Cand spunem copilului ca este adoptat?

Cand spunem copilului ca este adoptat?

Cand spunem copilului ca este adoptat?

Cand spunem deci copilului ca este adoptat? Aceasta este una dintre intrebarile cele mai dificile la care va trebui sa va raspundeti. Specialistii considera ca e mai bine sa-i spuneti copilului cat mai devreme ca este adoptat, dar cand va veti gandi cum sa o faceti, veti experimenta aceeasi teama pe care toti parintii o simt cand trebuie sa le vorbeasca despre sex copiilor lor adolescenti.  Iata cateva moduri de discutie pe aceasta tema si sfaturile de la Desprecopii.com:

Motto:
Spune-mi povestea, desi o stiu pe de rost
Vreau sa mi-o spui inca o data si inca o data
Spune-mi povestea despre cum n-ai renuntat la mine
Si despre cum te-ai luptat pentru mine pana la final.

 

Spune-mi ca a meritat sa ma astepti,
Si desi unele parti din povestea asta sunt triste,
Intelege ca am nevoie sa ma intorc sa vad locurile de unde m-ai luat
Pentru ca acele locuri fac parte din mine.

Cresc si ma schimb in fiecare zi
Si amintirile mele se sting
Asa ca spune-mi povestea inca o data
Viitorul meu are radacini in trecutul meu. (Sherri Gragg)

Adoptia este unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care un cuplu le poate face. Indiferent daca va ganditi sa adoptati pentru ca nu puteti avea propriii dumneavoastra copii sau pur si simplu vreti sa-i oferiti unui copil un camin, posibilitatea de a adopta va va implini ca parinti si va va aduce toate satisfactiile dar si toate grijile pe care un copil le presupune. Exista insa cateva aspecte psihologice pe care trebuie sa le luati in considerare inainte de a adopta. Iata cateva sfaturi:

Cand sa-i spuneti copilului ca este adoptat?

Aceasta este una dintre intrebarile cele mai dificile la care va trebui sa va raspundeti. Specialistii considera ca e mai bine sa-i spuneti copilului cat mai devreme ca este adoptat, dar cand va veti gandi cum sa o faceti, veti experimenta aceeasi teama pe care toti parintii o simt cand trebuie sa le vorbeasca despre sex copiilor lor adolescenti.  

Iata cateva moduri de discutie pe aceasta tema: “Folositi cuvantul adoptie de la inceput” va sfatuieste psihologul american Goodman. “Daca nu vorbiti despre adoptie li se va parea ca adoptia este ceva gresit. Si cu cat amanati momentul, cu cat copilul e mai mare, cu atat riscul de a va respinge cand afla ca este adoptat, creste.

Daca nu le spuneti din timp s-ar putea sa va intrebe: “si ce alte minciuni mi-ai mai spus pana acum? Ce mi-ai mai ascuns?”

Totusi nu trebuie sa vorbiti despre adoptie cand copilul este prea mic. “Unui prescolar nu trebuie neaparat sa i se explice pe larg un lucru atat de complex. Deci, puteti sa-i spuneti ceva de genul: ai crescut in burtica unei doamne/tanti si noi te-am luat cand ai iesit din burtica ei, sa te crestem.”

Un copil mic poate sa se linisteasca numai auzind ca si el s-a nascut ca toti ceilalti, din burtica unei femei si este posibil sa nu puna intrebari mai complexe. Dar cand copiii intreaba de unde vin bebelusii, e un bun punct de pornire a discutiei.

Cum sa purtati aceasta discutie cu copilul dumneavoastra?

“Totul tine de cat de multe intelege copilul si de nivelul lui de stapanire a limbajului. Daca discutati normal cu el, si ii explicati ce inseamna adoptia inainte sa ii spuneti ca el insusi e adoptat, tranzitia va fi mai usoara.” 

Copilul dumneavoastra s-ar putea sa va intrebe: “De ce nu m-a vrut mamica mea?”

Raspunsul la aceasta intrebare depinde de varsta lui. Ii puteti spune “Eu te vreau si te iubesc si sunt mamica ta”  sau puteti sa-i explicati diferenta intre a avea un copil si a iubi un copil. Pe masura ce cresc, raspunsul la aceasta intrebare va depinde de ce stiti despre parintii naturali.

