Mami, ce inseamna moartea?

Mami, ce inseamna moartea?

Mami, ce inseamna moartea?

  • Imediat ce sunt in stare sa lege cuvintele intre ele copiii incep sa puna intrebari. Vor sa stie cat mai multe, vor sa inteleaga de ce si mai ales sa afle “cum adica…”, mai ales cand e vorba de notiuni abstracte pe care nu si le pot reprezenta. De multe ori mirarile si intrebarile lor ne fac sa zambim sau ne pun in incurcatura. Ce inseamna nimic? Ce este aerul? Cum vin pe lume copiii? Dar poate cea mai grea dintre toate este intrebarea despre viata si moarte.

Imediat ce sunt in stare sa lege cuvintele intre ele copiii incep sa puna intrebari. Vor sa stie cat mai multe, vor sa inteleaga de ce si mai ales sa afle “cum adica…”, mai ales cand e vorba de notiuni abstracte pe care nu si le pot reprezenta. De multe ori mirarile si intrebarile lor ne fac sa zambim sau ne pun in incurcatura.

  • Ce inseamna nimic?
  • Ce este aerul?
  • Cum vin pe lume copiii?

Dar poate cea mai grea dintre toate este intrebarea despre viata si moarte.

“Totul a inceput de la povestea cu Bambi. I-a fost omorita mamica de un vinator nechibzuit. Luni am vazut noul film "Bambi 2", povestea merge mai departe cu Bambi orfan de mama.Totusi mamica lui apare in vis... Fiica-mea zice "uite, moare dar revine", ca si cum ar fi fost numai plecata intr-o calatorie reversibila, "doar bunicile mor". Cind a fost mama mea la noi, m-a intrebat intr-o zi de ce nu vine si bunica mea la mine. Eu i-am spus ca nu se poate, bunica mea e plecata... a murit. Acasa am repovestit filmul si fetita mea (4 ani si o luna) intreaba de zor cind va reveni mamica lui Bambi la el. Noi zicem ca numai revine, ea nu e de-acord...e greu de explicat cum e cu moartea la virsta ei.Voi cum ati facut-o?”

Iata cateva istorioare despre candoare, despre cum sa le explici fara sa-i sperii, cateva solutii gasite de membrii comunitatii desprecopii.com. Niciodata nu e prea devreme sa te pregatesti pentru intrebari incuietoare. 

 “La noi intrebarile astea au venit mult mai devreme, pentru ca atunci cand avea 2 ani si jumatate a murit socrul meu apoi, la trei luni diferenta bunica sotului, de amandoi eram foarte apropiati. Au urmat apoi pomenile, mersul la cimitir. Eu i-am spus ca toti oamenii si animalele mor si ca nimeni nu stie cand moare. Am vrut sa nu-l mint pentru ca, Doamne fereste, daca se intampla ceva sa nu se simta tradat. I-am spus ca cei care mor ne privesc de undeva de sus si de aceea mergem mereu la cimitir sa aprindem lumanari.

Au urmat intrebari de genul : Cine moare mai intai? Mami, tati, buni?...

Pana la urma a tras concluzia ca bona ca este cea mai batrana. Sau : Eu o sa mor? I-am spus ca bineinteles, dar mai este pana atunci, intai trebuie sa mearga la gradinita, la scoala, sa faca copii... Intrebarile pe acest subiect au incetat cam de un an de zile. A mai fost una relativ haioasa... "De ce este si poza lui buni pe cruce ca doar nu a murit?" Si explicai ca s-a facut crucea pentru tataie si ca pe buni tot acolo o s-o ingropam, dar mai este pana moare ea si poate Dumnezeu este bun cu noi si ne lasa impreuna cat mai mult timp...

Este complicat, dar nu trebuie sa-ti faci griji, toti copii au o perioada cand pun astfel de intrebari.” 

***

“I-am povestit despre florile si frunzele care mor cand cad din copaci si ca se descompun si se transforma apoi in pamant si apoi renasc in primavara urmatoare mai frumoase si mai verzi. Apoi a venit vorba despre tatal meu care nu mai e de 12 ani si i-am spus ca e la Doamne-Doamne si ca de acolo ne vegheaza si ca ne iubeste. Parea ca accepta explicatia.”

