Durerea pierderii unei sarcini Comenteaza articolul! Pana acum sunt 22 comentarii

Continutul articolului: Din nefericire, societatea nu recunoaşte pierderea sarcinii ca fiind moartea unui copil, şi că prin urmare, trebuie urmată de o perioadă de doliu sufletesc...

De pe forumul desprecopii.com: Din nefericire, societatea nu recunoaşte pierderea sarcinii ca fiind moartea unui copil, şi că prin urmare, trebuie urmată de o perioadă de doliu sufletesc. Dacă aceasta este prima sarcină pierdută, veţi putea fi surprinsă de intensitatea sentimentelor. Durerea este provocată de ruperea unei legături, si cu cât mai stânsă a fost legătura, cu atât durerea este mai mare. Desprecopii.com este alaturi de voi si va ajuta ... Studiile arată că legătura dintre mamă şi copil se formează încă din primele săptămâni ale sarcinii, când multe dintre noi nici nu ştiam că sarcina există şi astfel vestea vine ca un şoc ingrozitor. Durerea se diminuează pe măsură ce timpul trece şi acceptăm situaţia Sentimentele dvs. vor include probabil şoc, negare, furie, vină, depresie şi acceptare, nu neapărat în această ordine. Chiar dacă aţi trecut o dată prin aceste stări, pot reapărea în orice moment, dar vor scădea în intensitate, sentimentul de vină fiind cel care persistă cel mai mult în timp. Vrem să vă reasigurăm că nimic din ceea ce aţi făcut sau nu aţi făcut nu a dus la moartea copilului dvs. Unele persoane consideră că pierderea sarcinii a fost o pedeaspă de la Dumnezeu/divină, dar nu a fost decât natura care şi-a urmat cursul. Cu toţii avem tendinţa de a da vina pe cineva, în special când nu avem răspunsuri. Plansul este normal Este normal şi sănătos să plângeţi această pierdere, iar lacrimile vă vor vindeca. Perioada necesară vindecării variază mult de la o persoană la alta, dar în trei până la şase luni ar trebui să vă reveniţi, chiar dacă nu vă veţi reveni niciodată la forma de dinainte de sarcină. Dacă durează mai mult, vă sfăruim să apelaţi la consiliere de specialitate, în special în cazul pierderilor de sarcină recurente. Înabuşirea sentimentelor cu medicaţie sau alcool e o metodă de a „trişa” suferinţa. Dacă la început lasă impresia că funcţionează, nu fac decât să prelungească inutil procesul de vindecare. Vă puteţi considera vindecate atunci cind vă puteţi gândi la altceva. Asta nu înseamnă să uitaţi sau să vă ignoraţi amintirile. Datele importante pot rămâne speciale pentru dvs, chiar dacă, odată cu trecerea timpului, veţi simţi mai puţină durere şi veţi accepta cu mai multă uşurinţă situaţia. Vă veţi reveni şi veţi fi bine. Despre pierderile subtile pe care le experimentăm o dată cu pierderea unei sarcini. Pierderea unei sarcini este însoţită de o serie de alte pierderi pe care cei ce nu au trecut prin asta nu le pot percepe. Nu numai că ne-am pierdut copilul, dar suferim şi efectele unei naşteri şi pe cele ale unei morţi şi de cele mai multe ori nu avem un copil pe care să-l înmormântăm. Atunci când participă la o înmormântare cei din jur ştiu cum să se poarte. Dar dacă nu are loc o astfel de ceremonie uneori nici nu realizează că noi suferim. Acesta este un stress în plus, pentru că ne poate face să ne simţim obligaţi să le explicăm, pe când dacă ar vedea un bebeluş născut mort sau un copil mort, toată lumea ar realiza cât de devastaţi suntem. Suferinţa noastră li s-ar părea normală. Dacă am pierdut sarcina în primele luni, această pierdere poate fi minimalizată dar pentru noi dureroasă este ruperea unei puternice legături cu copilul nostru şi nu durata sarcinii. Mai există şi alte pierderi pe care ne e greu să le explicăm unei persoane care nu a trecut prin aşa ceva. De aceea este important să vorbim cu alte femei care au trăit această experienţă, pentru că empatia care se naşte în acest gen de discuţii poate să ne mângâie. Fie că e vorba de o bunică, de mama sau de sora ta, o prietenă, un medic, sau uneori, în mod surprinzător, o simplă cunoştinţă sau o persoană de pe forum, acestea înţeleg sentimentele şi pierderile implicite, mai subtile. Ce am pierdut, pe lângă copilul aşteptat? Nu vom sărbători evenimentul unei naşteri fericite. Ce am visat pentru acest copil nu se va implini Dispare viitorul pe care familia noastră l-ar fi avut cu el – pentru că am avut timp să ne facem planuri cât pentru o viaţă Nu ne mai putem numi mame (dacă nu avem deja un copil) Am înregistrat un eşec, ca femei, în proprii ochi sau în ochii celorlalţi Ne pierdem încrederea în trupul nostru care simţim că ne-a trădat Ne temem de urmările unor hemoragii majore Suntem confuze şi disperate atunci când privim un sac embrionar gol. Ne pierdem seninătatea atât de necesară pentru o altă sarcină. Ne pierdem siguranţa că aşa ceva nu ni se putea întâmpla chiar nouă Nu mai credem în viaţă Nu mai aşteptăm nimic de la viaţă Nu mai aşteptăm nimic de la noi înşine. Ne pierdem încrederea în noi Pierdem