Iata pentru inceput cateva sfaturi de la
Desprecopii:
- Copilul nu este niciodata prea mic pentru povesti.
Bebelusii nu au de unde sa stie ce spuneti, insa oricum va asculta cu mare
placere vocea (de fapt, stim ca pe masura ce asculta, isi dezvolta pe la
patru-sase luni capacitatea de a recunoaste si de a-si aminti cuvintele
individuale. Mai tarziu, ei fac legatura dintre sensuri si cuvintele pe care le
stiu deja.) Ei analizeaza sunetele, ritmul vorbirii si expresiile faciale care
insotesc povestile si invata sa le placa sa asculte povestile.
- Spuneti-le
povesti despre lucrurile care vi s-au intamplt in copilarie.
Fiecare copil este fascinat de
gandul ca mama si tatal lui au fost candva mici si au trebuit sa se
confrunte cu aceleasi dificultati pe care le au si ei.
- Incepeti
de la o poveste cunoscuta si lasati-o sa va conduca intr-o alta
directie.
Poate este povestea caprei cu
trei iezi, dar de data asta, in loc sa se ascunda, iezii decid sa se lupte
cu lupul si in final se imprietenesc cu el. Sau poate porniti de la Jack
si vrejul de fasole, insa uriasul se dovedeste a fi ... ei bine, gasiti
dumneavoastra altceva!
Daca aveti nevoie de inspiratie
pentru povestile pe care le depanati copiilor, rasfoiti cartile de copii
din librarii. Este absolut in regula sa porniti de la ideea altcuiva si
fie sa o copiati fie sa ii schimbati anumite parti pentru a crea una
noua.
- Incepand
de la trei-patru ani, cei mai multi copii iubesc povestile cu pornesc in
aventuri.
Copiilor mai mici le puteti
povesti aventuri simple si scurte (de exemplu, povestea unui baiat care
trebuia sa gaseasca o cale de a traversa un rau lat pentru a ajunge
intr-un anumit loc de pe malul celalalt. Cum a facut sa rezolve
problema?).
Pentru copiii mai mari, puteti
crea povesti de infinita complexitate (o calatorie lunga-lunga, in care
exista multe-multe pericole, in care trebuie salvata o printesa sau adusa
inapoi o piatra magica sau trebuie gasit ceva de mare importanta ce era
pierdut etc.).
Aveti grija
sa includeti multe lucruri magice.
Copiii mici oricum inteleg lumea
in moduri magice (de exemplu, pot crede ca a plouat de ziua lor fiindca nu
au fost cuminti), deci nu le este deloc greu sa accepte animale care
vorbesc, covoare zburatoare, pesteri secrete pline de comori, creaturi
care le pot indeplini trei dorinte si asa mai departe. Intr-o anumita
masura, desigur, ei stiu ca aceste personaje si evenimente nu sunt reale,
dar o parte din ei le crede reale, sau ei doresc foarte mult sa creada ca
ar putea fi reale! |
Articole despre
Psihologia Copilului
Mai multe despre psihologia copilului aici >
Dezvoltarea sociala intre
1 - 3 ani
Forumuri specializate ale
comunitatii
Clubul scutecelor (0-4 ani)
Generatia in blugi de maine -
deocamdata in scutece. De la 0 la 4ani
Cabinetul Psi -
Psihologie Forum specializat de psihologie.
Intrebari si raspunsuri la intrebarile ce ne
framanta.
|
- Inventati un personaj principal care seamana copilului in anumite
privinte, dar nu este neaparat la fel.
Daca eroul este ceva mai mare, poate traieste in alt loc si in alta epoca,
poate are o mama rea si ingrozitoare (ce nu va seamana deloc!), poate are multi
frati si surori (sau nu are deloc), copilul se poate identifica usor cu acest
personaj principal daca doreste. Daca veti crea un personaj prea asemanator cu
copilul dumneavoastra, ii rapiti posibilitatea de a alege, spunandu-i de fapt,
„asta este o poveste despre tine”. Intrucat copiilor le place sa aiba impresia
ca detin controlul, este mai bine sa le dati putina libertate, lasandu-i sa
traga singuri concluziile.
- Lasati copilul sa preia controlul.
In cazul in care copilul incepe sa intrerupa povestea formulandu-si ideile
despre ceea ce ar putea sa se intample in continuare, cu atat mai bine! Inseamna
ca asculta concentrat si se implica foarte mult in poveste. Cu cat intelegeti
mai bine directia sugerata de copil, cu atat puteti invata mai multe despre
gandurile si emotiile sale.
De exemplu, se poate abate ori indeparta de un personaj sau de o situatie
despre care crede ca este cam inspaimantatoare pentru el, sau poate formula o
anumita dilema ce va aminteste de o situatie cu care se confrunta in realitate
(regele rasplateste un alt cavaler pentru o fapta buna in locul adevaratului
autor, de exemplu – o situatie care reflecta sentimentul copilului ca nu
primeste destula atentie acasa ori la scoala).
Impartasiti povestea cu intreaga familie. Permiteti fiecarui membru al
familiei sa contribuie la poveste pana cand ramane in pana de idei, apoi
altcineva poate continua povestea. Povestile pe care le creati astfel sunt
intr-adevar ale familiei, ramanand mereu in sufletul copilului si al
dumneavoastra.
autor: Echipa
Desprecopii.com, Articol aprobat de Colegiul
Psihologilor Desprecopii.com Desprecopii.com (c) Toate drepturile rezervate,
2009
Comunitate, Forumuri recomandate
Parintii intreaba, parintii
raspund! In aceasta lista de discutii puteti pune intrebari la obiect altor
parinti (Exemplu: Este normal ca baiatul meu cere noaptea
lapte?)
Clubul scutecelor (0-4 ani) Generatia in
blugi de maine - deocamdata in scutece. De la 0 la 4 ani
| Bolile
copilului
Toate
bolile aici> |
Sanatatea familiei
(lucruri care ne privesc pe toti)
Meseria de
parinte
|
|
Scrisoarea Desprecopii.com |
ARHIVA
|
|