O naștere plină de emoții și euforie: nașterea naturală la Maternitatea Buftea - experienta mea

TEMA: Am nascut prin nastere naturala:... | 0 | 31/7/2023

O nastere plina de emotii si euforie: nasterea naturala la Maternitatea Buftea - experienta mea

Am născut la Maternitatea Buftea si aș da un 8/10 experienței. Cred că lucrurile s-au așezat foarte bine având în vedere împrejurările.

Îmi doream o naștere mai liniștită, cu mai mult spațiu personal, însă cred că a decurs destul de bine pentru cum a fost ziua respectivă a cadrelor medicale. Dacă ar fi să mai am o sarcină, modul ideal ar fi să am același medic care urmăreste sarcina și o naștere mai intimă. Cine știe cum se vor mai așeza lucrurile?!
...

Vei citi:
M-am gândit să ajut alte viitoare mămici
Începusem să elimin dopul gelatinos
În drum spre maternitate cu soacra
Șarada cu recoltat de sânge
Scor Apgar 10
Fiecare bebe a primit cadouri din partea maternității
Dr. neonatolog super amabilă
Concluzii dupa nasterea naturala la Maternitatea Buftea

nastere vaginala

M-am gândit să ajut alte viitoare mămici

Acum varianta lungă a poveștii. Cum în primăvară-vară tot căutam informații și efectiv nu aveam o idee clara la ce să mă aștept, m-am gândit acum, cât fiica mea doarme, să ajut alte viitoare mămici bâjbâitoare. Sper să nu uit diverse detalii.

Nu am avut probleme de-a lungul sarcinii, în afară de emoțiile și grijile mele constante. Sarcina a fost monitorizată de șeful de secție al spitalului (preventiv, voi încerca sa nu dau nume publice, însă cu o mică cercetare este foarte vizibil).

08.06.22 - am mers la ceea ce aveam să aflăm că este ultimul control, colul era între deschis, scurtat iar ea era poziționată. Noaptea pe la 00, au început niște contracții neregulate. Am zis că eu dorm, sigur mă trezesc dacă este cazul.

Începusem să elimin dopul gelatinos

09.06.22 - în jur de 6.30 am mers la baie și începusem să elimin dopul gelatinos. Așa ca m-am apucat să termin lucrarea de disertație, să fac o oală de ciorbă la soț și să dau comandă de scaun de masă (ce să faci și tu în travaliu?!). Am eliminat toată ziua din el, doar în prima parte a zilei a fost mai activă, o simțeam cum face loc, fără contracții, am mai ridicat ceva baxuri cu sucuri (nu de alta dar venind Rusaliile medicul mi-a zis că nu știe dacă o să aibă un concediu scurt și nu voiam nici naștere provocată, îmi spusese că daca vreau mă așteaptă azi la maternitate). Am băgat somnic scurt la prânz chiar. Seara am terminat ultimele pregătiri. Ne-am așezat de somn pe la 23, pe la 00 am zic că somn.

10.06.22 - Eu am avut intenția de somn dar au început contracții din 10 în 10 minute, foarte suportabile, până la 4 am stat întinsă în pat. De la ora 4 în colo deja erau din 7 în 7 și în contracție mă ridicam pe marginea patului, apoi mă întindeam și tot așa până la 6.30 când înainte să se rupă membranele, au început frisoanele. Nu am dormit toata noaptea, dar eram foarte bine pentru cât de multe griji îmi caut în general.

În drum spre maternitate cu soacra

La 7 eram deja în drum spre maternitate cu soacra (cea mai bună alegere), la 7.30 eram acolo, până triaj, test Covid, blah blah s-a făcut 8 și ceva. Nu am mai monitorizat contracțiile, tot suportabile îmi păreau, în contracție respiram profund și mă opream din orice altă activitate și a fost foarte bine. Mersul la garderobă a fost divin, absorbantul meu era plin și am mers efectiv târâș cu el și lichid se scurgea pe ambele picioare, avem în adidași efectiv (să folosiți absorbantele de lăuzie în travaliu) nimeni nu a părut deranjat și mie chiar nu-mi păsa.

Am ajuns pe secție, am intrat în sala de travaliu, vai! Erau în salon, fără mine, 3 fete, mă cam lasa memoria aici. Ca să înțelegeți, sala de travaliu comunică direct cu sala de naștere, nu știu dacă voi știați asta dar eu atunci aflam. M-a luat puțin emoția. Eu în cămașa de naștere (a mea) și cu fundul pe o aleza din bumbac ca nu am mai ținut lenjeria. În sala de naștere era viitoarea mea colegă de salon. Era doctora de gardă cu ea, foarte frumos îi vorbea și o încuraja însă și o moașă, foarte răutăcioasă, nu mi se pare etic să îi spui unei femei "screme-te, ce vrei să-ți naștem noi copilul?".