controlul asupra sentimentelor noastre Ne-am putea pierde identitatea Avem sentimentul că nu suntem în stare să dăm viaţă cu toate că trupul nostru afirmă în fiecare lună că am fi putut. Vina, ruşinea, jena sunt ilogice dar prezente Ne e teamă că nu putem duce atât de multă durere Avem senzaţia că ar trebui să nu vorbim despre asta, să ascundem această pierdere din moment ce celor din jur li se pare că reacţiile noastre sunt exagerate. Avem senzaţia că nu suntem în stare să facem ceea ce mii de femei fac în mod natural, ca un simplu act de viaţă şi gelozia noastră şi furia la adresa lor. Relaţia noastră cu partenerul se schimbă, uneori iremediabil, în cazul în care celălalt nu ne înţelege. Simţim izolarea şi însingurarea care derivă din această neînţelegere. Suntem obligate să facem faţă unor comentarii nelalocul lor, unele dintre ele făcute cu bună intenţie dar nefericite. Trebuie să facem faţă atitudinii celor ce au copii fără a trece prin problemele noastre, care încearcă să se arate înţelegători, sau uneori, chiar fără intenţie ne privesc cu milă. Ne e greu să facem faţă sentimentelor pe care le avem în legătură cu sarcinile prietenelor sau ale rudelor, mai ales dacă trebuie să nască în jurul datei la care şi noi am fi născut. Ne e greu să ne apropiem de bebeluşii lor. Reacţia noastră este puternică atunci când vedem copii rău trataţi pentru că ştim cât de preţioşi ar fi pentru noi şi cât de mult i-am aprecia. Ne întrebăm “Ce-ar fi fost dacă” sau “Măcar dacă nu aş fi făcut asta sau cealaltă”  atunci când nu ştiam că suntem însărcinate. Gândim că într-un fel sau altul ne-am ucis copilul sau că am făcut ceva ce nu trebuia. Ne e dor de copil chiar şi atunci când ştim că a murit. Am pierdut ultima şansă de a avea un copil datorită vârstei. Am pierdut ultima şansă de a concepe pentru că nu ne mai permitem încă un FIV Trăim cu sentimentul că ne-am dezamăgit partenerul Trebuie să acceptăm şi vina pe care o simţim dacă înainte de această pierdere de sarcină am făcut o întrerupere de sarcină Propriile noastre procese de conştiinţă sunt uneori prea aspre. Trăind într-o lume în care ştiinţa a depăşit o mulţime de graniţe, în special în domeniul sănătăţii, s-ar putea ca neputinţa specialiştilor de a ne explica de ce am pierdut sarcina să fie un şoc în plus. Uneori atitudinea lor pragmatică poate face mult rău. Referindu-se la copilul nostru ca la un “avorton” ne pot jigni. Un avort  poate fi un eveniment medical minor şi nu de puţine ori ei nu ne înţeleg durerea. Ne-am vindeca mai uşor dacă personalul medical cu care intrăm în contact ar avea o atitudine ceva mai înţelegătoare. Trăim un secol în care orice este instant şi femeile  pot face orice. Dar câte dintre noi trebuie să accepte experienţa unei astfel de morţi, câte dintre noi se pot resemna la gândul că “se mai întâmplă”? Durerea pierderii unei sarcini implică mai mult decât să găseşti un răspuns la această întrebare Femeile nasc acum la vârste mai mature, când sunt mai conştiente de propriul ceas biologic, aşa că reacţia la pierderea unei sarcini poate fi mai puternică. Şansele lor de a naşte copii sănătoşi scad pe măsură ce înaintează în vârstă. Femeile se nasc cu 2 milioane de ovule din care doar 400 ar putea deveni o şansă de viaţă. Calitatea acestor ovule scade şi de la 35 de ani în sus, declinul se accelerează. De aceea numărul pierderilor de sarcină este mai mare. De aceea pot apărea probleme chiar dacă bebeluşul se naşte la termen. Femeile se pot simţi presate, fie că e vorba de presiuni interioare sau din afară, să încerce iarăşi, poate prea curând. Nu îşi oferă o perioadă de doliu, cu bună ştiinţă încalcă termenele de 3 până la 6 luni pauză înainte de o nouă sarcină,  prescrise de medici.  Asta poate avea consecinţe cum ar fi depresia post natală după o sarcină normală sau tensionarea relaţiei cu partenerul. Femeile vor căuta întotdeauna un răspuns la întrebarea DE CE, şi deşi există motive, rareori le sunt cunoscute.  Trebuie să te obişnuieşi să trăieşti fără nici un răspuns. traducere si adaptare: Alexandra Iordanescu si Andreea Demirgian, Redactori Desprecopii.com Multumim Grupului de Suport în cazul unei pierderi de sarcină din Wellington, NZ pentru bunavointa si suport. Toate drepturile rezervate - (c) desprecopii.com 2006 Forum recomandat Pentru suport, sfaturi si prietenie, va asteptam pe forumul aspirantelor: Asteptind un ingeras in viata noastra. Mai cititi pe www.desprecopii.com Cand este momentul de a deveni parinte 10 Sfaturi pentru a Ramane Insarcinata Despre infertilitate Alimentatia in perioada preconceptiei Alegerea sexului copilului - mituri si legende.... Alegerea sexului copilului – noi abordari Cum sa aveti cel mai sanatos copil Infertilitatea: adevaruri si neadevaruri Acidul Folic Stresul si infertilitatea sunt legate Stresul si infertilitatea (2) Ovulatia si calculul ovulatiei

