Sunt dependenta de sotul meu...

Sunt dependenta de sotul meu...

Sunt dependenta de sotul meu...

As putea spune in momentul de fata ca am o viata implinita. M-am casatorit recent cu un barbat care ma iubeste, pe care il iubesc si cu care, in ciuda opozitiei lui, am un copil extraordinar pe care il iubim amandoi. Problema este ca niciodata nu poti sti ce iti ofera viata. Daca ar fi sa ma despart de el, practic nu stiu cum as mai putea trai...
Tema: Diverse |

In sectiunea In unul sau in doi, mergem mai departe se discuta cu sinceritate despre viata in voi.  Va asteptam si pe dumneavoastra sa ne povestiti problemele de cuplu pe care le aveti. Pe acest forum special veti gasi intotdeauna intelegere.

Relatia noastra a fost si este neobisnuita. Ne-am cunoscut pe Interne. El vroia o femeie stabila, ca sa nu existe complicatii, eu avusesem parte de cateva relatii pasagere in care doar eu ma implicasem. A fost singurul care mi-a raspuns la afectiune fara sa se sperie cum faceau cei dinaintea lui.

Cand mama a incercat sa imi restrictioneze relatia cu el, am luat pastile. A venit la spital, m-am externat, si la 3 saptamani dupa ce ne-am cunoscut m-am mutat la el. Ca sa scap de gura mamei, speriata ca dezvoltam o obsesie nelalocul ei pentru acest barbat. Au urmat multe episoade de certuri si impacari. Am ramas insarcinata, nu pentru ca vroiam, ci pentru ca luam niste contraceptive locale ineficiente.

Nici pana in ziua de azi nu cred ca i-am indepartat ideea ca am facut-o special ca sa-l prind in lat. Nu a vrut copil, a zis ca ar vrea sa mai astepte, sa mai profite de niste ani.

Nu am vrut sa fac avort, nu pentru ca as fi credincioasa, ci pentru ca a omori un embrion de cateva saptamani mi se pare la fel de criminal ca si a omori un adult. Asta e principiul meu.

A jurat ca ne despartim, dar pentru ca ma iubea nu a facut-o. Am nascut un ingeras scump si acum nu mai regreta nimeni nimic.

Ne-am casatorit si avem o viata minunata impreuna. Cand eram in luna a 7-a ne-am certat, el a plecat singur in concediu, eu am bocit cateva zile in care nu am putut sa mananc nimic si am luat iar pastile. De data asta am fost aproape sa mor. Nu concepeam viata fara el, nu ma interesa copil, nu nimic.

Din fericire s-a intors la mine. Nu stiu nici pana azi daca din dragoste sau din mila. Cred ca dragoste, pentru ca daca nu simtea nimic nu l-ar fi interesat disperarea si nefericirea mea.

Cand credeam ca totul e perfect, a venit ziua de Revelion, cand s-a dat la cea mai buna prietena, nasa copilului, martora la cununie, care ii facea, din cate am inteles, ochi dulci de mult, si aproape era sa ne despartim de data asta.

Credea sincer ca e indragostit de ea. Ca trebuie sa dispar ca sa le fie bine. Dar n-a putut sa ma vada ca plec. Si suntem impreuna.

Problema este ca nu stiu ce m-as face fara el. Eu nu am viata mea. Stau cu el si bebe, ma invart in cercul lui de prieteni, ma distrez cu el, dorm cu el in brate, imi petrec fiecare moment liber cu el, vacantele la fel...pur si simplu daca ne-am desparti eu nu as mai avea nimic si pe nimeni pentru care sa traiesc.

Ultimele 10 dosare intime din dulap

Cuplu: dragoste, sex, relatie

 Comunitate - Forum recomandat

 In unul sau in doi... mergem mai departe!
Probleme cu casnicia, suport, incurajari, pareri ... nu ezitati si usurati-va gandurile aici!

Mama e bolnava psihic si nu as mai suporta sa stau cu ea. Copilul e mic. Daca as pieri, ar avea grija de el tatal si bunicii lui care il iubesc la nebunie.

