De fapt, ce conţin alimentele?

Din alimente preluăm două categorii de nutrienţi: macronutrienți şi micronutrienți.

Macronutrienții, respectiv glucidele, proteinele şi lipidele, de care avem nevoie zilnic în cantităţi mari, asigură necesarul de energie, dar au şi alte roluri în organism, asigurând creşterea, dezvoltarea şi repararea țestuturilor, reglarea unor procese chimice. Micronutrienții, care cuprind vitaminele şi mineralele, nu furnizează energie, sunt necesari în cantităţi mici, dar intervin în mod esenţial în menţinerea stării de sănătate.

Au copiii nevoie de suplimente cu vitamine şi minerale?

Ideal, necesarul de vitamine şi minerale trebuie asigurat din alimente, precum fructe şi legume proaspete, cereale integrale, lactate și ouă.

În anumite situaţii, însă, este necesară administrarea vitaminelor şi mineralelor sub formă de suplimente. Este cazul copiilor care nu au o alimentaţie echilibrată şi nu consumă în mod regulat alimente din categoriile menţionate mai sus, a celor care mănâncă frecvent alimente ultraprocesate, bogate în grăsimi şi glucide, a copiilor mofturoşi, cu mese reduse cantitativ.

Tot aici se încadrează şi copiii care suferă de intoleranțe sau alergii alimentare, afecţiuni ce impun excluderea unor alimente importante (spre exemplu, laptele) sau copiii cu anumite boli cronice, precum cele intestinale, care împiedică absorbţia corespunzătoare a vitaminelor şi mineralelor.

Ce rol au vitaminele? Care sunt principalele surse naturale de vitamine?

Vitaminele sunt substanţe organice, care nu pot fi sintetizate în organism sau sunt sintetizate în cantităţi insuficiente. Se împart în vitamine liposolubile (A,D,E,K), care se absorb mai bine în prezenţa grăsimilor şi care, administrate în exces, pot fi stocate în organism pentru a fi utilizate ulterior şi vitamine hidrosolubile (C, grupul B), care se dizolvă în apă, se absorb şi se distribuie rapid în ţesuturi, dar care nu pot fi stocate în organism.

Vitamina A este necesară pentru formarea oaselor şi dinţilor, pentru sănătatea pielii şi susţinerea funcţiei vizuale, cât şi pentru creşterea rezistenţei la infecţii. Surse de vitamina A sunt ouăle, laptele, ficatul, fructele şi legumele de culoare galben-portocalie.

Vitamina D are rol esenţial în dezvoltarea oaselor şi dinţilor, întrucât contribuie la absorbţia intestinală a calciului şi fosforului, şi la fixarea lor în oase. Totodată, vitamina D este necesară pentru buna funcţionare a sistemului imunitar şi a celui nervos. Se regăseşte sub două forme: vitamina D2, de natură vegetală şi vitamina D3, de natură animală, aceasta din urmă având biodisponibilitate crescută întrucât reprezintă forma pe care organismul nostru o sintetizează prin expunerea la soare. La nivelul pielii, există un precursor de vitamina D3 (7-dehidrocolesterol), care, sub influenţa radiaţiilor ultraviolete, este convertit în vitamina D3. De asemenea, peştele gras şi ouăle sunt surse bogate de vitamina D3. Deficitul de vitamina D apare pe fondul expunerii insuficiente la soare sau a unui aport alimentar redus și are drept consecință majoră instalarea rahitismului.

Vitamina C are rol antioxidant şi ajută la susţinerea imunităţii, dar şi la absorbţia fierului şi la sinteza colagenului, care este proteina structurală de bază de la nivelul oaselor, cartilajelor şi pielii. Ca surse de vitamina C amintim citricele, ardeiul gras, broccoli, spanacul, pătrunjelul.

Vitaminele din grupul B sunt necesare pentru dezvoltarea fizică şi psihică armonioasă a copiilor întrucât au roluri multiple - intervin în metabolismul glucidelor, lipidelor şi proteinelor, în producerea de energie, în formarea globulelor roşii şi a celulelor sistemului imunitar, în dezvoltarea şi funcţionarea normală a sistemului nervos. Vitaminele din grupul B se găsesc în cereale integrale, carne, peşte, ouă, ciuperci, leguminoase, nuci, banane.

Ce rol au mineralele? Care sunt principalele surse naturale de minerale?

Mineralele sunt substanţe anorganice, ce se împart, din punct de vedere al ponderii în organism şi al necesarului zilnic, în minerale esenţiale (macroelemente), precum calciul, magneziul, potasiul, fosforul, de care avem nevoie în cantități mari şi oligoelemente, precum zincul, cuprul, seleniul, fierul, de care avem nevoie în cantităţi reduse (necesarul zilnic fiind sub 100 mg sau chiar de ordinul microgramelor).

Calciul, cel mai abundent mineral din organism, se regăseşte în proporție de aproximativ 99% în oase și în dinți, unde are rol structural și de a conferi rezistență. Un aport adecvat de calciu în perioada copilăriei şi adolescenţei contribuie la dezvoltarea masei osoase şi la prevenirea rahitismului, osteopeniei şi, mai târziu, chiar a osteoporozei. De asemenea, calciul intervine în contracţia musculară, reglarea ritmului cardiac şi coagularea sângelui. Copiii îşi pot asigura necesarul de calciu din lactate, pește (somon, sardine), legume cu frunze verzi (broccoli), leguminoase (fasole, soia, năut), portocale, smochine, alimente fortificate cu calciu.

Magneziul intra în structura oaselor şi a ţesuturilor moi, are rol important în metabolismul calciului şi în activarea vitaminei D. Magneziul influenţează activitatea a 300 de enzime implicate în generarea de energie, sinteza proteinelor, activitatea musculară şi nervoasă. Deficitul de magneziu este asociat cu iritabilitate, agitaţie, probleme de atenţie şi agresivitate. Surse de magneziu sunt cerealele integrale, leguminoasele, seminţele, legumele cu frunze verde închis.

Fierul este important pentru formarea globulelor roşii şi transportul oxigenului în ţesuturi, pentru generarea de energie şi dezvoltarea cognitivă normală a copiilor. Surse de fier sunt carnea, peştele, ouăle, broccoli, cartofii, cerealele integrale, fructele uscate. Carența de fier reprezintă cea mai frecventă deficiență nutriţională din lume, iar anemia feriprivă acoperă aproximativ jumătate din totalul anemiilor. Ca manifestări ale deficitului de fier amintim oboseala, paloarea, disfuncţii cardiace, probleme de concentrare.

Zincul intervine în diviziunea celulară, în buna funcţionare a sistemului imunitar şi a celui nervos, în sinteza globulelor roşii şi dezvoltarea oaselor. Alimente bogate în zinc sunt carnea, lactatele, nucile, migdalele, alunele, fasolea, lintea.

Cuprul ajută la absorbţia fierului şi formarea hemoglobinei, intervine în generarea de energie şi în dezvoltarea oaselor. Alimente bogate în cupru sunt fructele de mare, somonul, organele, seminţele şi nucile, cartofii dulci, avocado.

Copilul tău este unic, la fel şi nevoile sale nutriţionale

Fiecare copil are propriul său ritm de dezvoltare fizică, mentală şi emoţională, motiv pentru care recomandările privind alimentaţia corectă şi, eventual, suplimentarea alimentaţiei cu vitamine şi minerale trebuie să vină din partea specialistului.

✔️ Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informații le pot fi utile și altor mămici sau tătici. Îți mulțumim anticipat! ❣️