Confesiunile unei mame de baiat

Confesiunile unei mame de baiat

Confesiunile unei mame de baiat

  • Sunt mama de baiat si imi iubesc copilul mai mult ca viata. Cand il vad zambind, sunt fericita si implinita. Stiu pentru ce traiesc. De fericirea lui depinde fericirea fiecarei celule din trupul meu. Il vad crescand si ma trezesc spunand atat de des Doamne ce repede trece timpul! parca ieri imi zambea de la san, ori din patut, parca ieri face primii pasi, parca ieri a avut prima zi de scoala... Dar iata, mi-am facut deja o lista de principii pentru mai tarziu.

    Mamici de baieti, ma ajutati sa o termin?

Sunt mama de baiat si imi iubesc copilul mai mult ca viata.

Cand il vad zambind, sunt fericita si implinita. Stiu pentru ce traiesc. De fericirea lui depinde fericirea fiecarei celule din trupul meu. Il vad crescand si ma trezesc spunand atat de des Doamne ce repede trece timpul! parca ieri imi zambea de la san, ori din patut, parca ieri face primii pasi, parca ieri a avut prima zi de scoala... Imi repet de vreo 10 ani deja - niste cuvinte simple spunse de o colega, in lift (oh acea intelepciune de lift chiar e adevarata si adanca uneori ...), in vremea cand copilul meu era in burta ...Bucura-te de anii copilariei copilului tau - pentru ca trec asa de repede! E genul de intelepciune simpla si dureros de adevarata pe care cand o auzi ... zambesti nepasator...Zambesti fara sa-i intelegi greutatea ... si treci mai departe ...

Dupa cativa ani, acele cuvinte iti rasuna iar ciudat in urechi... Te gandesti naucita ca ...of, a mai trecut un an, ca iata copilul tau e maricel si tot mai independent. Unde naiba si de ce asa de repede au trecut anii astia? Hm, poate ai devenit mai inteleapta ...

Apoi te surprinzi privind aproape cu gelozie mamicile cu bebelusi si ai tendinta de a le expune maternal aceeasi filozofie scurta dar adanca de lift:  Bucurate-te de anii astia ... copiii cresc atat de repede!

Sunt mama de baiat si de curand a implinit 10 ani. Exact in acea zi mi-a spus Mami, de azi sunt un teener (adolescent)...de maine vin singur de la scoala!

Pai si cum asa? Ai de trecut 2 strazi, mergi singur printre oameni pe care nu ii cunosti ... eu o sa fiu mereu cu gandul la scenarii de groaza. Mami: de acum sunt mare, ma descurc !

Wow, la naiba, ... are dreptate - copilul meu e un tanar adolescent cu ochii limpezi si inceredibil de sinceri si iata schimbarile se tin lant, tocmai si-a manifestat pentru prima data impotrivirea de a merge la frizer...

Si totusi nu incetez in a-i spune: pentru mine ai sa fii intotdeauna bebelusul meu - el imi zambeste intelegator ... facandu-ma sa ma simt patetica ca o mama de baiat de sunt...

 Cititi: Ce simti cand vezi copiii crescand ...

Si exact pentru ca sunt mama de baiat, il privesc tot mai des cu dragoste posesiva gandindu-ma: Oh Doamne, intr-o zi nu vei mai fi al meu - iti vei iubi nevasta si familia, iar eu voi deveni o soacra usor obositoare, avida de un mesaj de la tine, de un telefon , messenger, facebook sau ce o mai fi pe atunci ...

Eu soacra? Deja ma zgaraie pe creier ideea ... dar din dragoste pentru copilul meu imi antrenez si dresez (cu biciul intelepciunii) gandurile si sentimentele pentru pentru acele timpuri. De fapt, copiii sunt facuti pentru a-si lua zborul din cuib si de a-i pregati pentru viata adevarata ce incepe dupa ce pleaca din caldura casei parintilor.

Si, pentru ca viata m-a invatat sa cred in principii si sa le pun la temelia marilor schimbari si iubiri (exact ca banutii care se arunca la temelia unei case) ... imi cladesc deja o lista de principii. Nu sunt ele poate cele mai savante si sofisticate insa sunt gandurile mele sincere de mamica de baiat. 

Iata prima lista de principii cu care imi antrenez deja sufletul:

→ Am sa te las sa zbori din cuib. Daca vrei sa pleci la 18 ani de acasa, eu am sa iti cumpar biletul.

