Cand un parinte moare ... Comenteaza articolul! Pana acum sunt 3 comentarii

Continutul articolului: Copiii conştientizează disparitia unei persoane apropiate si simt durerea la fel ca şi adulţii. Ei trec prin aceleas stagii ale durerii, desi probabil că le vor depasi mai repede decât adulţii. Există parinţi care incearcă să-si protejeze copiii de moarte, de ideea de doliu. Dar e mai bine să fii onest cu copilul în legătură cu propria ta durere şi să-i încurajezi să vorbească şi ei despre durerea lor şi despre dorurile care sigur il vor cuprinde.

Nu scriu acest articol cu inimă uşoară, dar îl scriu cu intenţia de a veni în ajutorul unei mămici sau al unui tătic, pentru atunci când nicăieri nu pare să fie nici o lumină. Am căutat pe internet metode de a-ţi ajuta copilul să depăşească moartea prematură a unui părinte. Nu prea există informaţii. Aşa că după ce am citit destule pagini în limba engleză, am alcătuit un mic ghid de supravieţuire, în speranţa că va fi de folos cuiva şi că Desprecopii.com va fi, ca în atâtea alte situaţii, o insulă pe o mare agitată.   N-am trecut prin această experienţă deci nu pot povesti ce mi s-a întâmplat mie, cum am depăşit eu această situaţie cumplită. Dar a trebuit să răspund la întrebările fetiţei mele de trei ani, care fusese anunţată de bunica ei că într-o zi va dispărea, pur şi simplu. De atunci mă tot întreba, ori de câte ori bunica deschidea uşa să plece,  dacă buni a dispărut, sau se mai întoarce. I-am explicat moartea aşa cum m-am priceput mai bine. Folosind trucul cu “toţi ne facem îngeri” am încropit o poveste  pe care o puteţi citi. Copiii conştientizează dispariţia unei persoane apropiate şi simt durerea la fel ca şi adulţii. Ei trec prin aceleaşi stagii ale durerii, deşi probabil că le vor depăşi mai repede decât adulţii. Există părinţi care încearcă să-şi protejeze copiii de moarte, de ideea de doliu. Dar e mai bine să fii onest cu copilul în legătură cu propria ta durere şi să-i încurajezi să vorbească şi ei despre durerea lor şi despre dorurile care sigur îl vor cuprinde. Copiii în a căror familie are loc un deces, au nevoie de ajutorul adulţilor pentru a depăşi momentul. Dacă intenţionaţi să ajutaţi un copil să treacă peste perioada de doliu şi peste pierderea suferită cu bine, trebuie să înţelegeţi cum simt ei durerea şi pierderea din viaţa lor. Trebuie să fiţi în stare să ascultaţi şi să vorbiţi cu copilul pe înţelesul lui, în funcţie de vârsta pe care o are. Copiii şi adolescenţii au nevoie să vorbească despre ce s-a întâmplat, să-şi exprime emoţiile legate de această situaţie. Încurajaţi-i să deseneze, să scrie, să vorbească despre cel dispărut. Încurajaţi-i să iasă din casă şi să facă sport, sportul ajută creierul să elibereze endorfine, care aşa cum ştiţi, alină durerea. Deşi sună crud, copiii şi adolescenţii pot trece mai uşor peste durere dacă sunt anunţaţi din timp că mama/tatăl este pe moarte decât dacă sunt luaţi complet prin surprindere. Deşi vi se va părea poate nepotrivit să îi luaţi la înmormântare şi veţi fi tentaţi să îi ţineţi departe de vaiete şi de bocetele specifice înmormântărilor româneşti, copiii au nevoie să participe la ritualuri.   Meseria de parinte Ce simti cand vezi copiii crescand ... Mai multi copii = mai multe bucurii Jocuri pentru zile caniculare A deveni mama: o transformare dramatica Cum ne-a schimbat diabetul viata ... Sindromul Femeii Frumoase... pentru mamicile care vor sa isi faca copilul fotomodel Incepe scoala – 11 sfaturi de organizare pentru parinti TEST: Ce fel de mama esti? Copii mici - decizii mici; copii mari- decizii mari Despartita, dar nu singura Fratii – ajutati-i sa se inteleaga bine   Articole despre Psihologia Copilului Ce trebuie sa stie mamele despre baieti? Cind vine celalalt pe lume Disciplina copilului, un subiect controversat...  Copii avantajati la scoala si in viata A negocia cu copiii Copiii si internetul... Cum abordam manifestarile de tip negativist (1-3 ani) Auto-indentificarea: Cine sunt eu? Pregatirea copilului pentru societate Cand copilul nu are încredere în el... Despre copilul timid Crizele de isterie ale copilului Cand copilul nu vorbeste Agresivitatea copilului Vorbirea, un joc in 2: Introducere in Metoda Hanen Sa dam copilului nostru posibilitatea de a lua initiative (din Metoda Hanen) Comunicarea cu adolescentii - 5 sfaturi pentru a o imbunatati Mai multe despre psihologia copilului aici >  Forumuri specializate ale comunitatii Cabinetul Psi - Psihologie Forum specializat de psihologie.  