Lupta mea cu infertilitatea

Lupta mea cu infertilitatea

Lupta mea cu infertilitatea

Lupta mea cu infertilitatea s-a incheiat cu victoria mea. Asa ca o sa dau eu startul pentru ca cei care se lupta cu aceasta cruda neputinta sa poata spera. Desi povestea mea nu e una spectaculoasa, din fericire e una cu deznodamant fericit.

Ma uit de 2 zile la subiectul asta si vad ca nimeni nu are tupeu sa scrie, probabil fetele sunt ocupate cu bebelusii.

Asa ca o sa dau eu startul pentru ca cei care se lupta cu aceasta cruda neputinta sa poata spera. Desi povestea mea nu e una spectaculoasa, din fericire e una cu deznodamant fericit.

Lupta mea cu infertilitatea a inceput in 2006, la un an de la casatorie, cand am facut o pauza de anticonceptionale iar sotul meu a spus sa incercam sa facem un copil. Rcunosc, la vremea respectiva nici prin cap nu imi trecea ca nu ne va iesi usor pt ca nu aveam nici un fel de probleme de sanatate, mersesem la medic imediat ce imi incepusem viata sexuala, aveam o menstruatie f regulata, pastile luasem la indicatia medicului, eram tineri amandoi - aveam 27 de ani amandoi.

Dupa 3 luni in care nu s-a intamplat nimic am inceput sa merg la medic unde mi s-a dat dupahoston si vitamine vreo 3 luni. Nu mai retin ordinea investigatiilor, ideea e ca in toti anii astia am schimbat medici, orase, tratamente, am luat o gramada de antibiotice, am facut polidine (care nu mi-au desfundat posibilele trompe infundate dar n-am mai racit), tratamente naturiste, spermograme nu mai zic.

La un moment dat satui de atatea investigatii si neavand un diagnostic am mers la Biogenesis sa facem fertilizare in vitro. Dupa un consult amanuntit si povestit istoricul ni s-a spus ca exista niste chisturi care pot fi endometriozice si abia dupa ce scapam de ele sa revenim. Imi mai spusese cineva ca am 2 chisturi dar era prima data cand auzeam de endometrioza. Pt ca imi era teama de operatie si pt ca nimeni nu imi spusese ca de astfel de chisturi nu scapi decat prin operatie am incercat niste tratamente naturiste.

Despre infertilitate mai cititi si:

Cu tot optimismul meu si tot sprijinul iubitului meu in final in loc de eliminarea chisturilor, din cauza unui medic incompetent care mi-a facut o punctie, mi s-a infectat un chist, am facut o superinfectie, era sa mor, am fost operata si mi s-a scos un chist, trompa si ovarul stang. Dar mi-am revenit repede si am crezut ca asta a fost cea mai crunta incercare, ca voi putea face copii si cu un ovar. La controlul de 3 luni mi s-a spus ca mai am un chist posibil tot endometriozic si ca mai am mult pana voi reusi sa fac un copil.

Fertizarea in vitro mi s-a spus ca nu e posibila si cel mai bine e sa ma gandesc la adoptie. Am ajuns acasa, am bocit o zi, n-am sa uit niciodata cum mergeam pe strada si ma uitam la cei care aveau copii de mana si ma gandeam ca nu voi reusi niciodata sa am un copil al meu, care sa aiba mainile iubitului meu si ochii mei. Cei care trec prin asta stiu f bine ce simteam.

Dar pt ca sunt o fire f puternica si o luptatoare mi-am spus ca medicul la care am fost (de altfel unul f renumit) nu e dumnezeu pe pamant si mai am dreptul si la alte opinii. Eram pregatita de adoptie, discutasem despre asta cu sotul meu si cu ai mei si eram decisi sa facem orice pentru a avea un copil. Dar am zis ca mai incercam odata la grecii de la Biogenesis care imi facusera impresie f buna.

Asa ca ne-am facut o noua programare. Ni s-a spus ca avem sanse mici dar avand in vedere ca avem 31 de ani si ca sotul meu avea o spermograma buna, vom incerca un fiv. Am uitat sa spun ca inca dinainte de operatie fsh meu era maricel ceea ce indica o rezerva ovariana redusa. Nu e nevoie sa mai spun ca dupa ce am fost operata si am ramas cu un ovar, valoarea fsh a crescut si mai tare, reducandu-mi astfel substantial sansele de a raspunde bine la stimularea ovariana.

Pana la inceperea procedurii de fiv am facut acupunctura si biorezonanta. Domnii dr de la biogenesis au fost de acord cu acupunctura si m-au pus sa refac analizele hormonale dupa o luna de acupuntura intensa. A fost prima victorie, un fsh cu o valore mai mica. In noaptea de rev imi faceam prima injectie de dipheriline singura. Inainte de a incepe stimularea a racit sotul meu si apoi de la el si eu. Asa ca dintr-o mare optimista m-am pleostit total pt ca eu n-am racit asa de multi ani. Acum ma gasisem. A fost un ianuarie cu niste zapezi crunte si noi faceam naveta la bucuresti, cand cu trenul cand cu masina.

In afara de parinti si niste prieteni nu stia nimeni prin ce trecem. In timpul asta am fost la manastirea radu voda in bucuresti si m-am rugat la sf nectarie sa-mi implineasca visul. Am citit in fiecare seara acatistul sf nectarie cu speranta ca sf ne va ajuta. Ovarul meu a fost la inaltime, a produs 7 foliculi din care in final au rezultat 4 embrioni, cu dozaj hormonal maxim. Unul din embrioni nu s-a dezv bne asa ca am plecat acasa cu 3 puisori. Doar 2 zile am stat in pat, in rest am mers la servici dar dupa ce ajungeam acasa stateam cuminte. Sotul meu nu ma lasa nici sa ies sa imi iau de mancare la servici. Au fost saptamani f stresante si pe 2 febr dim am mers sa imi fac beta hcg.pana la 2.30 cand am aflat rez am murit incet. N-am avut curaj sa merg eu sa il iau, l-am asteptat pe sotul meu in masina. I-am spus doar ca val trebuie sa fie peste 10 sa fie ok. 