→ Am sa imi iubesc nora. Daca tu o iubesti si ea te iubeste, o voi iubi cu tot sufletul, ca pe copilul meu.

→ Voi fi prima si cea mai devotata babysitter pentru copilul tau.

→ Am sa iti fac mereu clatite cu nutela, chiar si cand voi fi o bunica patetica, cu amintiri prea multe si prea frumoase pentru a le uita. 

Alte idei pentru lista, mamici de baiat? Facem o lista de principii pentru mamicile de baieti?

Cititi in continuare: Copilul unic la parinti: despre crestere si educatie

 Cititi: 10 metode de a creste un copil rasfatat - si cum va puteti schimba abordarea asupra disciplinei copilului si TEST: Ce fel de mama esti?

 

Ceea ce nu am anticipat inainte de a deveni mama unui baiat

Sosirea fiului meu in viata mea mi-a bulversat universul pana la cele mai profunde constelatii. Sigur ca am invatat, ca toate mamele, despre iubirea aceea neconditionata, imensa, nemasurabila. Ma voi referi insa la aspectele de ordin practic pe care le presupune conditia mea de mama de baiat, aspecte pentru care nu am fost pregatita...citeste in continuare aici >

Despre ce inseamna sa fii mama de baiat, merita citit si:

Baiatul mamei: de ce e bine sa iti cresti asa baiatul
Legatura speciala dintre baieti si mamele lor

Despre meseria de mama, merita citit si:

Copiii si limbile straine: atitudine si necesitate actuala 
Ce citeste copilul tau? Sugestii pentru lecturile copilariei
Unde au disparut idolii muzicali?
Curatenia de Pasti si Saptamana Patimilor
Dincolo de iubire intr-o alta dimensiune
Dorintele unei mame de 1 iunie 
Ceea ce nu am anticipat inainte de a deveni mama unui baiat 
O vara retro pentru copilul meu: cum ar putea fi
Impresii de pe insula in care nimeni nu m-a vazut plangand 

Va asteptam pe forumul special: PARENTING - sau despre meseria de parinte

autor: Mirela Popescu Zoita, redactor sef Desprecopii.com - toate drepturile rezervate 2017

Mirela scrie pe blogul Desprecopii aici.

 

 

Comunitatea Desprecopii

Toate Forumurile

Peste 180.000 de membri inregistrati!

Hai chiar acum in cea mai mare si mai activa comunitate de parinti si discuta despre: Confesiunile unei mame de baiat.

intrebari

Intrebari si raspunsuri

Ai o intrebare pe teme legate de acest articol sau o intrebare in general? Intreaba specialistii Desprecopii.com si alte mamici dornice sa te ajute!

Forumuri Recomandate

PARENTING - sau despre meseria de parinte

PARENTING - sau despre meseria de parinte

Despre MESERIA DE PARINTE. Experiente, intrebari si milioane de nelinisti. Asta inseamna sa fii parinte.
Discutii generale

Discutii generale

LOUNGE DC. Discutii, pareri si impresii. Aici ne adunam pentru a ne cunoaste.
Discutii generale

Discutii generale

LOUNGE DC. Discutii, pareri si impresii. Aici ne adunam pentru a ne cunoaste.
Familia Verde

Familia Verde

Vrem sa ne aparam familia de asediul poluarii, si chimicalelor. Iubim natura si vrem sa traim cat mai natural putem. Pentru mai mult verde.

Comentarii vizitatori

Citeste toate comentariile

Ultimile 12 comentarii

  1. Mariana PH
    Mariana PHtrimis la 10/9/2016

    Al meu se pregateste sa zboare din cuib ( merge la facultate).... eu ,, i-am cumparat biletul,,...in toti acesti ani, am fost o echipa grozava ( asa zice el)...deja sufar de,,,sindromul cuibului gol,, dar o sa treaca.... Bucurati-va de ei si le fiti alaturi mereu ,ca tare repede mai cresc ! ( v-am citit cu mare drag,ma bucur ca v-am descoperit )

    Raspunde la acest comentariu
  2. constanta
    constantatrimis la 25/6/2014

    usor de spus, greu de infaptuit ! Spui ca ai sa-l lasi sa zboare din cuib si ai sa-l incurajezi sa o faca ; dupa care ai sa plangi in fiecare dimineata cand vei realiza ca a plecat si nu mai e langa tine ! Nu te poti pregati pentru asta , mai bine nu te mai gandi la ce va fi si traieste clipa .Daca viitoarea nora va " corespunde " iti va fi usor sa o iubesti; dar daca e genul pe care nu-l poti accepta, cum o vei iubi "la comanda " ? Ai reusit sa-ti iubesti soacra ? atunci poate vei reusi si cu nora... Singurul principiu realist ar fi sa-l ajuti mereu, indiferent daca-ti plac sau nu deciziile lui si sa-i spui ca-l iubesti neconditionat.

