri. Si au nevoie de mai multa intelegere si mai multa dragoste.

        autor: Echipa Desprecopii.com, Articol aprobat de Colegiul Psihologilor Desprecopii.com
        Desprecopii.com (c) Toate drepturile rezervate, 2011

         Bolile copilului

        Toate bolile aici>

         

        Sanatatea familiei (lucruri care ne privesc pe toti)

        Meseria de parinte

      • Evalueaza acest articol
         Voteaza acest articol (misca mouse-ul peste stelute)
        forumuri specializate Forumuri specializate




        Ultimile 2 comentarii
        Trimis de Hortensia Mihailescu

        Cu mare drag iti recomand sa te adresezi domnului doctor Radu Naghiu, care il poate consulta pe micut. Datele de contact ale clinicii unde lucreaza dl. doctor sunt: Str Esarfei Nr. 60, Sector 3 Bucuresti, Romania 0721324969/0724530593

        Trimis de nicoleta

        am un baietel de 2 ani si 10 luni dar nu prea vorbeste nu rosteste decat uneori tata pa papa caca dar intelele foarte bine ce i se spune ma ingrijoreaza faptul ca nu vorbeste alti copii de varsta lui vorbesc este foarte inteligent stie sa numere pana la 5 pe degete dar nu poate sa spuna din gura

        Trimite comentariul tau | Citeste toate comentariile
        Inchide

        Trimite unui prieten

        Completeaza datele si mesajul tau. Linkul articolului se adauga automat la mesaj

        (!) Datele furnizate NU se salveaza in baza noastra de date.