Pozele bebelusului pe Facebook – o alegere inteleapta?

TEMA: Meseria de parinte | 0 | 17/9/2017

Ne place sau nu sa admitem, retelele de socializare, indiferent daca este vorba de Facebook, de Twitter sau de alte nume cu rezonanta, au devenit parte din viata noastra cotidiana. Desigur, alegerea de a le folosi sau nu ne apartine. Nu ne putem sustrage insa avalansei de reactii a oamenilor din jur care, independent de alegerile noastre, ne conecteaza involuntar la aceste retele. "Ai vazut ce poze a pus X pe FB?", "Are o gramada de like-uri..."

Isteria Facebook...
Cateva aspecte sensibile ale acestui "hobby"
Va asteptam in comunitatea DC pentru a ne spune parerile voastre...

In goana dupa like-uri ne expunem viata

Ne place sau nu sa admitem, retelele de socializare, indiferent daca este vorba de Facebook, de Twitter sau de alte nume cu rezonanta, au devenit parte din viata noastra cotidiana. Desigur, alegerea de a le folosi sau nu ne apartine. Nu ne putem sustrage insa avalansei de reactii a oamenilor din jur care, independent de alegerile noastre, ne conecteaza involuntar la aceste retele. "Ai vazut ce poze a pus X pe FB?", "Are o gramada de like-uri...", "Vai, ce multe comment-uri a strans la pozele alea dragalase...", "Cum, n-ai FB????". Si, in cele din urma, impinsi sau nu de reactii si de curiozitati inselatoare ne lasam ademeniti de curent pentru ca in final sa cedam emotional si sa ne aliniem tendintei.

Isteria Facebook...

Urmaresc de ceva vreme felul in care evolueaza isteria Facebook. Nu mi-am propus sa fac asta, insa mi se intampla aproape involuntar, pentru ca ma izbesc in fiecare zi, sub forma sau alta de aceasta viroza a vietii cotidiene. Si pentru ca sunt om si nimic din ceea ce este omenesc nu-mi este strain, am cedat, la randu-mi tentatiei de a ma lasa dusa de curent. Ma opresc insa adesea si ma intreb daca ceea ce se intampla este firesc. Si nu reusesc sa gasesc un raspuns clar, pentru ca firescul este, oricum, ceva relativ.

Am constatat totusi ca un fenomen care depaseste limitele intelegerii mele de fiinta fara prea multe prejudecati, ia amploare pe retelele de socializare – crearea de albume cu fotografiile propriilor copii, incepand de la prima ecografie, pana la primul scutec schimbat, primul zambet, prima incruntarea, prima... Altfel spus, o suma intreaga de prime / haioase / tandre / dragalase / etc. momente impartasite cu un numar finit sau infinit de persoane, printr-un simplu si virtual nevinovat "share", urmat de o intreaga suita de "like-uri", de comentarii siropoase si de complimente ma mult sau mai putin inspirate.

/Images/poze-bebe-fb-poza2.jpg

Ce ne face pe noi, parintii, sa recurgem la astfel de metode de plasare a copiilor nostri in centrul atentiei unui public care nu ne este intotdeauna familiar? Da, folosesc persoana I, pentru ca eu insami am experimentat nebunia like-urilor si a postarilor de poze cu minunile mele de copii. Cu toate ca imi place sa cred ca am fost prudenta si, zic eu, ponderata in privinta numarului de postari, nu stiu de ce am facut-o totusi. Ce nevoie interioara m-a impins sa-mi impart bucuria unor clipe surprinse in imagini mai mult sau mai putin reusite cu cei pe care ii am in lista si pe care nu stiu daca ii cunosc indeajuns de bine pentru a le oferi pe tava franturi din viata mea si a copiilor mei. De aici, probabil, si intrebarile acestea retorice care continua sa ma macine ori de cate ori vad poze cu bebelusi pe Facebook.

In timp am ajuns sa pun poze din ce in ce mai putine si, daca stau eu bine sa ma gandesc, asta se intampla de cand Mos Craciun a lasat sub brad un album mare cu multe poze frumoase facute in anul care a trecut. Ca mine sunt, poate, o sumedenie de parinti... Mai sunt insa si ceilalti, care nu mai reusesc sa iasa din vartej si pentru care postarea pozelor cu propriii copii pe diverse retele de socializare devine o adevarata obsesie, fara a mai pune la socoteala cateva aspecte sensibile ale acestui hobby de a face parenting in imagini pe Facebook.