Evaluat de cititori: 88 voturi Evalueaza Trimite unui prieten Adauga la favorite Comenteaza Tipareste articol Adauga: Noutati Supereva: Diferente intre femei si barbati Citeste aici Femeilor frumoase le sunt refuzate joburile barbatesti Citeste aici Itinerar de lux in insula Creta (2) Citeste aici Tort cu ricotta si ciocolata alba Citeste aici New York cheesecake Citeste aici Alte noutati: Cheesecake cu menta Chocolate Royale Cheesecake "Charcoal eyes" in 4 pasi simplii Top 10 obiective turistice in Roma (Lazio, Italia) Ingrijirea pielii: ingrediente benefice si ingrediente nocive Mai multe pe supereva.ro ... Scrisoarea Desprecopii.com Nume: Email: Pentru validarea mesajului introdu codul 0213021 aici si apasa pe: ARHIVA

NOUTATI LA SUPEREVA.RO:

	Diferente intre femei si barbati De fapt, diferentele dintre barbati si femei sunt mici. Numeroasele studii facute asupra diferentelor dintre barbati si femei, ne-ar face sa credem ca acestea sunt majore. Se pare insa, ca aceste diferente sunt mai mici decat rezultatele studiilor o releva, iar diferentele de comportament nu sunt inradacinate in genele noastre, ci sunt determinate de asteptarile societatii in care traim, vizavi de noi. | mai departe
	Femeilor frumoase le sunt refuzate joburile barbatesti Femeile frumoase duc o viata frumoasa: au mai multi prieteni, castiga mai mult decat altii, isi fac mai usor o cariera, primesc multa atentie pozitiva si sunt mai fericite in general. | mai departe
Itinerar de lux in insula Creta (2)
Tort cu ricotta si ciocolata alba
New York cheesecake
Mai multe pe supereva.ro ...

Evalueaza articolul

Nu am nici o parere	Gasiti acest articol folositor? Absolut deloc < > Foarte folositor					Apasa aici  ca sa votezi
?	1	2	3	4	5