In afara de parinti si niste prieteni nu stia nimeni prin ce trecem. In timpul asta am fost la manastirea radu voda in bucuresti si m-am rugat la sf nectarie sa-mi implineasca visul. Am citit in fiecare seara acatistul sf nectarie cu speranta ca sf ne va ajuta. Ovarul meu a fost la inaltime, a produs 7 foliculi din care in final au rezultat 4 embrioni, cu dozaj hormonal maxim. Unul din embrioni nu s-a dezv bne asa ca am plecat acasa cu 3 puisori. Doar 2 zile am stat in pat, in rest am mers la servici dar dupa ce ajungeam acasa stateam cuminte. Sotul meu nu ma lasa nici sa ies sa imi iau de mancare la servici. Au fost saptamani f stresante si pe 2 febr dim am mers sa imi fac beta hcg.pana la 2.30 cand am aflat rez am murit incet. N-am avut curaj sa merg eu sa il iau, l-am asteptat pe sotul meu in masina. I-am spus doar ca val trebuie sa fie peste 10 sa fie ok. Pt ca el isi facuse si o analiza a glicemiei, un dobitoc de asistent l-a tinut sa ii spuna care e treaba cu analiza lui si ca nu sunt insarcinata pt ca val e f mica - era 37, dar ca voi ramane alta data (nu-i spusesem nimic de fiv). Cand a intrat in masina sotul meu si am vazut ca e senin mi-am dat seama ca e de bine. Dar pana nu am sunat la clinica si ne-au zis ca sunt insarcinata nu ne-a venit sa credem.

Au urmat 8 luni superbe si o sarcina cum doresc tuturor - fara greturi, stari de rau, cu putine kg luate, cu plimbari. Nasterea a fost pe masura - cezariana programata, bebe de 3500 de gr sanatos. Il cheama nectarie si seamana leit cu tatal lui. Are 2 luni si e cel mai grozav copil de pe pamant.

Nu o sa le pot multumi niciodata tuturor celor de la Biogenesis pt ce au facut pt noi. Am avut incredere in ei si au fost de nota 10 atat profesional cat si uman. Am fost super norocosi iar astazi cand ne privim copilul s-a sters toata durerea. Cu credinta in dumnezeu, cu optimism, luptand impreuna cot la cot, se poate.

Le doresc tuturor celor care trec prin asta sa aiba putere si in final sa isi tina in brate copiii mult visati.

Cititi povestea si pe forumul desprecopii.com la acest topic: Fertilizarea in vitro - povesti de succes!

autor: membru Desprecopii.com filipac1979, Toate drepturile rezervate (c) 2012

Care sunt sursele de informatii credibile?

Dorinta de a ramane insarcinata este adesea stresanta si va poate consuma extraordinar de tare. Cunoasterea inseamna putere. Cu cat stiti mai multe, cu atat veti avea mai putine emotii si veti putea sa infruntați mai bine emotiile puternice pe care le puteti simti pe parcursul perioadei in care veti astepta cu infrigurare sa deveniti mamica. Este important sa stiti ca pe acest drum nu sunteti singura. Aveti alaturi suportul online al celei mai mari comunitati de limba romana: Desprecopii.com. Pentru suport concret, incurajare si prietenie, va asteptam pe cel mai citit forum online al femeilor aspirante la meseria de mamica: Asteptand un ingeras in viata noastra !

Forum si comunitate de suport pentru femeile care apeleaza la FIV: Forumul FIV (Fertilizarea in Vitro (FIV) - clinici, medici, experiente, succese, dileme. )

  Mai cititi despre fertilitate si infertilitate 

 Forum recomandat

Forumul FIV
Fertilizarea in Vitro (FIV) - clinici, medici, experiente, succese, dileme.

 Asteptand un ingeras in viata noastra !
Teritoriul 'aspirantelor'! Preconceptie, in/fertilitate, FIV, sperante si experiente. Chiar daca se lasa asteptat - noi nu ne pierdem speranta!

Despre Conceperea unui copil sanatos:

Evalueaza acest articol
 Voteaza acest articol (misca mouse-ul peste stelute)
forumuri specializate Forumuri specializate

Ultimile 1 comentarii
Trimis de Anca S.

Felicitari! Cunosc cumulul de sentimente descrise de tine mai sus, pentru ca si eu le-am experimentat. Si eu am endometrioza, operata, si eu am facut diphereline si de 3 ani ma chinui sa devin mama. Nici nu-mi inchipui ca nu o sa simt niciodata cum e sa-ti porti pruncul in pantece, sa creasca in tine, sa-l simti miscandu-se, apoi sa-l nasti. Bine, cred ca mint, am momente in care clachez si cred ca nu o sa fie posibil niciodata. Dar ma ridic si sper. Acum, sunt in faza in care incerc homeopatia. Cine stie, poate, poate! Ca in momentul actual, pt mine FIV-ul e cam scump.

Trimite comentariul tau | Citeste toate comentariile

(!) Adresa de e-mail NU se publica! Completarea adresei corecte este utila daca doresti sa primesti un raspuns la ceea ce trimiti.

Inchide

Trimite unui prieten

Completeaza datele si mesajul tau. Linkul articolului se adauga automat la mesaj

(!) Datele furnizate NU se salveaza in baza noastra de date.