Nu stiu cum as putea sa scap de dependenta asta...fara sa incetez sa-l iubesc! Practic toata viata mea e el. Daca dispare...ma prabusesc in abis...

autor: popescudora membra a clubului Desprecopii.com  - urmariti reactiile la acest topic aici>>
Toate drepturile rezervate - (c) desprecopii.com 2009

Ce spune comunitatea Desprecopii.com:

 in primul rind te as sfatui sa consulti un psiholog... sigur ai ceva probleme... si spun asta bazindu ma pe actiunile tale de suicid
apoi... te as considera extrem de egoista, te gindesti doar la tine, la confortul tau, la viata ta.. spun asta nu gindindu ma doar la faptul ca il vrei pe sot alaturi de tine apelind chiar si la santaj, ci mai ales la gestul tau de a lua pastile CIND ERAI INSARCINATA!!! in acel moment pt tine copilasul acela, pe care spui ca il doreai, nu a contat absolut de loc!

in momentul in care devii mama nici nu indraznesti sa te gindesti la vreun act de sinucidere... caci NIMENI pe lumea asta nu ti va putea creste puiul asa cum ai vrea tu.. iar tu deja te gindesti in grija cui sa l lasi...

una peste alta... sotul tau te va parasi la un moment dat, oricit de multe pastile ai lua! inteleg ca el te acuza de faptul ca l ai cam escrocat raminind insarcinata si se considera santajat prin gesturile tale. cum crezi ca poate un om normal iubi o piatra de moara pe care o poarta permanent legata de git?

si eu imi iubesc sotul, si tot asa multe dintre femei, dar nu ne agatam de viata lui cu orice pret.. asta este o atitudine absolut nesanatoasa pentru oricare, inclusiv pt viata de familie in sine

mergi la un medic si "cauta te!" mai ales ca ai si antecedente in familie! (tora97)

************************

  O sa indraznesc sa iti raspund eu.
Dupa parerea mea esti implicata intr--o relatie bolnava, toxica. Asa a fost de la inceput, si cred ca mama ta a avut dreptate in prima faza, cind a incercat sa te tempereze si sa va desparta.

In primul rind, incercarile tale repetate de a te sinucide ar fi trebuit sa va puna pe ginduri pe toti, si ar fi trebuit sa fii indrumata catre ceva ajutor de specialitate.

In al doilea rind, desi s-ar putea sa interpretezi la modul..urit ceea ce iti spun eu acuma, consider ca un alt punct de cotitura in viata ta a fost cel in care ai ramas insarcinata. Nu cred ca in acea faza erai pregatita sa ai un copil, atita timp cit tu nu esti deocamdata capabila sa ai grija de tine si de sufletul tau. Mai mult de atit, erai implicata la ora aceea intr-o relatie nesigura, pe care nimeni nu parea sa o sustina, si aveai alaturi un barbat care nu isi dorea acest copil. In asemenea conditii, parerea mea sincera este ca nu te incapatinezi sa aduci pe lume un copil decit daca esti dispusa sa il cresti ca mama singura.
Lucru pe care tu nu erai dispusa sa il faci. Iti dai seama cit de ipocrit suna sa afirmi ca nu ai vrut sa intrerupi sarcina pt ca nu vezi nici o diferenta intre a ucide un embrion si un adult, si apoi sa iei pastile in luna a 7a, cind deja era vorba de mult mai mult decit un embrion, pentru ca barbatul de linga tine ...incepe sa se tina de cuvint, pleaca, in conditiile in care oricum iti spusese ca el pleaca daca tu alegi sa faci acest copil?

Nu e vina nimanui ca tu nu ai o viata a ta. Inainte sa apara acest barbat, aveai o viata? Ce virsta are copilul, de mai stai cu el in casa non stop? Cind s-a declansat boala mamei tale, in ce consta ea, si de ce consideri ca declansarea acestei boli nu te...priveste si nu te atinge in nici un fel? Socrii tai exista, locuiesc in acelasi oras cu voi, pot sta 4 ore pe zi cu copilul? Ce job ai avut inainte de nastere si cind ai renuntat la el? Te mai intorci la job cind copilul va fi destul de mare?