Intrebari si raspunsuri la intrebarile ce ne framanta.   Poate măcar după înmormântare e recomandat să mergeţi cu ei la cimitir, să le arătaţi locul unde părintele decedat este înmormântat. Copiii înţeleg moartea diferit, în funcţie de vârsta pe care o au. Unii pot părea indiferenţi sau neinteresaţi, dar acesta nu este decât un semn că suferă foarte tare. De la 0 la 1 an Bebeluşii simt emoţiile celor care îi îngrijesc. Ei simt tristeţea în vocea celui ce-i vorbeşte, o văd pe faţa lui şi o simt din felul în care sunt îmbrăţişaţi. Dar un bebe de şase luni nu poate înţelege că a murit cineva drag. Nu vă ascundeţi emoţiile de bebeluşi, ei acum învaţă despre emoţii. A îngriji un bebe poate fi reconfortant atât pentru bebeluş cât şi pentru părintele rămas în viaţă. Sub trei ani, copiii pot echivala moartea unui părinte cu abandonul sau cu o dispariţie temporară. Trebuie să le explicaţi că moartea este ceva permanent şi natural pentru orice fiinţă vie. Între 3-6 ani Între trei şi şase ani, copii înţeleg vag moartea şi sunt foarte curioşi. Cred că gândurile, dorinţele şi acţiunile lor pot cauza moartea cuiva. Se pot simţi vinovaţi de moartea părintelui şi trebuie să li se spună în mod repetat că nu ei au fost cauza din care părintele a murit. Este posibil să vă pună foarte multe întrebări legate de aspectele fizice ale morţii: ce se întâmplă când mori, unde este cel ce a murit? Nu le spuneţi că persoana în cauză doarme, vor înţelege că odată şi-odată acea persoană se va trezi. Preşcolarii cred că moartea este ceva ce li se poate întâmpla doar celorlalţi. E posibil să vă întrebe dacă şi căţeii mor sau dacă şi copiii mor. Cu ajutorul răspunsurilor pe care le veţi da, copilul dumneavoastră va înţelege că şi moartea face parte din viaţă.  Intre 6-9 ani Între 6 şi 9 ani, copiii înţeleg că moartea este ceva permanent dar se simt vulnerabili şi simt nevoia să fie încurajaţi să-şi exprime durerea şi nesiguranţa. Deşi înţeleg fenomenul, le este frică. La această vârstă copiii au nevoie să participe la ritualuri, dacă nu la înmormântarea propriu-zisă, măcar la un ritual de adio, conceput de dumneavoastră, atunci când apele se mai liniştesc. Dacă până la această vârstă copilul a avut o legătură cât de mică şi cu religia, credinţa îl poate ajuta să depăşească momentul. Copiii peste 10 ani Dacă aveţi un copil adolescent şi acesta preferă să plece de-acasă, să stea de vorbă cu prietenii în loc să vă vorbească, amintiţi-vă că acesta nu este un semn de lipsă de respect sau de nepăsare ci, pur şi simplu, felul în care adolescentul îşi asumă dispariţia părintelui.  Ajutaţi-i să înţeleagă ideea de moarte Nu există cale uşoară de a da aşa o veste unui copil. Iată câteva idei care să va ajute să le spuneţi. Explicaţi-le ce s-a întâmplat.  O rudă apropiată poate să-i explice copilului dispariţia unui părinte. De exemplu o matuşă sau un bunic. Nu folosiţi exemple pe care nu le pot înţelege. Spuneţi-le pe faţă, ceva de genul: “Probabil te întrebi ce se întâmplă. Seara trecută tăticul tău a murit. Ştii că era bolnav. Când cineva moare înseamnă că nu mai respiră, inima nu-i mai bate. Când mor, oamenii nu mai simt nici un fel de durere. Nu mai mănâncă şi nu mai dorm. Asta înseamnă că tăticul tău nu se mai întoarce.” Spuneţi-le că e normal ce simt “Ştiu că ţi-e teamă, că eşti trist şi nu prea înţelegi ce se întâmplă.” – sunt cuvinte simple dar de folos.Unii copii plâng, alţii stau fără să scoată o vorbă. alţii pun întrebări sau par să evite ideea în sine. Nu-i izolaţi dar lăsaţi-le timp să se gândească la ceea ce le-aţi spus. Răspundeţi-le la întrebări Unii copii vor pune întrebări imediat ce află. Alţii vor aştepta câteva zile. Încercaţi să le răspundeţi clar şi sincer. Spuneţi-le şi următoarele cuvinte: “nimeni nu putea să împiedice moartea tăticului/mămicii tale. Te-a iubit foarte