Mami, ce inseamna moartea? Comenteaza articolul! Pana acum sunt 7 comentarii

Continutul articolului: Imediat ce sunt in stare sa lege cuvintele intre ele copiii incep sa puna intrebari. Vor sa stie cat mai multe, vor sa inteleaga de ce si mai ales sa afle “cum adica…”, mai ales cand e vorba de notiuni abstracte pe care nu si le pot reprezenta. De multe ori mirarile si intrebarile lor ne fac sa zambim sau ne pun in incurcatura. Ce inseamna nimic? Ce este aerul? Cum vin pe lume copiii? Dar poate cea mai grea dintre toate este intrebarea despre viata si moarte.

De pe forumul desprecopii.com: Imediat ce sunt in stare sa lege cuvintele intre ele copiii incep sa puna intrebari. Vor sa stie cat mai multe, vor sa inteleaga de ce si mai ales sa afle “cum adica…”, mai ales cand e vorba de notiuni abstracte pe care nu si le pot reprezenta. De multe ori mirarile si intrebarile lor ne fac sa zambim sau ne pun in incurcatura. Ce inseamna nimic? Ce este aerul? Cum vin pe lume copiii? Dar poate cea mai grea dintre toate este intrebarea despre viata si moarte. “Totul a inceput de la povestea cu Bambi. I-a fost omorita mamica de un vinator nechibzuit. Luni am vazut noul film "Bambi 2", povestea merge mai departe cu Bambi orfan de mama.Totusi mamica lui apare in vis... Fiica-mea zice "uite, moare dar revine", ca si cum ar fi fost numai plecata intr-o calatorie reversibila, "doar bunicile mor". Cind a fost mama mea la noi, m-a intrebat intr-o zi de ce nu vine si bunica mea la mine. Eu i-am spus ca nu se poate, bunica mea e plecata... a murit. Acasa am repovestit filmul si fetita mea (4 ani si o luna) intreaba de zor cind va reveni mamica lui Bambi la el. Noi zicem ca numai revine, ea nu e de-acord...e greu de explicat cum e cu moartea la virsta ei.Voi cum ati facut-o?” Iata cateva istorioare despre candoare, despre cum sa le explici fara sa-i sperii, cateva solutii gasite de membrii comunitatii desprecopii.com. Niciodata nu e prea devreme sa te pregatesti pentru intrebari incuietoare.   “La noi intrebarile astea au venit mult mai devreme, pentru ca atunci cand avea 2 ani si jumatate a murit socrul meu apoi, la trei luni diferenta bunica sotului, de amandoi eram foarte apropiati. Au urmat apoi pomenile, mersul la cimitir. Eu i-am spus ca toti oamenii si animalele mor si ca nimeni nu stie cand moare. Am vrut sa nu-l mint pentru ca, Doamne fereste, daca se intampla ceva sa nu se simta tradat. I-am spus ca cei care mor ne privesc de undeva de sus si de aceea mergem mereu la cimitir sa aprindem lumanari. Au urmat intrebari de genul : Cine moare mai intai? Mami, tati, buni?... Pana la urma a tras concluzia ca bona ca este cea mai batrana. Sau : Eu o sa mor? I-am spus ca bineinteles, dar mai este pana atunci, intai trebuie sa mearga la gradinita, la scoala, sa faca copii... Intrebarile pe acest subiect au incetat cam de un an de zile. A mai fost una relativ haioasa... "De ce este si poza lui buni pe cruce ca doar nu a murit?" Si explicai ca s-a facut crucea pentru tataie si ca pe buni tot acolo o s-o ingropam, dar mai este pana moare ea si poate Dumnezeu este bun cu noi si ne lasa impreuna cat mai mult timp... Este complicat, dar nu trebuie sa-ti faci griji, toti copii au o perioada cand pun astfel de intrebari.”  *** “I-am povestit despre florile si frunzele care mor cand cad din copaci si ca se descompun si se transforma apoi in pamant si apoi renasc in primavara urmatoare mai frumoase si mai verzi. Apoi a venit vorba despre tatal meu care nu mai e de 12 ani si i-am spus ca e la Doamne-Doamne si ca de acolo ne vegheaza si ca ne iubeste. Parea ca accepta explicatia.” “Intr-o zi, de curand, dupa Pasti, cand eram foarte obosita si statuse cu mine la birou toata ziua, m-a intrebat cine merge la Doamne-Doamne si de ce si am facut ceva investigatii si am aflat ca se uitase cateva minute la televizor la un fim de aventuri si intelesese ca un erou murise si nu intelegea de ce alti eroi il plangeau, ca doar "merge la Doamne-Doamne si e bine acolo, nu? NU?" a fost un moment dificil sa raspund la al doilea "NU", insa a fost necesar. E un copil foarte inteligent si nu risc sa ii dau o informatie gresita. I-am raspuns cat mai delicat posibil si atunci mi-a raspuns ca intelege de ce plangea si Bambi dupa mama lui si ca nu vrea sa se desparta niciodata de mine si de tati... In inima lui il intelesese pe Bambi de la inceput si nu inghitise prea usor chestia cu merge la Doamne-Doamne si le e bine... Uneori sunt surprinzatori copiii astia, nu?” Ce spune psihologul de la Desprecopii.com: (Cezara Daşu): “E greu mai degraba de acceptat decat de explicat moartea. Insa numai oferindu-le copiilor informatiile necesare vor putea accepta moartea ca facand parte din viata. Este foarte important sa vorbim cu copiii despre sentimentele care apar in urma unei pierderi, sa ii ajutam sa denumeasca acele sentimente si sa gaseasca moduri noi, creative, sanatoase de a face fata pierderii. Sa le exprime artistic, desenand, povestind, dansand. Este si o ocazie de a impartasi copiiilor credintele religioase oferindu-le astfel un punct de plecare in acceptarea pierderii. De asemenea este foarte important sa spunem adevarul, ca nu stim cu adevarat ce se intampla dupa moarte si ca oamenii au credinte diferite, cultivand astfel toleranta fata de ideile altora. Copiii care pot sa isi denumeasca sentimentele si se simt acceptati cu aceste sentimente, carora li se da voie sa fie tristi, furiosi, speriati, sa planga, sunt mult mai sanatosi dpdv fizic si emotional.” Scrie-ne si tu explicatia pe care ai gasit-o la aceasta intrebare. Cele mai interesante raspunsuri vor fi incluse in articol, spre folosul altor si altor mamici puse in incurcatura de pitici. Redactor: Andreea Demirgian Desprecopii.com (c) Toate drepturile rezervate, 2006 Despre copilul intre 4-12 ani mai cititi pe www.desprecopii.com Importanta familiei in procesul de invatare Notele de la scoala conteaza? Ce trebuie sa stie mamele despre baieti? Copiii si internetul... Auto-indentificarea: Cine sunt eu? Cand copilul nu are încredere în el... Scoala: Organizarea de dimineata Parazitozele-capcane de diagnostic si tratament Negocierile copiilor: A schimba jucarii cu prietenii Pentru a intilni alti parinti cu copii intre 4-12 ani, participati la sectiune speciala a forumului Desprecopii.com In floarea copilariei (4-12 ani) Nici prea mici si nici mari de tot :-). Intrebari, dileme, raspunsuri, prietenie, sanatate.