“Intr-o zi, de curand, dupa Pasti, cand eram foarte obosita si statuse cu mine la birou toata ziua, m-a intrebat cine merge la Doamne-Doamne si de ce si am facut ceva investigatii si am aflat ca se uitase cateva minute la televizor la un fim de aventuri si intelesese ca un erou murise si nu intelegea de ce alti eroi il plangeau, ca doar "merge la Doamne-Doamne si e bine acolo, nu? NU?" a fost un moment dificil sa raspund la al doilea "NU", insa a fost necesar. E un copil foarte inteligent si nu risc sa ii dau o informatie gresita. I-am raspuns cat mai delicat posibil si atunci mi-a raspuns ca intelege de ce plangea si Bambi dupa mama lui si ca nu vrea sa se desparta niciodata de mine si de tati... In inima lui il intelesese pe Bambi de la inceput si nu inghitise prea usor chestia cu merge la Doamne-Doamne si le e bine... Uneori sunt surprinzatori copiii astia, nu?”

Ce spune psihologul de la Desprecopii.com: (Cezara Daşu):

“E greu mai degraba de acceptat decat de explicat moartea. Insa numai oferindu-le copiilor informatiile necesare vor putea accepta moartea ca facand parte din viata. Este foarte important sa vorbim cu copiii despre sentimentele care apar in urma unei pierderi, sa ii ajutam sa denumeasca acele sentimente si sa gaseasca moduri noi, creative, sanatoase de a face fata pierderii. Sa le exprime artistic, desenand, povestind, dansand. Este si o ocazie de a impartasi copiiilor credintele religioase oferindu-le astfel un punct de plecare in acceptarea pierderii.

De asemenea este foarte important sa spunem adevarul, ca nu stim cu adevarat ce se intampla dupa moarte si ca oamenii au credinte diferite, cultivand astfel toleranta fata de ideile altora. Copiii care pot sa isi denumeasca sentimentele si se simt acceptati cu aceste sentimente, carora li se da voie sa fie tristi, furiosi, speriati, sa planga, sunt mult mai sanatosi dpdv fizic si emotional.”

Scrie-ne si tu explicatia pe care ai gasit-o la aceasta intrebare. Cele mai interesante raspunsuri vor fi incluse in articol, spre folosul altor si altor mamici puse in incurcatura de pitici.

Redactor: Andreea Demirgian
Desprecopii.com (c) Toate drepturile rezervate, 2006

Despre copilul intre 4-12 ani mai cititi pe www.desprecopii.com

Pentru a intilni alti parinti cu copii intre 4-12 ani, participati la sectiune speciala a forumului Desprecopii.com

In floarea copilariei (4-12 ani)
Nici prea mici si nici mari de tot :-). Intrebari, dileme, raspunsuri, prietenie, sanatate.

Subiecte tratate:

Comunitatea Desprecopii

Toate Forumurile

Peste 160.000 de membri inregistrati!

Hai chiar acum in cea mai mare si mai activa comunitate de parinti si discuta despre: Mami, ce inseamna moartea?.

intrebari

Intrebari si raspunsuri

Ai o intrebare pe teme legate de acest articol sau o intrebare in general? Intreaba specialistii Desprecopii.com si alte mamici dornice sa te ajute!

Forumuri Recomandate

In floarea copilariei (4-12 ani)

In floarea copilariei (4-12 ani)

Nici prea mici si nici mari de tot :-). Intrebari, dileme, raspunsuri, prietenie, sanatate.
Discutii generale

Discutii generale

LOUNGE DC. Discutii, pareri si impresii. Aici ne adunam pentru a ne cunoaste.
La bucatarie

La bucatarie

Ce gatim astazi? Vreau o reteta noua ! Am uitat cum se fac clatitele ! Trebuie sa va impartasesc noua reteta de prajitura. Bucatarii si bucataresele au cuvantul!
PARENTING - sau despre meseria de parinte

PARENTING - sau despre meseria de parinte

Despre MESERIA DE PARINTE. Experiente, intrebari si milioane de nelinisti. Asta inseamna sa fii parinte.

Comentarii vizitatori

Citeste toate comentariile

Ultimile 11 comentarii

  1. Marius
    Mariustrimis la 18/5/2016

    Din pacate nu stim cand murim. Eu ca tata tocmai am descoperit ca ambii mei copii au o boala genetica (unul are aproape 7 ani si de un an e la pat, nu mai poate face nimic, si o fetita de aproape 4) - o boala care se intampla la 1 din 100000 de copii si nici nu e cunoscuta sau tratabila (Batten-, forma Jansky-Bielschowsky). La inceput copiii se dezvolta normal pana la 4 ani, apoi incep sa se deterioreze usor usor si sfarsesc la pat, orbi cu asistenta pentru respiratie si sonda nazo-gastrica pentru hranire. Asa ca ce sa le explic eu copiilor despre moarte ? Ca stra-bunicu traieste si are 86 de ani, si ei nu vor ajunge macar la o optime din varsta lui ? Ca sa nu mai vorbim de scoala ... sau liceu ... Numai bine, - bucurati-va de tot ceea ce aveti acum si nu va plangeti !

    Raspunde la acest comentariu
  2. Marius
    Mariustrimis la 18/11/2015

    Din pacate nu stim cand murim. Eu ca tata tocmai am descoperit ca ambii mei copii au o boala genetica (unul are aproape 7 ani si de un an e la pat, nu mai poate face nimic, si o fetita de aproape 4) - o boala care se intampla la 1 din 100000 de copii si nici nu e cunoscuta sau tratabila (Batten-, forma Jansky-Bielschowsky). La inceput copiii se dezvolta normal pana la 4 ani, apoi incep sa se deterioreze usor usor si sfarsesc la pat, orbi cu asistenta pentru respiratie si sonda nazo-gastrica pentru hranire. Asa ca ce sa le explic eu copiilor despre moarte ? Ca stra-bunicu traieste si are 86 de ani, si ei nu vor ajunge macar la o optime din varsta lui ? Ca sa nu mai vorbim de scoala ... sau liceu ... Numai bine, - bucurati-va de tot ceea ce aveti acum si nu va plangeti !

    Raspunde la acest comentariu
  3. GEORGIANA
    GEORGIANAtrimis la 5/4/2012

    inteligenta copiilor nu trebuie subestimata....tot timpul i am atraS atentia sa nu se urce pe pervazul de la geam ca poate sa cada si sa moara...dupa mult timp am realizat ca am gresit ...la fiecare atragere de atentie ma intrebe

    Raspunde la acest comentariu
  4. Anya
    Anyatrimis la 31/1/2012

    Si eu spuneam fetitei mele (are 4 ani si 3 luni) ca doar oamenii batrani si bolnavi mor, si acum sfatuiti-ma cum sa-i explic ca prietena ei buna (fina mea...aproape ca o sora pentru ea) a murit la 2 ani si 4 luni???...nu imi revin nici eu...ea doar s-a inchis in ea si nu ma intreaba nimic...stie ca suferim dar nu intreaba de ce....

    Raspunde la acest comentariu
  5. johanna
    johannatrimis la 26/5/2010

    Fetita mea, in jurul varstei de 2 ani a aflat ca delfinul Marc a murit. Fusese la doua spectacole si il indragea foarte mult. Atunci am spus in premiera pentru urechiusele ei Marc a murit.I-am spus ca era batran si bolnav. Cand vine Marc? intreba ea. Nu mai vine. I-am explicat ca peste un anor sa vina la Delfinariu fratii sai. Alti Marc, a zis ea. Timp de o luna a spui oricui : Marc a murit. Era grava. Apoi s-a mai rarit intensitatea acestei probleme. A revenit cand m-a intrebat de bunica mea si s-a prins ca fusese cel mai important om din viata mea. Unde e bunica ta? A murit, am spus. Ca Marc. Vine alta bunica....i-am spus , nu mai vine, bunicile nu mai vin. Eram foarte trista. Fetita mea a intrebat, iti e dor de ea? Atunci te iubesc eu. Acum Eva are 3 ani si 4 luni si stie clar ca Marc si bunica mea nu mai vin.

    Raspunde la acest comentariu
  6. aura
    auratrimis la 17/12/2009

    Eu am aceeasi problema:fetita mea are 4 ani .Am incercat sa-i explic ca toti la un anumit moment nu vom mai fi,ca vom merge sus langa domne-doamne si vom avea grija de cei dragi ramasi.A cum am alta problema pe care nu stiu cum sa o depasesc copilul meu vrea sa se faca INGER. Cum pot sa o fac sa-si schimbe alegerea?La inceput am luat-o ca pe o gluma dar ea continua sa spuna ca vrea sa se faca inger si sa nu mai incerc sa o conving pt ca nu-si schimba decizia.