Mie mi se pare ca nu iti asumi deloc rolul de adult, cu responsabilitatile aferente, si ca sotul tau este cel putin inconstient daca te lasa sa te tirii astfel de la o zi la alta, singurul tau reper fiind programul lui la servici si un copil pe care era sa il omori odata cu tine.

In plus, incidentul cu nasa ma face sa cred ca sotul tau este un barbat slab si da, as lua mai atent in calcul varianta ca tolereaza aceasta situatie mai mult pt copil si din mila pt tine.

Asadar, iarta-ma pt sinceritate, dar am fost si eu intr-o situatie de dependenta de un barbat, si chiar daca nu am ajuns la acte disperate cum ar fi tentativele tale de sinucidere, acum, ca m-am desprins si am o relatie normala si functionala, ma uit in urma si vad foarte clar toate semnele care ar fi trebuit sa ma ingrijoreze pe atunci. Cred ca pur si simplu este timpul sa te trezesti, sa deschizi ochii, sa iti gasesti si ALTCEVA de facut decit sa stai cu el si sa respiri prin el. Odata cu ocupatiile vin si cunostintele, cercul social se largeste, orizontul la fel, exista si alte lucruri importante in afara de EL. Si NEAPARAT consulta un psiholog; ai nevoie de cineva sa te indrume pe aceasta cale. nu iti cere nimeni sa te desparti de el, doar sa deschizi ochii si sa te deschizi tu spre toate experientele de viata care te asteapta.
Si ai grija ce faci cu mama ta. Ea ti-a dat viata si te-a crescut si te iubeste. Nu e cazul sa o scoti din viata ta cu totul, indiferent de boala de care sufera. (pisigri)

***************************

 draga mea,

nu te supara, dar eu cred ca intr-adevar ai ceva probleme...iar faptul ca pe undeva ai inceput sa le constientizezi (dar foarte ciudat, te contrazici...)este un lucru bun, ramane de vazut si daca vei face ceva astfel incat sa revii cumva la normal...

este posibil sa fii afectata si de faptul ca, asa cum ai scris, mama ta este bolnava psihic...nu ai scris exact despre ce boala este vorba, gandeste-te ca poate ai mostenit si tu ceva...sau poti fi in acest moment in perioada de depresie post-natala...

iar faptul ca ai luat pastile fiind insarcinata in luna a 7-a - CRIMA CURATA !!!! cum ramane cu faza cu avortul, embrionul, etc. ? te cam contrazici singura...macar esti sigura ca gestul tau necugetat nu l-a afectat pe copil (adica este normal dezvoltat fizic si psihic pentru varsta lui?)

ar trebui sa incepi sa te gandesti mai mult la ceea ce vrei TU de la viata in general, nu pot sa cred ca te consideri o nulitate si ca existi doar pentru a-l iubi pe acest om...deja ti-ai facut calculele ce s-ar intampla cu copilul daca tu nu ai mai fi...total aberant, adica acest copil nu merita sa aiba alaturi o mama, care sa-l ocroteasca si sa-i ofere toata dragostea ei ?!?

ce, s-au terminat barbatii pe lumea asta si tu nu mai poti fara el ? dar tu chiar nu ai personalitate, mandrie, respect de sine ? esti carpa lui de sters pe jos, face ce vrea cu tine ?

iar sotul tau, scuza-ma, dar cred nu stie ce-i de capul lui...ba nu vrea copil, ba vrea....ba pleaca, ba se intoarce....ba te iubeste, ba face ochi dulci primei femei atragatoare din jurul lui...apropos, cati ani aveti fiecare ?

ai incercat vreodata sa discuti serios cu el ? sa vezi exact ce simte el pentru tine, ce inseamna viata de familie pentru el, rolul de sot si de tata ?

pe de alta parte, poate ca si el are niste semne de intrebare vis-a-vis de sanatatea ta mintala...si decat sa-ti provoace alte tentative de sinucidere, te lasa sa crezi si sa faci ce vrei tu...