Daca ceea ce stiti despre ei poate supara copilul (parinti violenti, alcoolici, certati cu legea, cu mai multi copii dintre care au renuntat doar la al dumneavoastra) nu e nevoie sa ii oferiti toate aceste informatii dar incercati sa nu-i mintiti.

Puteti folosi carti pentru copii (Degetica este o poveste care va poate ajuta in acest sens) pentru a incepe discutia. "Un copil care vede un personaj dintr-o poveste si poate vorbi despre faptul ca acel personaj este adoptat de o familie iubitoare se va putea transpune in pielea acelui personaj cand ii veti spune ca si el este adoptat. Nu isi va pune problema ca este diferit de toti ceilalti copii.

Atentie la reactiile copilului

Incercati sa nu analizati prea mult reactia pe care copilul o va avea dupa ce ii veti spune ca e adoptat. Se intampla de multe ori ca dupa ce primesc o astfel de veste, copiii sa-si priveasca parintii si sa spuna pur si simplu: “aha, inteleg”. Si este adevarat, ei chiar inteleg, nu braveaza, nu fac pe desteptii. Daca ei spun ca inteleg si ca totul e in regula, se poate sa fie chiar asa, adica, totul in regula. Este foarte important sa ii spuneti de multe ori copilului ca nu a fost el de vina pentru ca a ajuns in situatia de a fi adoptat, ca nu a facut nimic rau, nu a gresit cu nimic.”

In cautarea parintilor naturali

Pe masura ce cresc si isi descopera sinele si locul in lume, e posibil sa vrea sa stie mai multe despre parintii naturali, pot chiar sa va ceara sa ii cautati impreuna.

"Atunci cand copiii pun intrebari despre parintii naturali nu trebuie sa va simtiti respinsi. Ei vor pur si simplu mai multe informatii despre ei insisi. Parintii adoptivi trebuie sa se astepte ca la un moment dat copilul sa vrea sa stie mai multe. Natura umana ne face curiosi: oare seman cu mama sau cu tata? Oare am mostenit ceva comportamente sau trasaturi de la vreo matusa? Parintii nu trebuie sa vada in asta o critica, este mai degraba o chestiune de autocunoastere.”

Daca un copil este destul de mare sa decida sa-si caute singur parintii naturali, parintii adoptivi nu trebuie sa se opuna. Unii copii trec prin conflicte interioare si au o multime de intrebari la care pot sa-si gaseasca singuri raspunsurile discutand cu alti copii adoptati. Le face bine sa vorbeasca despre ceea ce simt cu alte persoane care trec prin aceleasi stari.

Cand copilul isi aminteste de parintii naturali

Sunt cazuri in care un copil adoptat isi aminteste de parintii sai naturali. E bine ca parintii adoptivi sa-i spuna copilului ca parintii naturali i-au vrut binele si de aceea l-au dat spre adoptie. “Copiii adoptati la varste mai marisoare vor avea mai multe probleme decat cei adoptati cand erau bebelusi. Daca au amintiri despre parintii lor, sigur se vor simti oarecum atasati, ceea ce poate complica putin lucrurile pentru parintii adoptivi, dar aceasta nu este o problema de netrecut.

Cu rabdare si dragoste si intelegere, copiii pot fi ajutati sa se integreze in noua familie. Exista doua feluri de copii adoptati la varste mai mari: cei ce sunt recunoscatori ca au fost luati intr-o familie iubitoare si cei ce sunt atat de constienti de “norocul” pe care l-au avut incat dau in perfectionism. Acestia din urma se vor stradui tot timpul sa fie absolut perfecti, ca nu care cumva sa mai fie abandonati sau dati altcuiva. Ei vor vrea sa ramana cu dumeavoastra si vor face tot ce sunt ei in stare pentru a va face fericiti.

Exista insa si posibilitatea ca un copil adoptat la o varsta mai mare sa aiba resentimente, sa fie furios si suparat pe parintii naturali si sa aiba mai putina incredere in cei adoptivi, ceea ce ii va determina sa se poarte urat. Desi sunt comportamente complet opuse, radacinile lor sunt comune: teama de a nu fi abandonati inca o data.

Membrii comunitatii Desprecopii.com au raspuns si ei la intrebarea: cum sa le spunem copiilor nostri ca sunt adoptati. Iata discutia aici. 

10 lucruri pe care nu ar trebui sa le spui unui copil adoptat

Un copil adoptat si iubit de parintii sai creste la fel de frumos si bine ca un copil natural. Exista insa oare anumite sensibilitati de care un parinte adoptat ar trebui sa tina cont?