Cateva aspecte sensibile ale acestui "hobby"

Un prim aspect, care ma revolta ori de cate ori ma izbesc de el, este cel legat de inconstienta cu care unii parinti isi expun copiii in mod gratuit - poze nud, poze cu copii plangand sau in diverse ipostaze ce sfideaza esteticul, oricat de generoasa ar fi ideea ca un copil nu poate inspira decat inocenta... Vine apoi intrebarea fireasca daca nu cumva, mai tarziu, acesti copii se vor simti lezati de anumite poze pe care dragii lor parinti le-au postat pe Facebook, spre deliciul tuturor cunostintelor. Iar cel mai grav din toata aceasta poveste in care fotografiile dragi ale copiilor devin un fel de marfa pentru dobandit fericiri de moment, mi se pare a fi ipocrizia afisata peste ani, cand le vom tine morala despre faptul ca nu e bine sa-ti etalezi intreaga viata pe internet.

Lucrurile sunt, desigur, extrem de fragile, oricum am pune problema, si de aceea, ca masura preventiva, poate n-ar fi rau ca inainte de a posta o noua poza cu propriul copil pe Facebook sau oriunde altundeva pe internet sa meditam la cateva aspecte banale, incepand de la intrebari firesti si pragmatice precum: Pe cine ar putea interesa o asemenea poza? Cat de personala este ea si ce alta modalitate de a o face vizibila pentru persoanele apropiate ar exista?

Parintii buni nu au de dovedit nimic nimanui

Si mai e ceva. Poate ca, inainte de a ne lasa dusi de val, ar trebui sa privim adanc in noi insine, sa ne asumam faptul ca parintii buni nu au de dovedit nimic nimanui si, in virtutea acestui fapt sa fim capabili de cenzura si de autocenzura in scopul protejarii copiilor nostri. Si, pentru a diminua din entuziasmul euforic al gestului in sine - poate n-ar fi rau sa ne intrebam de doua ori daca mesajul transmis de pozele postate indiferent unde este unul pe care am fi in in stare sa il strigam in gura mare, pe strada... De fapt ... chiar crezi ca pasa cuiva ?

Va asteptam in comunitatea DC pentru a ne spune parerile voastre...

...despre acest fenomen ce ia amploare pe internet, asa cum au facut-o deja numerosi parinti din marea familie DC. Pentru ca avem cu siguranta de invatat unii de la altii…

/Images/citat.gif "Trebuie sa ne gindim de 100 de ori inainte de a posta ceva pe o retea publica, fie ca-s poze, informatii personale despre ce facem, cand si cum facem, etc. Eu incerc sa fiu atenta si ce postez aici pe DC. N-am pus nici o poza a copilului meu pe internet, tocmai pentru ca m-am gandit ca la un moment dat o sa-mi ceara socoteala. In schimb am trimis poze pe email la prieteni." (Letita1)

/Images/citat.gif "Pai cateodata vrei sa iti imparti bucuria si cu altii. E foarte simplu sa iti restrictionezi profilul doar la prietenii apropiati sau sa pui anumite albume vizibile doar pentru membrii familiei." (XIO)

/Images/citat.gif "Si eu cred ca e ok sa pui poze cu familia ta, mai ales daca ai profilul privat, adica numai pentru prieteni, cu ceea e nu sunt de acord e ca pozele cu copiii sa fie nud. Atata timp cat albumele sunt private, impartasite doar cu prietenii, e ok. Pus ca mi se pare exagerat sa ne gandim ca mai tarziu ne va cere socoteala fostul bebelus de ce i-am pus pozele pe net..." (Ramonika)

/Images/citat.gif "Cred ca este bine sa postezi pozele si informatiiile personale doar cu conditia sa le faci confidentiale, doar familia si prietenii apropiati sa le poata vedea, dar chiar si informatiile ce ajung la ei trebuie trecute printr-un filtru moral si estetic." (Kourtney)

/Images/citat.gif "Mie mi se pare supralicitata situatia si panica generata, exista poze cu copiii vedetelor mai peste tot, publicate, facebook-uri, etc... si vedetele nu au nimic impotriva, chiar multe dintre ele isi alimenteaza conturile cu poze cu copiii lor." (A _Iulia)

Citeste si Facebook - sursa invidiilor si a nefericirilor online