Cand parintii nu sunt de acord la metodele de educatie ale copilului - de ce este important sa faca ECHIPA - sfatul specialistului in parenting

TEMA: Meseria de parinte | 0 | 12/10/2023

Majoritatea cuplurilor s-au confruntat cu această situație la un moment dat: crezi că ar trebui să-ți disciplinezi copilul într-un anumit fel, iar soțul tău vrea să gestioneze diferit situația. Fiecare deveniți înrădăcinat în poziția voastră și ceea ce a început ca o problemă între tine și copilul tău evoluează rapid într-o problemă între tine și soțul tău. Nu mai faceți echipă.

La un moment dat, toate cuplurilor vor fi în dezacord și se vor certa despre cum să-și disciplineze copiii. La urma urmei, tu și partenerul sunteți oameni diferiți care, în mod natural, vor aborda lucrurile în mod diferit uneori - poate mai des decât ți-ai dori. Este de așteptat un dezacord în orice căsătorie, în special în ceea ce privește creșterea copiilor.

Vei citi:
Părinții trebuie să se susțină unii pe alții
Dacă tu și partenerul nu sunteți de acord cu o problemă
Empatizează cu copilul, dar nu arunca vina pe partener
Lupta dintre părinți crește nivelul de anxietate în casă
Vorbește despre deciziile parentale când ești calm
Înțelege istoricul familial al partenerului
Ascultă-ți partenerul
Când să obții ajutor profesional

Cand parintii au metode si pareri diferite despre educatia copilului

Să presupunem, de exemplu, că tu ești de părere că, copilul vostru ar trebui să fie pedepsit aspru pentru că a întârziat, în timp ce soțul nu crede că este o problemă atât de mare. Sau poate nu sunteți de acord cu privire la modul de a gestiona notele proaste sau un copil mai mare care încă locuiește acasă și nu se descurcă cu viața de adult. Ca urmare, reacționați diferit și nu sunteți pe aceeași pagină când vine vorba de consecințe.

Iată adevărul: copiii știu când părinții lor nu sunt uniți în deciziile lor cu privire la disciplină. Iar lipsa lor de unitate creează anxietate pentru acești copii, deoarece nu sunt siguri de reguli și de ce contează și ce nu. Și această anxietate contribuie la alte probleme de comportament.

Sau, și acest lucru se întâmplă frecvent, copiii învață să scape de o pedeapsă jucând un părinte contra celuilalt. Copiii își dau seama foarte repede că atunci când părinții lor se ceartă între ei, accentul nu se mai pune pe ei.

De asemenea, copiii își dau seama că, dacă pot face ca un părinte să le devină aliat, atunci este o luptă 2 contra 1, iar echipa copil-părinte câștigă de obicei. Aceasta nu este situația în care vrei să te afli cu soțul tău sau cu copilul tău. De aceea, unitatea cu soțul tău, chiar dacă nu ești de acord, este importantă în abordarea problemelor de comportament ale copilului vostru.

Respectarea instrucțiunilor de mai jos vă vor ajuta să vă asigurați că dezacordurile parentale nu distrug frontul unificat de care copilul vostru are nevoie pentru a fi responsabil și pentru a se comporta corespunzător.

Părinții trebuie să se susțină unii pe alții

Faceți o regulă ca, dacă un părinte disciplinează un copil, celălalt părinte trebuie să-l susțină, chiar dacă nu este de acord cu pedeapsa. Tu și soțul/soția trebuie să vă prezentați copilului vostru ca o echipă unificată, altfel vă va submina autoritatea ca părinți. Mai târziu, când lucrurile sunt calme, tu și soțul tău puteți discuta despre moduri alternative de a gestiona lucrurile. Altfel, copilul va învăța că poate ocoli orice decizie parentală jucând un părinte contra celuilalt. Sau căutând ajutor de la un părinte când celălalt încearcă să-l disciplineze.

Și înțelegeți că de fiecare dată când vă certați cu soțul/soția despre educația parentală, accentul se îndepărtează de locul în care ar trebui să fie – comportamentul copilului vostru. Prin urmare, concentrați-vă asupra copilului ori de câte ori acesta este prezent. Și abordați dezacordurile cu partenerul în privat.

Dacă simțiți că partenerul rănește fizic sau emoțional copilul, atunci trebuie să spuneți „Nu pot să accept asta”. Apoi, ia măsurile necesare pentru a te asigura că copilul este în siguranță.