---

Ultimile 5 comentarii din totalul de 22 comentarii:Toate comentariile

alinaflisc	si eu am pierdut o sarcina la 13 saptamani in februarie si a fost fffffffffff multa durere in sufletul meu si al sotului.la 10 saptamani am fost la control si mi s-a spus ca e totul ok dupa o saptamana si juamtate am avut scurgeri maronii si m-am dus din nou la control,ceea ce speram sa nu se intample s-a intamplat,am vazut cum doctorita se straduia sa gaseasca inimioara care nu mai batea si mi-am dat seama ca inevitabilul se produsese deja,a urmat un chin in afara de cel sufletesc si unul fizic deoarece medicii care m-au consultat nu aveau pic de compasiune,asteptand pe hol sa ma consulte auzeam plansete de copii si vedeam afise ,cred ca e cel mai urat cosmar al unei mame.am o fetita,un ingeras de 2 ani dar ne doream un al doilea si cand a venit nu ne-am asteptat si ne-am bucurat dar ne-am bucurat degeaba....cred ca daca nu as fi avut fetita mi-ar fi fost mult mai greu dar pt ea am mers mai departe. acum asteptam sa vedem daca minunea s-a produs din nou si speram sa nu mai avem parte de probleme ceea ce doresc tuturor celor ce vor sa devina parinti,sa auzim numai de bine
raducan alexandra	buna sunt noua pe aici am trecut si eu printr o experienta urata anul trecut am facut un avort si nici acum nu mi am revenit am 39 de ani si nu mai reusesc sa raman dar intotdeauna mai este o speranta nu.cand vad un bb afara ma podideste plansul asta e poate nu sunt sa fiu mamica va pwp alexandra
mili	buna fetelor, trist dar adevarat sa fi mamica doar noua luni (il simti cum te adora, respira si te atinge...) de fapt, nu mai e cu tine..de fapt l-ai pierdut pentru totdeauna, de fapt...ai pierdut orice legatura cu lumea reala (incepand cu acea zi trista)...din acea zi sunt irecuperabila..desi mai am doi copii acela a fost este si va fi mereu in trupul sufletul si mintea mea! va pup
madalina	buna sunt madalina am 24 de ani si la fel ca si voi am avut o pierdere de sarcina,sunt sigura ca doar cine a trecut prin asta intelege ce este in sufletul nostru...sa incep cum este normal cu inceputul,am luat vreme de 9 luni anticonceptionale anul trecut in octombrie am hotarat sa nu mai iau si ca e timpul sa am un bebe pana in luna martie 2009 am folosit tot felul de metode sa nu raman insarcinata deoarece trebuia sa mi se curete organismulde la anti...cum nu am mai folosit nimic am si ramas au fost zile in care faceam si doua teste pe zi ne doream foarte mult un bebe si eu si viitorul meu sot(pe 4 iulie avem nunta)pana cand inainte cu cateva zile de paste am facut un ultim test si eram atat de fericiti incat nu ne mai pasa de nimic...a fost totul bine pana pe 12 mai cand am inceput sa sngerez m-am speriat si am mers la doctor aveam tensiunea 18 si colul deschis asa mi-a spus doctorul de garda(pe biletul de iesire col intre deschis nu stiu de ce mie mi-a spus altceva)pana seara mi-am pierdut puiul nu mai spun cat de greu imi este psihic,si nu cred ca imi va trece candva durerea pe care o simt in suflet nu o poate sterge nimeni si nimic niciodata,atatea planuri sperante,ma simt goala pustiita...tot ce-mi doresc este sa am un puiut cat mai repede.Va pup fetelor si sa ne dea Dumnezeu noua si la toate femeile din lume care isi doresc puiuti sanatosi si frumosi sa ne lumineze vietile...
mihaela	buna fetelor inainte de orce vreau sa va sp ca imi pare extrem de rau si va inteleg suferinta!pe 11 ianuarie am pierdut si eu o sarcica la 18 saptamani cosmaru meu a incepu pe 9 ianuarie cand am fost la control pt ca asa eram programata in acea zi doc meu a constatat ca am colu deschis si punguta cu lichid iesita de la capu locului mia zis ca numai sunt sanse si ca in orce clipa urmeaza sa mi-sa rupa apa! nu am cuvinte sa va sp ce am simtit in acel moment toate cuvintele sunt de prisos :(( nu am vrut sa accept ce va urma sa se intampla pt nimic in lume am zis nuu nu se poate am simtit cum viata mea ia o intorsatura imensa:(( de 5 ani am asteptat acel copil si intro secunda am ramas fara ea sp ea ca am avut o fetitza pe care nu o voi uita nici o data si pe care o voi iubi toata vita mie greu sa accept ca am pierduto mie greu sa accept ca nu o mai simt in pantecul meu simt ca traescu un cosmar din care nu pot sa ma trezesc :(( am plans can am citit comtariile voastre am simtit durerea voastra :( ar mai fi multe de povestit din intamplarea mea nefericta dar prefer sa ma opresc aici ca ma doare fiecare clipa pe care mio aduc aminte!!! va doresc multa sanatate putere si d-zeu sa va bine cuvanteze pe toate cu copilsul mult dorit!va pup pe toate.

Trimite comentariul tau!

---

 TRIMITE ARTICOLUL UNUI PRIETEN