Evaluat de cititori: 38 voturi Evalueaza Trimite unui prieten Adauga la favorite Comenteaza Tipareste articol Adauga: Noutati Supereva: Diferente intre femei si barbati Citeste aici Femeilor frumoase le sunt refuzate joburile barbatesti Citeste aici Itinerar de lux in insula Creta (2) Citeste aici Tort cu ricotta si ciocolata alba Citeste aici New York cheesecake Citeste aici Alte noutati: Cheesecake cu menta Chocolate Royale Cheesecake "Charcoal eyes" in 4 pasi simplii Top 10 obiective turistice in Roma (Lazio, Italia) Ingrijirea pielii: ingrediente benefice si ingrediente nocive Mai multe pe supereva.ro ... Scrisoarea Desprecopii.com Nume: Email: Pentru validarea mesajului introdu codul 0213023 aici si apasa pe: ARHIVA

NOUTATI LA SUPEREVA.RO:

	Diferente intre femei si barbati De fapt, diferentele dintre barbati si femei sunt mici. Numeroasele studii facute asupra diferentelor dintre barbati si femei, ne-ar face sa credem ca acestea sunt majore. Se pare insa, ca aceste diferente sunt mai mici decat rezultatele studiilor o releva, iar diferentele de comportament nu sunt inradacinate in genele noastre, ci sunt determinate de asteptarile societatii in care traim, vizavi de noi. | mai departe
	Femeilor frumoase le sunt refuzate joburile barbatesti Femeile frumoase duc o viata frumoasa: au mai multi prieteni, castiga mai mult decat altii, isi fac mai usor o cariera, primesc multa atentie pozitiva si sunt mai fericite in general. | mai departe
Itinerar de lux in insula Creta (2)
Tort cu ricotta si ciocolata alba
New York cheesecake
Mai multe pe supereva.ro ...