mult. N-a murit pentru că era supărat(ă) pe tine, nu din cauza ta a murit. Dar noi (eu, bunica, mătuşile) suntem aici şi te iubim şi o să avem grijă de tine. E normal să fii trist, e normal şi să te joci. Nu se supără nimeni dacă te vede râzând sau jucându-te.” Înţelegeţi-le comportamentul Copiii au propriul lor fel de a trece peste moartea unui părinte. Durerea lor va fi reflectată în mod cert în felul în care se comportă. Poate unii vor fi arţăgoşi şi pretenţioşi. Alţii pot avea probleme cu dormitul, mai ales dacă li s-a spus că moartea e ca un somn lung. Unii vor plânge. Alţii îşi ascund tristeţea pentru a-şi proteja părinţii. E posibil să fie furioşi sau să creadă că din pricina lor părintele a murit. Unii se vor plânge că-s bolnavi sau că îi doare stomacul. Unii se tem să rămână singuri sau vor spune foarte des că vor să se ducă după cel mort. Durerea pierderii unui părinte în copilăria mică poate cauza: Insomnii, coşmaruri. Probleme cu mâncarea, pierderea apetitului. Probleme cu mersul la toaletă (Copilul poate regresa din acest punct de vedere, e posibil sa reinceapa sa faca pe el) Manifestări fizice noi sau acutizarea problemelor deja existente (exeme, astm) Anxietate, teama de separare, dispoziţii schimbătoare, izolare, ieşiri agresive, probleme la şcoală. Lipsă de concentrare. Sentimentul de responsabilitate pentru moartea părintelui. Pierderi de memorie, dificultăţi de învăţare. Pierderea motivaţiei. Hiperactivitate, mici scene, asumarea unor riscuri noi, evitate până la dispariţia părintelui. Înmormântarea Unii copii mai mărişori vor vrea să se implice în pregătiri. Daţi-le voie, ei simt în felul ăsta că fac ceva pentru cel dispărut. Scrieţi împreună o scrisoare sau ajutaţi-l să facă un desen pe care să-l lase la mormânt. Explicaţi-i dinainte ce se va întâmpla. De exemplu: “Corpul mămicii tale va fi în coşciug, la biserică. O să vezi că oamenii plâng.” Explicaţi-i că trupul celui mort e posibil sa arate puţin altfel decât atunci când era în viaţă. Un prieten adult ar trebui să-i explice copilului ritualul de înmormântare. Dacă e prea speriat să meargă la înmormântare, nu-l obligaţi. Aprindeţi o lumânare împreună, rugaţi-vă cu copilul, priviţi fotografii vechi, depănaţi amintiri amuzante. Cum să procedaţi pentru a vă ajuta copilul Încercaţi să le păstraţi rutinele cu care sunt obişnuiţi. Nu trimiteţi copiii de-acasă, la bunici sau la alte rude. Se vor simţi abandonaţi. Daţi-le voie copiilor să îşi viziteze prietenii, bunicii dacă asta doresc. Daţi-le voie copiilor să vorbească despre a muri şi despre moarte, explicaţi-le că este normal. Dacă simţiţi că vă pierdeţi răbdarea şi vă vine sa ţipaţi la copil, amintiţi-vă că deşi e normal să nu fiţi senin(ă) ca o zi de primăvară, copilul nu e vinovat. Trageţi aer în piept înainte să deschideţi gura. Dacă nu v-aţi putut abţine, cereţi-vă scuze de la copil şi explicaţi-i că şi dumneavoastră suferiţi enorm şi de aceea, în aceste momente trebuie să faceţi front comun şi să vă ajutaţi unul pe celălalt. Deşi copilul are nevoie de ceva mai multă atenţie nu vă neglijaţi propriile nevoi. Încurajaţi copilul să facă un album cu fotografii şi orice îi aminteşte de părintele pierdut. Ajutaţi-l. Încurajaţi copilul să desenze, să picteze sau să scrie despre ceea ce simte.  Plantaţi împreună o floare sau un copăcel în amintirea celui pierdut şi îngrijiţi împreună plăntuţa. Asiguraţi-l că, deşi nu sunteţi nemuritor, nu veţi dispărea şi dumneavoastră din viaţa copilului foarte curând. Ascultaţi-i când vă vorbesc. Explicaţi-le ori de câte ori e nevoie că moartea este ceva firesc. Sigur, toate acestea vi se par greu de făcut când propria durere vă copleşeşte, dar nu uitaţi, în ochii copiilor, părinţii sunt atotputernici şi aşa trebuie să rămâneţi. Dumnezeu să vă ajute să treceţi cu bine peste momentele grele. Va recomandam sa cititi:  Mai multe despre psihologia copilului aici > autor: Andreea Demirgian, Desprecopii.com iulie 2008, cu informaţii de pe site-urile: ceinfo.unh.edu si www.hospicenet.org)  Forumuri specializate ale comunitatii Cabinetul Psi - Psihologie Forum specializat de psihologie.  Intrebari si raspunsuri la intrebarile ce ne framanta.

