Am născut și nu-mi vine să cred că scriu asta: o cezariană rapidă insă fetița mea s-a ales cu un stafilococ luat din spital

TEMA: Am nascut prin cezariana: povestea mea | 0 | 10/12/2021

Am nascut si nu-mi vine sa cred ca scriu asta - o cezariana rapida insa fetita mea s-a ales cu un stafilococ luat din spital

Am născut!... nu-mi vine sa cred ca scriu asta, am născut și ma simt atât de mandra sa am un pui de eu aici lângă mine. E drept, puiuțul are deja o săptămână facuta ieri, însă până acum nu mi-am putut aduna cuvintele ca să pot defini ce simt.. și sincer nici acum nu o fac, dar voi încerca să scriu povestea nasterii mele în acest articol.

vei citi:
Urma sa stabilim data pentru cezariana
Luni dimineață ne-am echipat și am plecat la spital
Aveam 2.5 cm dilatație
Doamna doctor a fost foarte atenta
Micuta mea s-a născut la 10.55
Impresiile cu care am rămas din spital

nasterea prin cezariana

Urma sa stabilim data pentru cezariana

Ultimul meu control la ginecolog a fost vineri, zi în care urma sa stabilim data exacta în care voi naște prin cezariana. Nașterea a trebuit sa fie prin cezariana deoarece bebe era întors cu capul în jos însă nu stătea într-o poziție favorabila și puteau apărea complicații în cazul nasterii vaginale. Zis și făcut, după control am stabilit ca voi naște luni, când urma sa am 39 de săptămâni și 2 zile

Duminica parca toată ziua a fost ceva unic, știam ca fiecare acțiune este "ultima data cu burta" parca încercăm sa mai trag puțin de timp sa-i mai simt piciorușele, știam ca niciodată nu-i va fi mai bine decât i-a fost în burtica, unde mâncarea era asigurata oricând, somnul și căldura la fel, totul ii era bine, știam ca după ce se va naște va afla ce este durerea, ce este frica, frigul... ca va trai toate senzațiile omenești, nu eram pregătită sa-mi vad puiul suferind, și parca totuși, în același timp eram nerăbdătoare sa-mi cunosc puiul, sa-i vad ochișorii și sa-i simt respirația.

Luni dimineață ne-am echipat și am plecat la spital

Duminica noapte cu greu am închis un ochi, ma tot gândeam cum va fi, îmi era și frica, aveam și curaj, totul era parca fără sens, însă pentru mine ea era sensul vieții mele. Luni dimineață ne-am echipat și am plecat la spital. Am ajuns la 6.40 de unde am fost preluata de lângă soțul meu, care și el era emoționat pana peste cap și am fost dusa pentru testul Covid.

Aveam 2.5 cm dilatație

De aici soțul meu ma urmarea în fiecare încăpere unde mergeam pe dinafara spitalului, se uita cu o privire pe geam pe care cu greu o pot descrie. După aproximativ 10 minute, după aflarea testului am completat împreună cu receptionista spitalului actele de internare. Am mai așteptat puțin și un brancardier mi-a luat bagajul și am plecat în secția maternitate. Iar de aici... de aici începe adevărată aventura... Doamna doctor care urma sa ma opereze mi-a spus ca atunci când voi fi transferata la maternitate sa o sun. Era deja pe drum când am sunat-o. După 10 minute era deja acolo. Mi-a făcut ecograful și apoi controlul ginecologic unde am avut surpriza sa aflu ca deja îmi începuse travaliul și ca aveam 2.5 cm dilatație.

O infirmiera mi-a luat bagajul și ne-am dus la garderoba, unde eu m-am schimbat într-un tricou mai lung și un halat și am luat strictul necesar pentru ziua respectiva. Acea doamna, foarte drăguță de altfel m-a dus în sala de travaliu. Sa fiu sincera m-am cam speriat. Acolo era deja o fata care abia nascuse prin cezariana, nu știu motivul însă nu se mișca, doar clipea, nu schița nimic, arata ca hipnotizata.

Doamna doctor a fost foarte atenta

A fost luata la scurt timp din acea sala și am rămas singura, aducând apoi o alta fata ce trebuia sa nască prin cezariana. Ea, a fost în alt salon pentru a i se monta sonda, când s-a intors a început sa zică cât e de rau. Am crezut ca poate e ea mai sensibila, însă pentru mine montarea sondei a fost punctul care a declanșat tot. Femeia respectiva a fost dusa în sala de operatie și eu am rămas singura.

Ce pot sa zic e ca nu doare neapărat montarea ei, ci e o senzație teribila, îmi venea sa plang și nu aveam stare nici sa stau pe pat, nici în picioare nici nicăieri. Doamna doctor a fost foarte atenta, de fiecare data când urma sa se intample ceva, venea si îmi explica cum va decurge respectiva procedura. O doamna asistenta a venit și mi-a zis "hai cu mine" îmi aduc aminte ca fix în secunda în care am plecat i-am trimis mesaj soțului, era 10.49, însă nu am știut ca voi întra direct in operatie. Când am ajuns cu doamna respectiva în sala abia atunci am realizat ce se va întâmpla. Anestezistul împreună cu asistenta lui mi-au făcut anestezia și vedeam cum toți cei din sala roiesc în jurul meu pentru a pregăti venirea pe lume a micuței.

Micuta mea s-a născut la 10.55

Cum ziceam am plecat din salon la 10.49 iar micuta mea s-a născut la 10.55 cu 52 cm și 3100 grame. A mai durat aproximativ 40 de minute pana m-au cusut și am fost dusa în reanimare unde fata din sala de travaliu era deja acolo. Ușor ușor anestezia își trecea efectul iar operația începea sa doară, am cerut un calmant iar asistenta, foarte drăguță mi-a adus imediat, în noaptea aceea, la 12, a venit o infirmiera care ne-a ajutat sa ne ridicam și ne-a dus în rezerva unde vom rămâne următoarele 3 zile.

Impresiile cu care am rămas din spital

A doua zi ne-au scos sondele, când am reușit sa merg pe picioarele mele pana la baie, și apoi mi-au adus bebelusa în salon. Periodic asistentele veneau sa ne vadă. Deși primele 2 zile au fost groaznice, nu reușeam nici sa respir fără sa ma doară operația, din a 3 a zi totul a devenit suportabil. Vineri am fost externata.

Impresiile cu care am rămas din spital, strict legate de personal și condiții sunt urmatoarele: personalul a fost foarte amabil și de treaba fără sa plătesc măcar un leu, iar a doua, partea proasta a fost ca fetita mea s-a ales cu un stafilococ luat din spital pentru care a stat 3 zile pe antibiotic, iar nimeni nu mi-a zis ca asta a fost, singura explicație pe care o primeam era " nu știm ce e, dar ii dam antibiotic ca să ii treaca", aflând mai apoi de la o asistenta ca este stafilococ însă nu vrea nimeni ca noi, mămicile sa știm ca să nu fie vinovat spitalul.

Autor - LaviniaaMariaa, o mamica de la Desprecopii

Util de citit:

- Nasterea prin cezariana: motive medicale care o recomanda
- Ce trebuie sa stii inainte de a trece printr-o nastere prin cezariana

Ai nascut de curand si vrei sa ne relatezi povestea nasterii? Trimite-ne atunci povestea nasterii puiului tau pe mail si noi o vom publica pe Desprecopii - cel mai citit site al parintilor din Romania. Povestea nasterii tale este o amintire speciala si unica care poate ajuta alte mamici in momentele grele!