Este esențial ca părinții să facă echipă, chiar și atunci când au opinii diferite în anumite situații, deoarece acest lucru contribuie la dezvoltarea unei relații sănătoase și armonioase în cadrul familiei.

Iată de ce este important să lucreze împreună:

Consistența în educație: Atunci când părinții cooperează și iau decizii în mod comun, copiii beneficiază de reguli clare și consistente. Aceasta le oferă siguranță și înțelegere cu privire la ceea ce li se așteaptă și ce comportament este acceptabil.

Model de relații sănătoase: Copiii învață prin observare și imitare. Dacă părinții arată că pot lucra împreună, chiar și atunci când au diferite opinii, aceasta le oferă un exemplu de colaborare și comunicare pozitivă în relații.

Sprijin emoțional: Sarcinile și responsabilitățile părintești pot fi copleșitoare. Când părinții lucrează ca o echipă, se pot susține reciproc în momentele dificile și pot împărtăși bucuriile reușitelor copiilor lor.

Evitarea conflictelor inutile: Dezacordurile constante între părinți pot crea un mediu nesănătos pentru copii. Colaborarea și comunicarea deschisă pot ajuta la evitarea unor conflicte inutile și tensionate.

Luarea deciziilor informate: Atunci când părinții discută și iau decizii împreună, este mai probabil să ia în considerare diferitele puncte de vedere și să ia decizii informate și bune pentru copii lor.

Îmbunătățirea comunicării: Lucrând împreună, părinții își pot dezvolta abilitățile de comunicare și pot învăța să-și exprime mai eficient gândurile și sentimentele în fața copiilor.

Dacă tu și partenerul nu sunteți de acord cu o problemă

Să spunem, de exemplu, că ești de acord cu copilul tău de 12 ani să meargă la o petrecere în pijama la casa unui prieten. Cu toate acestea, partenerul se opune, deoarece nu se simte confortabil să-i permită copilului său să aibă acest tip de independență. Sau poate că nu are încredere în cealaltă familie. Dar dacă încă ești neclintit cu privire la poziția ta, ai putea spune:

"Mă simt sigură pe asta, aș vrea să mă susții, chiar dacă nu crezi."

„Pot să te rog să fii alături de mine în această privință, chiar dacă nu ești de acord? Nu pot spune că aceasta este cea mai bună decizie, dar instinctul îmi spune să încerc. Mă poți sprijini de data asta?"

Dacă partenerul este cel care pare cel mai ferm, încearcă să te adaptezi poziției sale.

Empatizează cu copilul, dar nu arunca vina pe partener

Dacă soțul/soția ta are sentimente mai puternice în legătură cu ceva și te-ai hotărât să fii de acord cu decizia sa, îi poți spune copilului: "Știu că este greu pentru tine când nu te lăsăm să mergi la o petrecere în pijamă. Văd că te deranjează pentru că simți că ești pregătit pentru această independență."

Empatizi cu sentimentele copilului tău, dar nu rupi poziția unificată. Când arăți empatie, copilul tău simte și el că este înțeles și nu atât de singur. Cu toate acestea, copilul trebuie să fie de acord cu decizia pe care ați luat-o cu partenerul. Dar nu disprețui în niciun fel soțul/soția. Și spune-i copilului tău că aceasta este o decizie comună, chiar dacă în spatele ușilor închise, tu și partenerul tău nu sunteți complet de acord.

Lupta dintre părinți crește nivelul de anxietate în casă

Ia în considerare următorul scenariu:

Când este timpul să-și facă temele, fiul tău spune că „urăște matematica” și se plânge de profesorul său. Soțul tău țipă la el și spune că trebuie să-și crească nota la matematică.

Imediat, copilul tău caută ajutor la tine și, ca și cum ar fi un semnal, sari și spui: „Lasă-l în pace – se descurcă bine”.

Soțul tău răspunde: „Dacă s-ar descurca bine, ar fi luat o notă mai bună”.

Acum lupta se intensifică. Răspunzi cu: „Ești prea strict – de aceea el este așa. Ești prea dur cu el.”

Între timp, pe măsură ce lupta continuă, copilul tău are capul îngropat în telefon și nu își face temele pe care trebuia să le facă.

