Cum facem diferența dintre secrețiile nazale în diverse stadii ale unei viroze și care sunt semnele că trebuie să consultăm medicul ORL?

Dr. Alexandra Schneider: Producția de muci este un proces normal și esențial pentru menținerea sănătății nasului. În faza inițială a bolii, nasul produce muci seroși, având rolul de a umezi căile respiratorii pentru a facilita trecerea aerului către plămâni.

Când nasul este expus la agresori precum virusuri, bacterii sau factori externi, producția de muci se intensifică, inițial rămânând seroși. Ulterior, aceștia se îngroașă și își pot schimba culoarea, de la galben la verde. Cu toate acestea, schimbarea de culoare nu indică neapărat o infecție bacteriană, ci moartea celulelor în lupta organismului împotriva agresorilor.

În cazul alergiilor, mucusul rămâne seros și este însoțit de simptome precum mâncărime nazală, strănut și lăcrimare a ochilor, persistând pe toată durata expunerii la alergen.

Pentru copiii mici cu nasul înfundat, se recomandă încurajarea suflării nazale sau aspirarea mucilor în funcție de vârstă. Dacă mucii sunt mai groși, se poate utiliza apă de mare izotonică pentru a-i subția și a facilita eliminarea lor.

Care este diferența dintre apa de mare izotonă și hipertonă?

Dr. Alexandra Schneider: Recomand utilizarea soluției hipertonice pentru copiii mai mari, în special cei care întâmpină dificultăți în suflarea nasului și au mucus aderent și gros. Soluția hipertonică poate conține o concentrație de sare de până la 3%, fiind eficientă în subțierea mucusului. Cu toate acestea, concentrații mai mari pot irita mucoasa nazală, iar prepararea de soluții acasă nu este recomandată. Este indicat să consultăm un medic pentru recomandări personalizate și siguranța utilizării acestor soluții, în special în cazul copiilor mici.

Este esențial să ajutăm nasul să se curețe în caz de infecție sau congestie temporară. