Povestea unui tatic singur

Povestea unui tatic singur

Povestea unui tatic singur

Am cunoscut, ceea ce am crezut atunci, dragostea vietii mele. Nu am mai simtit o iubire mai profunda, mai curata si mai frumoasa. Mentionez ca ne cunosteam de cand eram casatorit, dar nu avusem nici un fel de contact pana cand am iesit prima data. Ideea este ca ea stia ca am un copil, stia ca sunt divortat...

Dragostea vietii mele?
Au aparut discutii
Acum sunt pregatit sa imi asum rolul de tatic, si atat!
Despre meseria de tata

Sunt divortat de un an de zile, si am un baietel de 5 ani care este absolut uimitor...bun si generos. Nu zic asta doar pentru ca este copilul meu, observ acest lucru si uitandu-ma in jur.

Lucrurile intre mine si mama lui se sfarsisera de ceva timp, ajunsesem mai mult colegi de apartament decat soti. Ne-am casatorit prea repede, tineri, si banuiesc ca asta a fost cauza rupturii.

Datorita faptului ca in timpul saptamanii lucrez pana mai tarziu, nu am putut lua copilul decat in weekend-uri.

Acum 6 luni de zile s-a intamplat ceea ce nu ma asteptam sa se intample vreodata.

Dragostea vietii mele?

Am cunoscut, ceea ce am crezut atunci, dragostea vietii mele. Nu am mai simtit o iubire mai profunda, mai curata si mai frumoasa. Mentionez ca ne cunosteam de cand eram casatorit, dar nu avusem nici un fel de contact pana cand am iesit prima data. Ideea este ca ea stia ca am un copil, stia ca sunt divortat.

Relatia cu ea a fost minunata la inceput. Apoi au inceput sa apara problemele...Petrecand mai mult timp cu mine si copilul, a devenit destul de evident ca ea nu era capabila sa treaca peste acest aspect.

Au aparut discutii...

Au aparut discutii de felul, ea vroia o familie doar a ei, ca eu voi fi obligat sa dau bani copilului bani tot timpul, ca o sa-mi ceara bani etc...Lucruri care m-au durut foarte mult. Au aparut discutii de gelozii, in sensul ca eu acord atentie copilului si ea se simte pe dinafara....o intreaga amestecatura de gelozie si lucruri de natura financiara. Incet incet, ajunsesem in postura de a imi cere scuze ca am un copil, si ca am mai fost casatorit.

Tot ce fusese atat de frumos intre mine si ea, a inceput usor usor sa semene cu un cosmar.

Acum sunt pregatit sa imi asum rolul de tatic, si atat!

Din iubire, nu am reusit sa constientizez ca se intampla asta, am refuzat pur si simplu...nu m-a lasat subconstientul, chiar daca rationalul vedea asta. Acum ne-am despartit, si am ramas cu un gust atat de amar, ma simt atat de neputincios, incat, de acum incolo, sunt pregatit sa imi asum rolul de tatic, si atat, nimic mai mult. Simt ca aceasta persoana a luat tot ce aveam mai bun de oferit, a luat totul si acum ma simt secat si fara putere.

In incheiere, un sfat pentru taticii singuri...Aveti grija pe cine lasati in viata copiilor, asigurati-va ca acea persoana este capabila sa iubeasca un barbat si jumatate :)

Thanks for listening!

Va recomadam sa mai cititi si:

 

FORUMUL TATICILOR moderni


 Forumul taticilor
Doar pentru tatici, acei tatici care vor sa conteze in viata copiilor lor

autor: Delacapat membru Desprecopii.com - toate drepturile rezervate Desprecopii.com 2015

Evalueaza acest articol
 Voteaza acest articol (misca mouse-ul peste stelute)

Comentarii la articol

Nu exista comentarii la acest articol. Adauga tu un comentariu si poti castiga un tricou Desprecopii.com

Trimite comentariul tau | Citeste toate comentariile

(!) Adresa de e-mail NU se publica! Completarea adresei corecte este utila daca doresti sa primesti un raspuns la ceea ce trimiti.

Inchide

Trimite unui prieten

Completeaza datele si mesajul tau. Linkul articolului se adauga automat la mesaj

(!) Datele furnizate NU se salveaza in baza noastra de date.