    Raspunde la acest comentariu
  7. nicol
    nicoltrimis la 25/9/2009

    eu am 42 de ani si nu ma pot obisnui cu moartea cu toate ca bunicii care m-au crescut au murit de curand, merg cu baietelul meu de 11 ani la cimitir si fac curat dar undeva sper ca in drumul meu pe langa casa, in vis, sa-i am iar langa mine iar gandul ca parintii mei ar putea sa nu mai fie intr-o zi ma copleseste

    Raspunde la acest comentariu
  8. COOKI
    COOKItrimis la 9/9/2008

    Buna , la toata lumea.am un baietel de 4 ani, si din nefericire am trecut primtr-o perioada foarte grea, acum mai bine de 1 an cand sotul meu a decedat intr-un accident de masina. baietelul nu avea pe atunci nici 3 anisori impliniti si ne-a fost si ne este inca foarte greu sa ne obisnuim cu gandul ca

    Raspunde la acest comentariu
  9. Monica
    Monicatrimis la 4/2/2007

    Sorana, fetita ta este poate mai inteligenta decat altii de aceeasi varsta si diferentiaza partea cu corpul de partea cu sufletul. Problema e ca tocmai corpul nu vrea sa-l piarda. Mana mamei, parul, mirosul,etc. Nu cred ca vre-unul dintre noi ne dorim ca cei dragi sa fie alaturi cu sufletul, ci sa ne atingem, sa avem contact fizic mai mult sau mai putin. Eu am 32 de ani, am doi copii, fetita de 6.5 ani si baiatl de 2 ani. Fetita mea cred ca a inteles oarecum care-i treaba, dar eu i-am spus ca doar oamenii batrani si cei foarte bolnavi mor. Nu am vrut sa fie fortata sa inteleaga la 6 ani ca asta-i viata, mai mor si cei tineri si sanatosi, mult inainte de vreme. Dar eu ce ma fac? Am o groaza teribila de moarte, nu pot sa accept si nici sa inteleg cum intr-o buna zi lumea merge mai departe fara mine, iar mintea mea, creierul meu nu mai gandeste si e un vid. Am avut ocazia sa fac anestezie generala, pentru o sarcina cu probleme si de atunci ma gandesc ca poate asa e moartea, usor te cufunzi in somn si e tare bine, chiar nu poti sa faci nimic si nici nu vrei, accepti, dar mi-ar fi mult mai usor sa accept acum si nu atunci, dar nu pot! Chiar mi-am pus problema daca e cazul sa consult un psiholog sau un psihiatru, poate e o depresie sau altceva, voi ce ziceti?

    Raspunde la acest comentariu
  10. anca costinas
    anca costinastrimis la 25/10/2006

    si eu am trait aceleasi sentimente ciudate cand fetita mea a ajuns sa-si puna problema despre moarte, dorea sa inteleaga; eu nu stiam ce sa-i spun dar instinctiv am ales sa-i spun adevarul, am inceput eu, am explicat, am spus, adriana, fetita mea asculta si la un moment dat a intrebat de mama,tata,bunici,verisori,animale de casa,etc. multi; si ei o sa moara????????????da,draga inceracm eu sa fiu calma, la care ea a inceput sa planga ,fiind un copil inteligent a inteles ca un om matur ce-i spuneam, a plans , a spus ca nu doreste sa ma piarda, nici pe mine ,nici pe tata, la care i-am spus :Atunci hai mai bine sa nu ne gandim si sa ne bucuram una de alta si ama inceput sa ne jucam , ea treptat s-a linistit si de atunci stiu ca a inteles exact despre sensul cuvantului moarte. a fost poate cam dur, dar adevarat si macar sunt linistita ca am spus lucrurilor pe nume.

    Raspunde la acest comentariu
  11. Sorana
    Soranatrimis la 10/9/2006

    Fetita mea (5 ani jum )imi pune intrebari despre moarte cam de 2-3 luni. L-a inceput m-am ingrijorat,pt ca era f,insistenta. I-am spus ca toata lumea moare,pentru ca asa vrea Dumnezeu. Sufletul se face ingeras si se duce la Doamne - Doamne si corpul ramane in pamant.A inceput se planga ca ea nu vtrea sa moara mami si tati si sa ramana singura. I-am spus ca mami si tati o sa fie mereu langa ea, ca pana murim maieste f mult si chiar si atunci noi o sa fim ingerii ei pazitori.Am srezut ca am scapat, dar nu. Mereu aceleasi intrtebari. Ce sa fac? Ma puteti ajuta cu un sfat? Cu multumiri, Sorana.

    Raspunde la acest comentariu

Scrie un comentariu

Adresa de mail nu se publica (ramai anonim) dar completarea corecta este necesara, mai ales in cazul in care astepti raspuns. | Toate campurile trebuie completate!

Ai o intrebare? APASA AICI pentru rubrica de intrebari SAU intreaba pe FORUMUL DESPRECOPII