Ulterior am vorbit și am înțeles că era de 2 zile în maternitate, cu o noapte înainte nu mâncase și nu dormise, resursele ei 0. Vai vai! Aceiași moașă mi-a controlat dilatația și a zis ca este foarte bine (am aflat mai târziu că asta însemna dilatație 7). A venit o asistentă cu nu știu ce chestionar de completat, date personale, nimic ce nu mai putea aștepta. Nu era suficient că sala de travaliu era mică și prea multe suflete în ea, a venit o asistentă să-mi pună branulă, vai vai vai, am frică de ace și vene leșinate. Mi-a spart o venă (ca la ultima recoltare de analize cu 2 saptămâni în urmă, doar ce trecuse), eu în contracție aveam nevoie de spațiu și aer, a spart și a doua venă, își tot cerea scuze și tot insista că este nevoie de ea. A chemat o alta colegă.

Șarada cu recoltat de sânge

Între timp în sala de naștere, țipete, colega leșinase, copilul nu spunea nimic. Eu simțeam că leșin dacă mai insistă mult. A ajuns și medicul meu, agitat, eu cu dilatație și mai avea încă 2 mămici, sala de naștere ocupată. Într-un final mi-a pus leșinătura aia de branulă, așa prost (a durut mai tare ca travaliul, expulzia și epiziotomia). Acum șarada cu recoltat de sânge, iar, înțepata de 2 ori iar simțeam că leșin, a venit o a treia asistentă, până la urmă au scos prin branulă. M-au pus la monitorizare, eu voiam să stau în fund, pe telefon nu ne lăsau că chipurile interferează cu aparatul, stăteam întinsă, respiram, o simțeam cum se tot împinge. Sala de nașteri, ocupată, ginecologul meu o verifica pe cea de a doua colegă de salon. Ea se tot împingea, sala fiind ocupată, m-am panicat și m-am strâns, picioarele, m-am speriat de teamă sa nu o nasc acolo, de teamă că ginecologul era ocupat, am avut un mic blocaj. Au venit să vadă ce fac, m-au întrebat de ce nu zic nimic, m-au luat pe sus, nu știu cum am ajuns dintr-o sală-n alta, mi-au pus ceva pe venă (să-mi zică zică și mie cineva ce, asta nu am mai întrebat și am uitat). Medicul m-a controlat, a zis că "asta este, să vină copii", mi-a zis ca este dilatație 10, să împing când simt nevoia și să nu mă rușinez de nimic.

Mi-a zis ca este nevoie de o mica incizie, a facut o anestezie, probabil mai multe, eram deja euforică. Erau în jurul meu cred, 5 persoane pe lângă ginecolog, una mă tot gâdila pe burtă și ma frustra că nu reușam să respir suficient de bine și nu reușeam să-l aud bine pe medic. În afara de "ddddddd" nu-mi amintesc să fi zic ceva, doar să mă lase să respir și se tot întrebau dacă îl ascult pe ginecolog. La 9:20 am auzit-o cât de tare a putut să țipe, ea care toată sarcina a fost liștită.

Scor Apgar 10

Mi-a dat-o pentru ceva minute, s-a dilatat timpul. Cusutul a fost neplăcut, nu ma pregătisem psihic pentru el, anestezia nu își facuse efectul total, a fost deranjant dar a trecut timpul mai repede, medicul mai spunea glumite, diverse.

M-au mutat înapoi în sala de travaliu și mi-am primit săcuțul cu nisip, spor la masat uterul. Între timp, ultima colegă de salon era cât pe ce să scape copilul, a născut între camere, una a născut lângă masă. Toate 5-6 câte ne-am strâns am născut până în 12, natural. Toată lumea era obosită.

Pe la 12 ne-au mutat în salon, eram așa euforică și copleșită de situație că mi-am luat trolerul și ghiozdanul și am plecat, o asistentă șefă a început să le certe că de ce m-a lăsat să plec așa. În salon deja era schimbată lenjeria, curat, miroase a proaspăt spălat. Cea care a născut înaintea mea era leșinată în pat, eu euforică, mă dispera branula, am întrebat 3 asistente când o dau jos, nu aveam stare, m-am plimbat pe tot etajul, am încercat să dorm. Am rugat să o văd, au adus-o. Mi-am dat seama că sunt prea obosită și deși ea era linișită eu stăteam cu grija ei, le-am rugat să o ia. Tot nu am dormit, am făcut holul, până seara la 19 când au adus-o definitiv în salon.

Fiecare bebe a primit cadouri din partea maternității

A venit și ginecologul să vadă ce facem, cum ne simțit, să ne mai dea indicați, a zis ca fișa de externare este pregătită, ne-a scris rețete. Epiziotomia era ok, mai mult panica decât deranjul. Într-un final mi-a fost scoasă sărăcia aia de branulă, nu m-a ajutat cu prea multe.

11.06.22 - am primit toaleta de dimineața, parcă sau o fi fost seara, nu știu, înca eram euforică și somn deloc. Au luat-o pentru măsurători, diverse. A avut bilirubina mai mare dar nu era problemă încă. Au venit să ne mai pună diverse întrebări despre sarcină. Nu am dormit dar spre seară am moțăit, m-am trezit cu început de furia laptelui. Pentru că nu ne cunoaștem, vă spun eu, am citit și căutat informații despre aproape tot dar creierul meu era gol, nu știam cum să o atașez la sân, nu mai știam nimic despre masaje. Caută asistente și cere ajutor. Treceau prin salon să vadă cum suntem zilnic, un ginecolog, o asistentă, un neonatolog. O doctoră.