În scenariul de mai sus, părinții se concentrează mai degrabă unul pe altul decât pe copilul lor. Și când se întâmplă acest lucru, copilul nu este tras la răspundere pentru comportamentul său, iar comportamentul inacceptabil continuă.

Și nu numai atât, lupta dintre părinți crește nivelul de anxietate în casă, ceea ce face ca copilul tău să fie mai probabil să acționeze sau să se izoleze.

În cele din urmă, comportamentul copilului tău nu se va schimba dacă ești mai concentrat să te lupți cu soțul tău decât să-ți tragi copilul la răspundere pentru comportamentul lui.

Și nu uita: copiii învață cum să joace un părinte contra celuilalt și mulți copii vor manipula situația în avantajul lor. Ei știu că "scapă" atâta timp cât voi vă certați.

Vorbește despre deciziile parentale când ești calm

Vorbiți despre deciziile parentale atunci când sunteți calmi și puteți asculta punctul de vedere al celuilalt, fără a fi excesiv de critici sau atacați. Calmul va face mai ușor să discutați lucrurile cu respect. Iar respectul vă ajută să găsiți un teren comun, deoarece respectul va face mai ușor să vă înțelegeți.

Dacă vorbești cu partenerul și descoperi că acea conversație devine din ce în ce mai ostilă, atunci ia o pauză. Fă o plimbare sau mergi cu mașina. Când te întorci mai târziu, stabilește o oră pentru a vorbi. Îi poți spune partenerului:

„Să petrecem fiecare câteva minute vorbind despre asta. Am de gând să te ascult și nu spun o vorbă. Nu am de gând să te întrerup. Lasă-mă să aud de ce este atât de important pentru tine.”

Și reține că ostilitatea nu înseamnă doar țipete și lupte. Ostilitatea poate include sarcasm, comentarii disprețuitoare, supărări, amenințări subtile și alte forme de comunicare dăunătoare. Nu lăsați conversațiile să escaladeze la acest nivel - fiți atenți când se întâmplă și luați-vă o pauză.

Înțelege istoricul familial al partenerului

Poate că îți este dificil să înțelegi perspectiva partenerului cu privire la educația parentală, deoarece este atât de diferită de a ta și ajungi să te simți critic față de modul său de a gândi.

Îți recomand să cunoști istoria familiei partenerului și cât de adânc sunt înrădăcinate aceste convingeri. Te poate ajuta să vezi lucrurile mai obiectiv și mai puțin personal, iar apoi vei putea răspunde cu mai puțină judecată. În acest proces, vei înțelege mai bine propria istorie și sistemul de credințe.

Încearcă să vă ajutați reciproc pentru a vedea că problemele de siguranță și normele culturale se schimbă în timp. Ceea ce ar fi putut funcționa atunci când partenerul era copil ar putea să nu mai aibă sens acum. Sau ceea ce a funcționat în familia sa când era copil ar putea fi diferit de ceea ce va funcționa în familia ta acum.

Ține minte, aceasta este familia ta, nu familia părinților tăi. Tu și partenerul puteți decide regulile din familia ta.

Ascultă-ți partenerul

Acordați-vă unul altuia câteva minute pentru a vorbi despre motivul pentru care o anumită problemă este importantă. Dacă fiecare dintre voi poate petrece câteva minute doar ascultând cealaltă persoană fără să reacționeze, atunci vă acordați șansa de a vă împăca unul cu celălalt. Ascultă doar. Și nu întrerupe. Încearcă să înțelegi punctul de vedere al partenerului și, deseori, vei găsi un punct comun despre care nu ți-ai dat seama că există. Poti spune:

„Ce putem face pentru a face compromisuri?”

"Te ascult. Acum înțeleg de ce este atât de important pentru tine. Nu simt la fel, dar îți voi sprijini decizia.”

Cel mai important, amândoi veți ști că ați fost auziți. Și așa cum am menționat mai devreme, dacă faci asta când ești calm, va fi mult mai ușor să asculți constructiv.

Când să obții ajutor profesional

Dacă simți că ai încercat totul și încă nu reușești să ajungi pe aceeași pagină cu partenerul tău, este posibil să ai nevoie de ajutor profesional sub forma unui terapeut.

Un terapeut bun vă va ajuta să găsiți modalități de a vorbi unul cu celălalt în mod productiv. Un terapeut bun vă va învăța cum să încetați să vă certați pentru fiecare problemă parentală care apare.