incearca sa-ti organizezi viata astfel incat sa cunosti oameni noi, sa faci ceva care sa-ti placa cu adevarat, gaseste prieteni alaturi de care sa te simti bine ca OM, cauta-ti un job part-time sau ia-ti de lucru acasa, implica-te sa te dezvolti pe plan personal si profesional...

decat sa te lamentezi "aoleu, ce ma fac eu daca ma paraseste sotul, n-am pentru cine sau ce sa traiesc, mai bine dispar decat sa mai traiesc, ca si-asa copilul are cine sa mi-l creasca", mai bine mergi la un specialist, discuta deschis despre problemele pe care le ai (si pe care simt, cumva, ca nu le-ai spus pe toate...), fa terapie si incearca sa-ti schimbi modul de a gandi si actiona...in primul rand pentru binele copilului tau...

te-ai gandit macar un moment, daca tu mori pentru ca el te paraseste, ce i se va spune acestui copil cand va afla adevarul si va intreba ce s-a intamplat cu mama lui? "mama ta si-a luat viata pentru ca a parasit-o tatal tau...nu a crezut de cuviinta ca trebuie sa ia viata in piept si sa aiba grija de tine...era si cam nebuna, saraca...a mai incercat de 2 ori sa se sinucida..." (CorinaDani)

*********************************

Urmariti discutia si scrieti-va parerea la acest topic aici>>

Toate drepturile rezervate - (c) desprecopii.com 2009

 Comunitate - Forum recomandat

 In unul sau in doi... mergem mai departe!
Probleme cu casnicia, suport, incurajari, pareri ... nu ezitati si usurati-va gandurile aici!

 

Evalueaza acest articol
 Voteaza acest articol (misca mouse-ul peste stelute)
forumuri specializate Forumuri specializate
  • In unul sau n doi, mergem ai departe
    In unul sau in doi... mergem mai departe!

    Probleme cu casnicia, suport, incurajari, pareri ... nu ezitati si usurati-va gandurile aici!

  • La Bucatarie
    La Bucatarie

    Vreau o reteta noua ! Am uitat cum se fac clatitele ! Bucatarii si bucataresele au cuvantul!

  • Ajutor umanitar

    Esenta comunitatii noastre este oferirea ajutorului celor care trec prin momente grele. Nu uita ca si tu poti face un bine.

  • Forumul General

    Sufrageria Comunitatii DC. Aici ne intalnim, ne prezentam si sporavaim despre orice.Vii?

  • Clinica Virtuala DC

    Consultanta medicala online.