Dr. neonatolog super amabilă

Neonatolog foarte foarte dar exagerat de amabilă, a avut atât de multa rabdare cu fiecare mamă și puiul ei în parte, le-a facut controlul, ne-a explicat ce au pe piele, de ce, cum etc. Spre seara a venit un doctor neonatolog, au fost iar evaluați toți bebeluși, fetița mea a fost pusă la lampă, altă panică, ca de ce, m-a luat plânsul, am pândit-o toată noaptea, a plâns în somn. M-au pus pe mine să umblu la lampă și să întorc fetița deși am insistat că este aparatura spitalului și nu doresc să o stric cumva fiind în necunoștință de cauză și că îmi este teamă să o foiesc atâta sau să o pun pe burtă, ca le rog să mai treacă pe la noi pe parcursul nopții. Epiziotomia și mai bine, stăteam pe scaunele speciale din maternitate. Cum colegele mele erau mai puțin deplasabile ca mine m-am plimbat și pentru ele, de lapte de una alta, să mai consum din euforie. A plâns așa tare în noaptea aia de foame, saracuța, și eu aveam sânii plini și nu reușam să o atașez, i-am dat lapte praf și am plecat să mă mulg.

12.06.22 - a trecut cu greu o asistentă o data toata noaptea, dimineața a fost iar monitorizată și a fost scoasă. Nu reușeam încă să o alaptez, așa ca orice cadru medical mi-a ieșit în cale, i-am rugat să mă ajute. O asistentă mi-a zis că "ți-a mai arătat doamna doctor", am ignorat-o pentru că doctora a zis sa o chem dacă mai avem nevoie de ajutor. Spre amiază a venit un medic să ne întrebe daca plecam pe proprie răspundere, voiam dar aparent la noi era o posibilă problemă, zic posibila că eu am făcut analize decontate la un alt centru medical și analiza era incertă, posibil ca în sarcină să fi avut o infecție, așa că trebuia să o mai monitorizeze pe ea și nu o puteau face din cauza sângelui prea gros. I-au pus branulă, iar bocit, i-au pus ser fiziologic seara. Iar stat popândoică pe ea.

13.06.22 - analiza a iesit bine, ea era bine. I-au scos branula și avea mâna exfoliată superficial de la bandaj și tot în dimineața aia am văzut că mai avea o vena spartă și la cealaltă mână. Alaptarea părea ca o să meargă bine deși aveam silicoane. I-am pus cercei, pentru care am plătit 100 lei (direct din aur) care nu costau dar au cerut. Am semnat ultimile proceduri și go home!

Concluzii dupa nasterea naturala la Maternitatea Buftea

1. Medicii de gardă nu sunt baubau, știu la fel de bine ca medicul nostru să își facă treaba, da, confortul psihic scade considerabil.
2. Nu am auzit gravidă să urle ca în filme și să geamă de se aude în tot spitalul. Eu de exemplu nu am zis nimic, nu de frica cadrelor medicale, nu simțeam nevoia de exteriorizare. Alte fete gemeau surd sau foarte aproape de expulzie spuneau "nasc!".
3. Te poți externa pe proprie răspundere la 24 sau 48h dar se recomandă 72h de spitalizare.
4. Cereți ajutor specializat, sunteți înconjurate de medici, nu citesc gânduri, dar daca cereți ajută.
5. Nu trebuie să ai bani ca să naști și să fi trată bine la stat, eu am plătit doar găurile și pusul cerceilor. La propunerea colegei de cameră am dat 10 lei unei infirmiere care ne-a adus hainele de la vestiar.
6. A fost o infirmieră care a bătut apropo subtil de bani și m-am făcut că nu înțeleg, m-am mai întâlnit de câteva ori cu ea și de fiecare dată dacă aveam nevoie de ceva "vă rog frumos", "ma puteți ajuta cu x", "mulțumesc".
7. Sunt ferm convinsă că pe mine mă știau cel mai bine.😂

Îmi doream o naștere mai liniștită, cu mai mult spațiu personal, însă cred că a decurs destul de bine pentru cum a fost ziua respectivă a cadrelor medicale. Dacă ar fi să mai am o sarcină, modul ideal ar fi să am același medic care urmăreste sarcina și o naștere mai intimă. Cine știe cum se vor mai așeza lucrurile?!

Cred că nu am ratat nimic, oi fi ratat, nu îmi amintesc, poate dacă primesc întrebări îmi amintesc.

Aceasta a fost prima mea naștere, urmează o a doua poveste după luna noiembrie a acestui an.

Autor - Andreea, o mamica de la Desprecopii

Ai nascut de curand si vrei sa ne relatezi povestea nasterii? Trimite-ne atunci povestea nasterii puiului tau pe mail si noi o vom publica pe Desprecopii - cel mai citit site al parintilor din Romania. Povestea nasterii tale este o amintire speciala si unica care poate ajuta alte mamici in momentele grele!