    Raspunde la acest comentariu
  3. simi
    simitrimis la 9/2/2014

    sunt mamica de baiat si are 4ani dar imi place sa il las mai liber si sa il fac sa invete din greseli,exact asa cum mau lasat ai mei dat fiind ca am fost singura la parintii si unica nepoata la bunicii,dar imi respect parintii la fel si bunicii.Desi sunt matura si la casa mea tot mai apelez la parintii sa ma ajute,asa simt ca sunt inca copil cat ei sunt in viata,am vazut mai sus un com care ma lasat fara cuvinte si ma indemnat sa scriu.In urma cu cativa ani miam pierdut bunicul din partea mamei si inca ii simt lipsa deoarece ma crescut si mia daruit tot ce a avut mai bun,consider in continuare ca oricat de independenti am fii pe toate planurile din cand in cand sa mai apelam si la parintii si la bunicii ca sa simta ca inca sunt utilii si inca importantii in viata noastra........!

    Raspunde la acest comentariu
  4. Andreea
    Andreeatrimis la 27/4/2012

    Am sa te las sa fii TU pentru ca Eu n-am fost EU cand a trebuit...

    Raspunde la acest comentariu
  5. Andreea
    Andreeatrimis la 22/2/2012

    Am sa te iubesc la fel de mult ca acum orice ai face, chiar si atunci cand o sa ma ranesti! Intotdeauna am fost un pic cam tirana cu parintii mei. De cand mi-am castigat independenta financiara nu de putine ori i-am ranit aratandu-le ca nu mai am nevoie de ei, ca ma simt superioara din toate punctele de vedere. La fel a facut si fratele meu mai mare. Poate au fost reactii la toate frustrarile acumulate de-a lungul anilor datorita restrictiilor pe care ni le-au impus si promisiunilor pe care nu si le-au indeplinit. Acum sunt mamica de baietel de trei saptamani. Sunt foarte obosita, nu am timp sa dorm mai mult de 2-3 ore pe noapte, mi-e foame, sunt foarte stresata, ma doare operatia de cezariana dar cand codrut are nevoie de mine imi trec toate. Asa cum spui si tu, imi iubesc copilul mai mult ca viata si stiu ca asta nu o sa se schimbe niciodata orice ar face, oricati ani ar avea!

    Raspunde la acest comentariu
  6. Danangie
    Danangietrimis la 23/5/2011

    Si mie mi-au dat lacrimile(tocmai azi cand m-am machiat si eu :). ) Eu am 3 baieti. Nu stiu cum voi fi ca soacra , dar sigur nu voi fi sufocanta. Stiu ca il voi sprijini in tot CEEA ce va vrea sa faca. Nu il voi

    Raspunde la acest comentariu
  7. elena
    elenatrimis la 10/10/2010

    Si eu sunt mama a 2 baieti unul de 13 ani iar celalalt de 7 ani si sunt tare mandra de ei de tot ceea ce tine de iei . Sunt o mama fericita si implinita alaturi de ei si de sotul meu , ei sunt cea mai mare avere pe care o am alta nu imi mai trebuie . Daca ei sunt bine atunci si noi asuntem bine ajutandu-i sa devina cineva in viata . Mame de baieti sau fete fiti mandre de averile pe care le avem adica copiii.

    Raspunde la acest comentariu
  8. maratia
    maratiatrimis la 5/10/2010

    M-au impresionat pana la lacrimi cuvintele tale. Si eu sunt mama de baiat( are doar 4 luni) si deja ma surprind cazand adesea pe ganduri: oare care va fi atitudinea potrivita cand va face o boacana? Sa-l cert sau sa-i explic frumos unde a gresit? Mi-e teama ca indiferent de conduita mea reprosurile de mai tarziu sunt inevitabile.De un singur lucru sunt insa foarte sigura: il iubesc si vreau sa-l fac sa simta asta incercand sa-i respect personalitatea. Pana la urma,dragostea parintilor este cel mai de pret simtamant.Din ea se naste increderea in sine, curajul si optimismul.Nu poti astepta respect si iubire de la un copil pe care nu l-ai respectat si iubit la randul tau.