Evaluat de cititori: 32 voturi Evalueaza Trimite unui prieten Adauga la favorite Comenteaza Tipareste articol Adauga: Noutati Supereva: Diferente intre femei si barbati Citeste aici Femeilor frumoase le sunt refuzate joburile barbatesti Citeste aici Itinerar de lux in insula Creta (2) Citeste aici Tort cu ricotta si ciocolata alba Citeste aici New York cheesecake Citeste aici Alte noutati: Cheesecake cu menta Chocolate Royale Cheesecake "Charcoal eyes" in 4 pasi simplii Top 10 obiective turistice in Roma (Lazio, Italia) Ingrijirea pielii: ingrediente benefice si ingrediente nocive Mai multe pe supereva.ro ... Scrisoarea Desprecopii.com Nume: Email: Pentru validarea mesajului introdu codul 0213027 aici si apasa pe: ARHIVA

NOUTATI LA SUPEREVA.RO:

	Diferente intre femei si barbati De fapt, diferentele dintre barbati si femei sunt mici. Numeroasele studii facute asupra diferentelor dintre barbati si femei, ne-ar face sa credem ca acestea sunt majore. Se pare insa, ca aceste diferente sunt mai mici decat rezultatele studiilor o releva, iar diferentele de comportament nu sunt inradacinate in genele noastre, ci sunt determinate de asteptarile societatii in care traim, vizavi de noi. | mai departe
	Femeilor frumoase le sunt refuzate joburile barbatesti Femeile frumoase duc o viata frumoasa: au mai multi prieteni, castiga mai mult decat altii, isi fac mai usor o cariera, primesc multa atentie pozitiva si sunt mai fericite in general. | mai departe
Itinerar de lux in insula Creta (2)
Tort cu ricotta si ciocolata alba
New York cheesecake
Mai multe pe supereva.ro ...

Evalueaza articolul

Nu am nici o parere	Gasiti acest articol folositor? Absolut deloc < > Foarte folositor					Apasa aici  ca sa votezi
?	1	2	3	4	5

---

Ultimile 3 comentarii:Toate comentariile

adriana p	este un articol f bun .reflecta partial realitatea pentru ca fiecare copil are personalitatea lui .eu sunt in aceasta postura de aproape 6 ani si este foarte greu sa-i cresti mai ales in aceaste vremuri grele .trebuie sa ai foarte multa rabdare si sa inveti sa-i asculti pt ca altfel risti sa-i pierzi .trebuie sa comunici cu ei sa le acorzi incredere sa-i faci sa-si deschida sufletul sa nu se simta abandonati nu se poate spune in cuvinte greutatea unui patinte in aceste situatii este coplesitor
Letia N.	Cand moare parintele unui copil ,poate e mai bine , ca din cand in cand , sa mearga la mormantul acestuia , sa-l curete ,sa-i puna flori proaspete si poate asa ,cu timpul , copilul nu va mai plange pentru ca plansul coboara pleoapele , mi-a spus o batranica .Ca si cum ar invata cum sa se ingrijeasca de el si de viitorii lui copiii .Si sa mai converseze cateva cuvinte in fata mormantului .Amin .
Luana Herta	Multumesc autorului pentru acest articol. De citeva zile caut informatii despre cum sa treci peste durerea pierderii unei persoane apropiate alaturi de copilul tau. Mama mea a fost ptr fetita mea o a doua mama, a crescut cu ea alaturi si acum trebuie sa o ajut sa faca fata acestei pierderi, ceea ce nu e usor nicicum, mai ales cind copilul are 3 ani si jumatate.Am gasit sfaturi utile, de aceea doresc sa multumesc autorului.

Trimite comentariul tau!

---

 TRIMITE ARTICOLUL UNUI PRIETEN