Evalueaza articolul

Nu am nici o parere	Gasiti acest articol folositor? Absolut deloc < > Foarte folositor					Apasa aici  ca sa votezi
?	1	2	3	4	5

---

Ultimile 5 comentarii din totalul de 7 comentarii:Toate comentariile

johanna	Fetita mea, in jurul varstei de 2 ani a aflat ca delfinul Marc a murit. Fusese la doua spectacole si il indragea foarte mult. Atunci am spus in premiera pentru urechiusele ei Marc a murit.I-am spus ca era batran si bolnav. Cand vine Marc? intreba ea. Nu mai vine. I-am explicat ca peste un anor sa vina la Delfinariu fratii sai. Alti Marc, a zis ea. Timp de o luna a spui oricui : Marc a murit. Era grava. Apoi s-a mai rarit intensitatea acestei probleme. A revenit cand m-a intrebat de bunica mea si s-a prins ca fusese cel mai important om din viata mea. Unde e bunica ta? A murit, am spus. Ca Marc. Vine alta bunica....i-am spus , nu mai vine, bunicile nu mai vin. Eram foarte trista. Fetita mea a intrebat, iti e dor de ea? Atunci te iubesc eu. Acum Eva are 3 ani si 4 luni si stie clar ca Marc si bunica mea nu mai vin.
aura	Eu am aceeasi problema:fetita mea are 4 ani .Am incercat sa-i explic ca toti la un anumit moment nu vom mai fi,ca vom merge sus langa domne-doamne si vom avea grija de cei dragi ramasi.A cum am alta problema pe care nu stiu cum sa o depasesc copilul meu vrea sa se faca INGER. Cum pot sa o fac sa-si schimbe alegerea?La inceput am luat-o ca pe o gluma dar ea continua sa spuna ca vrea sa se faca inger si sa nu mai incerc sa o conving pt ca nu-si schimba decizia.
nicol	eu am 42 de ani si nu ma pot obisnui cu moartea cu toate ca bunicii care m-au crescut au murit de curand, merg cu baietelul meu de 11 ani la cimitir si fac curat dar undeva sper ca in drumul meu pe langa casa, in vis, sa-i am iar langa mine iar gandul ca parintii mei ar putea sa nu mai fie intr-o zi ma copleseste
COOKI	Buna , la toata lumea.am un baietel de 4 ani, si din nefericire am trecut primtr-o perioada foarte grea, acum mai bine de 1 an cand sotul meu a decedat intr-un accident de masina. baietelul nu avea pe atunci nici 3 anisori impliniti si ne-a fost si ne este inca foarte greu sa ne obisnuim cu gandul ca
Monica	Sorana, fetita ta este poate mai inteligenta decat altii de aceeasi varsta si diferentiaza partea cu corpul de partea cu sufletul. Problema e ca tocmai corpul nu vrea sa-l piarda. Mana mamei, parul, mirosul,etc. Nu cred ca vre-unul dintre noi ne dorim ca cei dragi sa fie alaturi cu sufletul, ci sa ne atingem, sa avem contact fizic mai mult sau mai putin. Eu am 32 de ani, am doi copii, fetita de 6.5 ani si baiatl de 2 ani. Fetita mea cred ca a inteles oarecum care-i treaba, dar eu i-am spus ca doar oamenii batrani si cei foarte bolnavi mor. Nu am vrut sa fie fortata sa inteleaga la 6 ani ca asta-i viata, mai mor si cei tineri si sanatosi, mult inainte de vreme. Dar eu ce ma fac? Am o groaza teribila de moarte, nu pot sa accept si nici sa inteleg cum intr-o buna zi lumea merge mai departe fara mine, iar mintea mea, creierul meu nu mai gandeste si e un vid. Am avut ocazia sa fac anestezie generala, pentru o sarcina cu probleme si de atunci ma gandesc ca poate asa e moartea, usor te cufunzi in somn si e tare bine, chiar nu poti sa faci nimic si nici nu vrei, accepti, dar mi-ar fi mult mai usor sa accept acum si nu atunci, dar nu pot! Chiar mi-am pus problema daca e cazul sa consult un psiholog sau un psihiatru, poate e o depresie sau altceva, voi ce ziceti?

Trimite comentariul tau!

---

 TRIMITE ARTICOLUL UNUI PRIETEN