    Raspunde la acest comentariu
  9. yyna24
    yyna24trimis la 3/10/2010

    Mie nu mi se pare, din ce scrii tu, ca ai o iubire posesiva fata de copil, ci mai degraba ai o iubire PARTICIPATIVA.Dragostea posesiva nici poate fi indicata pentru nimeni. Posesia asupra unei persoane poate avea efecte negative asupra dezvoltarii ca individ.Orice copil se hraneste material si spiritual cu ceea ce ii ofera parintele, de aceea trebuie sa avem grija ca acesta hrana sa fie una sanatoasa si in favoarea educatiei lui, in favoare dezvoltarii lui emotionale.Tot ce se afla in jurul unui copil are influenta asupra actiunilor pe care le va lua. De aceea tot timpul trebuie sa avem grija ce anume se afla in jurul lui, fie ca este parinte, persoana oarecare sau anturaj.Ar fi bine sa ii invatam pe copii cum vor putea alege singuri ceea ce este bun, benefic dezvoltarii si progresului ca individ. Este foarte important sa ii invatam cum sa relationeze, reactioneze, controleze reactiile, emotiile in relatia sa cu cei din jur si propria persoana, zic eu.Deci, participa in continuare la educatia lui fara sa ii ingradesti cumva gandirea proprie, fara sa ii impui insa ca si el sa gandeasca ca tine. Atunci da, ai fi posesiva.

    Raspunde la acest comentariu
  10. Floaredemac
    Floaredemactrimis la 30/8/2010

    Am avut surpriza sa descopar ca fiul meu poate fi si altfel decat este cand suntem impreuna: uimitor lucru la numai 2 ani si ceva, nu? L-am observat de la distanta cum socializa, si mi-am dat seama ca eu doar i-am dat viata, dar viata ii apartine in totalitate, nu am niciun drept asupra lui. Fata de mine va fi mereu copilul meu, dar trebuie sa accept ca are propriul mod de manifestare pentru altii, pentru altii va fi el - o persoana, si nu el - copilul meu. Va trebui sa accept toate astea si sa nu devin sufocanta, sa il las sa inteleaga ca pentru mine este in continuare copilasul meu, dar ca totusi il percep si eu ca pe un individ cu trairi proprii, sa ii vad si eu defectele si calitatile asa cum i le vad ceilalti. Numai asa voi putea avea o relatie sincera si de prietenie cu el, pe langa cea de mama-fiu.

    Raspunde la acest comentariu
  11. RalucaAlexa
    RalucaAlexatrimis la 23/8/2010

    Mi-au dat lacrimile... Si eu sunt tot mama de baiat, al meu are insa numai 1 an si 7 luni. Si deja ma dor toate lucrurile astea :) Si eu mi-am facut aproape toate aceste promisiuni (mai putin clatitele cu nutela, ca de-alea nu mananca inca si nu stiu daca-i vor placea). Mi-am mai promis ca nu-l voi judeca niciodata si-l voi sustine mai presus de canoane si prejudecati. Te pup

    Raspunde la acest comentariu
  12. Natalia
    Nataliatrimis la 23/8/2010

    Buna seara,Frumos articol!....Am cazut pe ganduri...., am lacrimat.. si ....Bucurati-va de copiii vostri, de fiecare clipa, de fiecare zambet, de fiecare gest..., chiar si de lacrimi si criza de furie. Hraniti-va cu zambetul si bucuria lor. Peste ani raman doar amintirile si bucuria ca ati crescut copii buni. Copilul este oglinda parintelui. Imi cer scuze ca intervin ( nu sunt de varsta voastra) si va stric bucuria, voua mamicilor de bebelusi sau de copii mai maricei. Eu... am fost mama de BAIAT. Doar 18 ANI si jumatate si de 6 ani am ramas cu amintirile. Nu doresc nici unei mame sa ajunga

    Raspunde la acest comentariu

Scrie un comentariu

Adresa de mail nu se publica (ramai anonim) dar completarea corecta este necesara, mai ales in cazul in care astepti raspuns. | Toate campurile trebuie completate!

Ai o intrebare? APASA AICI pentru rubrica de intrebari SAU intreaba pe FORUMUL DESPRECOPII