Cu toții avem obiceiuri și modele de comunicare negative pe care s-ar putea să nu le observăm decât dacă o parte neutră, cum ar fi un terapeut, ne arată acest lucru.

Tiparele de comunicare negative pot include următoarele:

Interpretarea negativă a comentariilor.
Atribuirea altora de motive care sunt mai negative decât este cu adevărat cazul.
Retragerea sau evitarea.
Invalidarea sau respingerea punctului de vedere al partenerului.

Aceste modele de comunicare duc la escaladarea ostilității. Într-adevăr, ceea ce ar trebui să fie o conversație normală sau un dezacord minor devine o luptă, dar nu din cauza dezacordului, ci din cauza modului în care comunici.

Vestea bună este că atunci când cuplurile recunosc aceste obiceiuri, își pot îmbunătăți în mod substanțial comunicarea, iar ostilitatea dispare. În calmul care urmează, ei pot ajunge pe aceeași pagină sau, cel puțin, pot găsi un compromis amiabil.

Credeți sau nu, diferențele naturale dintre soți pot fi o sursă de forță. Diferențele ne pot ajuta să ne extindem perspectivele și să ne înțelegem mai bine. Înțelegeți doar că diferențele sunt un punct forte doar dacă putem comunica eficient, trecem cu vederea greșelile minore și ne iertăm unii pe alții.

Concluzia este că toți avem moduri diferite de a comunica și sisteme de credințe diferite - și asta este în regulă. Nu există doi oameni care vor veni împreună cu aceleași opinii și valori 100% din timp.

Important este să fiți de acord, împreună, astfel încât copilul să nu fie atras în mijlocul diferențelor voastre.

Replici pe care nu ar trebui sa le spui niciodata copilului tau

Atunci cand le vorbim copiilor incercam sa o facem pe intelesul lor, insa sunt destule situatii in care replici spuse sub impulsul momentului pot darama tot ce am cladit pana in momentul acela prin comunicare. Cu totii rostim uneori cuvinte pe care apoi le regretam, iar pentru un copil, astfel de cuvinte inseamna durere, furie sau, de foarte multe ori, confuzie. De aceea, atunci cand ne adresam lor, celor mai dragi dintre fiintele care ne inconjoara, ar trebui sa gandim de doua ori inainte de a rosti anumite propozitii si sa incercam sa gasim calea cea mai putin bulversanta pentru ei de a le comunica ceea ce simtim noi, parintii adulti.

Iata cateva fraze pe care parintii nu ar trebui sa le spuna niciodata copiilor lor, dar pe care le rostesc adesea, fara a se gandi prea mult la consecintele dezastruoase pe care le pot avea citeste in continuare ce replici nu trebuie sa spui niciodata copilului tau.

Despre ascultare si copii: de ce trebuie sa spunem de 10 ori ca sa fim intelesi?

A inceput scoala si odata cu ea au inceput si multe lucruri pe care eu una le-as mai fi vrut parca amanate o vreme, cum ar fi trezitul copiilor de dimineata, dupa program fix si cu rutina de rigoare. Va suna cunoscut?

Daca da, atunci probabil ca v-ati pus, la fel ca si mine, cel putin o data intrebarea din titlu – de ce trebuie sa le spunem copiilor de 10 ori un lucru ca sa il inteleaga o data?

Citeste in continuare: Despre ascultare si copii: de ce trebuie sa spunem de 10 ori ca sa fim intelesi?

Despre PARENTING - CITITI PE LARG AICI.

Lecturi suplimentare

Marea Britanie: părinţilor prea permisivi li se ia copilul

Parintii permisivi din Suedia au dat nastere unei generatii de monstri? Ce se intampla cu copiii lasati sa faca tot ce vor - de la prabusirea disciplinei in scoli pana la suicid

Mai multe despre psihologia copilului aici >

Forumuri dedicate psihologiei copilului

Cabinetul PSI: Arta cunoasterii umane. Intrebari si raspunsuri date de profesionisti si cunoscatori. PARENTING - sau despre meseria de parinte

autor: Amalia Averescu - psiholog - Kinder- en jeugdpsychologie - specializat in Psihologia Copilului, Zwolle, Olanda.

Amalia este si mamica a doi scolari si a intampinat si ea aceste probleme de demotivare a copiilor sai.
In exclusivitate pentru Desprecopii.com © 2023