5 comentarii din 8
Trimis de maria

se pare ca nu citeste nimeni acest saite

Trimis de maria

vreau sa imi depan si eu aici putin din necazul meu si poate cineva imi va da un sfat ce as putea sa fac ..am o fetitza de 3 anisori cu primul prieten cu care am fost impreuna 7 ani..toate lucrurile au fost bune si frumoase numai ca in cei 7 ani baiatul nu a lucrat deloc..era o persoana buna linistita,ascultatoare,iubitoare etc..dar eu radiam d nervi ptr faptul ca lui nu ai placea munka..eu am tinut casa masa fetitza si pe el timp de 7 ani..nu imi pare rau imi pare rau ca nu a fost sa fie..nemultumita de faptul ca nu muncea am renuntat si ne-am despartit..la ceva timp am inceput o relatie cu altcineva din care a rezultat inka un copil am un baietel de 3 luni..totul a fost bine si frumos pana aproape in momentul sa nasc aveam 6 luni cand au inceput certuri,venea tarziu de la servici fata de alta daca ,simteam cum ma minte si vedeam cum ascunde bani prin masina lui si prin alte parti,tipam si urlam de ce nu ajunge la timp acasa sau macar de ce nu ma suna sa imi spuna unde este caci vreau sa spun ca nici nu ma suna si nici nu imi raspundea daca il sunam eu..si eu inebuneam pe zi ce trece cu toate astea nam cedat de atunci ptr faptul ca ma gandeam ca mai am si fetitza si acum inka un copil si ptr faptul ca uneori sunt inebunita dupa el,uneori am senzatia ca nu pot trai si nu ma pot misca fara prezenta lui..atunci cand ajungea tarziu plangeam si disperam oare unde este ce face cu cine este,apoi vedeam ca sia ascus ceva bani prin masina sau stiu eu unde,mai atre plangeam mai tare tipam si fara nici un folos el parca imi si radea in fatza insa la scurt timp daca ma lua in brete sau se apropia d mine eram ca o pisicutza nu mai spuneam nimik,,insa atunci cand sunt sigura ma gandesc la toate astea si vad ca relatia scartie din toate partile zilele trecute a venit din noua tarziu din nou nu mia raspuns la telefon din nou bani gasiti in masina si din nou cearta plus pana sa vina acasa am avut senzatia ca vreau sa imi iau viata si ca nu mai pot trai asa plangeam si am luat un cutit am vrut sa imi tai venele dar nu am reusit caci nu mai sunt ascutite de foarte mult timp efectiv nici nu mia facut macar o zgarietura..am renuntat mam dus in baie sa caut ol lama si el d obicei nu se berbereste cu lama asa ca a,m scos o lama de la big si am dat cu ea pe una din vene din camera alaturata am auzit plansul bebelusului meu de 3 luni care am pus repede ceva pe mana ca imi curgea sange si am fugit la el mam uitat in ochi lui si am stiut ca nu fac bine sa imi doresc moartea ,,sunt foarte tanara am 24 d ani ..nu sunt nici schioapa si nici urata dar nu stiu de ce am ajuns pana aici sunt eu prea orbita d iubire sau dependenta d el sau ce se intampla de fapt..imi iubesc copilasi mai mult ca si viata mea sau mai bine spus mai presus de orice daca nu as fi auzit glasul lui acuma in momentul de fata nu mai scriam aici eram deja undela la ceva metri in pamant..dar un ingeras ca el ma oprit sa fac asta ..dupa ce am realizat ca nu e bine mam asezat pe scaun si am spus ca nu e bine ce fac ca am 2 copilasi frumosi si micutzi care merita sa traoesc ptr ei,problema este cum pot supravietui cand vad atatea minciu si atatea lipsuri de acasa ma streseaza ma terorizeaza gandurile si pur si simplu uneori simt ca ma omoara..de durere..am incercat sa fiu indiferenta dar nu am reusit din contra mai tare mam disperat si el parca uneori simt ca si mai extra face ceea ce face ca sa ma termine sau nu stiu daca asa ceva se mai numeste iubire..imi doresc sa plec dar ma gandesc ca am 2 copii si e foarte greu ,trebuie sa plec caci imi e frica sa nu imi sfarsesc viata in curand ceea ce nu imi doresc cel mai mult decat sa fiu in viata ptr copii mei..nu stiu daca sunt nebuna daca sunt geloasa sau daca am o obsesie ptr el..de asta miam dorit sa scriu pe acest forum..spera ca din putinul ce am povestit sa mi se raspunda cate ceva..va multumesc..

Trimis de maria

buna

Trimis de isami

mi-ar placea sa stam mai mult de vorba ID-ul meu de mess este isami2011@yyahoo.comCred ca am o solutie la problema ta.

Trimis de just me

Marea ta problema este ca nu ai servicu si nu socializezi cu femei.Alfel nu aveai nici un motiv sa afirmi ca esti dependenta de sot.lui ii convine situatia de dependenta? Afectiva,emotionala,financiara? sigur nu.trebuia sa spui ca vrei sa ii implementezi sentimentul de paternitate pe care nu il are si te guduri pe langa el chiar si atunci cand iti face rau... poateDaca el nu va accepta dependenta ta stii bine ce va urma: te va minti si insela la tot pasul,de fata cu tine chiar va face lucruri reprobabile sa iti reprimi acea

Trimite comentariul tau | Citeste toate comentariile
Inchide

Trimite unui prieten

Completeaza datele si mesajul tau. Linkul articolului se adauga automat la mesaj

(!) Datele furnizate NU se salveaza in baza noastra de date.