Ei bine, iata ce povesteste un copil adoptat, acum matur despre anumite situatii care au deranjat-o in copilatie. Este un punct de vedere personal desigur ... insa merita stiut. Iata 10 lucruri pe care nu ar trebui sa le spui unui copil adoptat...

Despre adoptie si momentul in care ii vei spune ... mai poti citi

Cum sa spunem si cum sa NU le spunem copiilor ca sunt adoptati
Adoptia: cand vine vremea discutiei despre parintii biologici

Cel mai important forum national despre adoptii:

Adoptia sau a iubi fara limite
Experiente, ganduri, legislatie, club de suport. Un forum plin de caldura.

autor: Andreea Demirgian si Comunitatea Desprecopii.com, Toate drepturile rezervate - (c) desprecopii.com 2008 - 2018

✔️ Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informații le pot fi utile și altor mămici sau tătici. Îți mulțumim anticipat! ❣️

Tema:Adoptie

Comentarii vizitatori

Citeste toate comentariile

Ce sentimente ti-a produs acest articol?

Ultimile 6 comentarii

  1. Anonim
    Anonimtrimis la 17/12/2020

    Sfaturile cu anuntatul cat mai devreme este o gresala imensa si poate face multe lucruri sa mearga prost. Vorbesc din experienta si imi analizez caraterul pe etapele varstei cum as fi reactionat daca as fi aflat la 16 la 19 la 20 de ani etc. Este un stres imens si poti rasturna universul unui copil caruia nu i a lipsit nimic, la fel si pentru parinti. Pentru mine a fost benefic si in momentul 0 nu am avut decat respect, recunostinta si admiratie pentru parintii mei care au fost aparte. Tine foarte mult de onoare si de cum a fost crescut un copil modul in care reactioneaza. La o vasta mai mica sansele sunt mari sa o ia pe cai gresite ca deh... el este al nimanui. Sunt de parere ca fiecare familie sa faca asta daca vor si cand vor sau cand considera ca se poate daca se poate si daca merita. Sunt curios daca cine da sfaturile cu dezvaluirea prematura este o persoana adoptata....Nu vreau sa supar pe nimeni, am spus asta din experienta

    Raspunde la acest comentariu
  2. felipe david
    felipe davidtrimis la 28/3/2013

    hmmmm mamic !!! i si adopti !!! 1. sfat nu adoptati copii care au frati surori etc 2. nu sunt de acord cu adoptia sub nici o forma ce daca in alt colt de lume exista mancare mai multa sau mai putina intr-o zi vei avea destula hrana si vei fi multumit ca ai un frate o sora o familie vei zambi unei vieti pe care o singura viata o traiesti ;) eu unul am 2 surori adoptate intr-e timp noi numai suntem 4 frati suntem 10 frati in total eu sunt cel mai mic sora mea mai mare cu 1 an pe nume Lavinia ma iubit si a avut grija de mine ca (Decebal de Dacia) noi sincer am crescut cu un colt de paine si o cana de lapte si acolo unde a fost greu am fost si noi ! ele au intrat pe famili milionare din U.S.A si totul sa musamalizat am o functie destul de buna undeva departe de tara mea am trait clipe de cosmar prin doru de surori ! am si eu familia mea acuma dar am momente ca om matur cand totusi plang si dorm cu pozele lor sub perna si nu imi doresc decat sa le sarut pe frunte si sa le spun cat de mult le iubesc. deci sfatul meu nu adoptati copii cu frati ;)

    Raspunde la acest comentariu
  3. Lavinia
    Laviniatrimis la 12/10/2011

    Am adoptat un copil abandonat. Am vrut sã nu ºtie cã este adoptat: sã deschidã frigiderul când are chef, sã cearã mâncare când i-e foame, nu

    Raspunde la acest comentariu
  4. Lavinia
    Laviniatrimis la 11/10/2011

    Am adoptat un copil abandonat. Am vrut sã nu ºtie cã este adoptat: sã deschidã frigiderul când are chef, sã cearã mâncare când i-e foame, nu

    Raspunde la acest comentariu
  5. Ghinea Adriana
    Ghinea Adrianatrimis la 25/4/2011

    Buna ziua..vream sa va povestesc povestea mamei mele.Avea 17 ani cand s-a indragostit prima data,de un om insurat dar,fara ca ea sa stie ca este insurat si ca asteapta un copil...Mama a crezut in el,la iubit...si au avut o relatie . . . .Mama ramase insarcinata,iar cand el a auzit a fugit.Poate ca a fost si greseala ei..dar..mai bine zis a amundouora.Mama cand a nascut,el a venit sasi vada fetita,iar candf a vazut ca seamana cu el a plecat si nu s-a mai intors niciodata...Dupa 6 luni,mama trebuia sa plece in alta tara ca-s poata s-o creasca.cand a plecat fetita avea 7 luni...A plecat in germania si acolo a stat 4 luni...S-a cunoscut cu un om,a cerut-o in casatorie....ea i-a povestit tot,i-a zis ca mai are o fetita si a fost totul ok..Acum s-au hotarat sa se duca sa-si aduca fetita de acolo si sa vina in Romania cu toti..cand au ajuns akolo toti i-au spus ca fetita nu mai este si ca a fost luata...Atunci mama cand a auzit a plecat si nu au mai vorbit cu ,NIMENI DIN FAMILIA EII:((5 ani...Au cautat-o 20 de ani de zile si nimeni nu i-a spus nimic...:((:((:((..iar io am aflat de abia azi 24 Aprilie......Acum e fata marte,au descoperit doar ca e adoptata de o familie de doctori...ATAT....Acum are 20 de ani.si e in polonia...:((miasi dori fff mult sami gasesc sora..:((

    Raspunde la acest comentariu
  6. Steluta
    Stelutatrimis la 24/3/2008

    Dragi mamici de copii adoptati, ma bucur foarte mult ca pot sa va impartasesc din experienta mea de mamica de fetita adoptata. Povestea incepe cand fetita mea avea 21 de zile (3 saptamani) de cand a venit pe lume. Am fost anuntati (aveam dosar depus in vederea adoptiei unui copil la Autoritatea Tutelara)ca s-a nascut o fetita si ca daca dorim da mergem s-o vedem si eventual sa hotaram daca o luam sau nu. Bineanteles ca am fost super incantati, ca daca s-ar fi puput sa ne-o dea chiar in dupa-amiaza aceea ar fi fost minunat. A ramas stabilit sa mergem a doua zi s-o vedem si am hotarat ca este fetita noastra mult asteptata (13 ani de casnicie). Doua zile am mai vizitat-o si apoi ne-au dat-o acasa spre incredintare iar noi am inceput actele de adoptie pe care le-am finalizat in acelasi an. Bucurosi foarte, am stiut din prima clipa ca va veni si clipa cand fetitei noastre trebuie sa i se spuna adevarul. Am inceput prin a o pregati in vederea comunicarii acestui lucru, tot timpul exemple in jurul nostru existau, la televizor la fel, nu a fost foarte greu sa aratam copilului cat de frumos este sa adopti un copil, prin exemplele celor din jur deocamdata. Fetita noastra reactiona pozitiv la toate aceste exemple. Era foarte incantata cand vedea ca acei oameni luau copii pe care ii cresteau si-i iubeau si era foarte suparata pe cei care nu aveau copii dar cresteau animale in loc sa creasca un copil. Cand am considerat ca era pregatita cat de cat(cam pe la 5 ani), am incercat sa-i spun ca si noi eram ca si alti parinti care au adoptat copii, nu a reactionat tocmai foarte bine, si am schimbat vorba cu oarecare tactica spunandu-i ca am glumit ca sa vedem ce zice ea. A acceptat situatia cu toate ca noi credem ca nu intru-totul, si am mai lasat sa mai treaca o perioada pentru a o pregati mai bine. Dupa un timp(inca un an - la 6 anisori), am repetat discutia si am considerat dupa raspuns, ca tot nu este pregatita. A mai trecut jumatate de an, si am hotarat ca intr-adevar a venit

    Raspunde la acest comentariu

Scrie un comentariu

Adresa de mail nu se publică (ramâi anonim) dar completarea corectă este necesară pentru aprobarea rapidă a mesajului, și mai ales în cazul în care aștepți răspuns. | Toate câmpurile trebuie completate!

Mesajul tău este o întrebare la care aștepți răspuns?

DA (este întrebare)
NU (nu este întrebare)


Cod:

Ai o întrebare pentru alte mămici?
ÎNTREABĂ AICI la rubrica de întrebări SAU pe FORUMUL DESPRECOPII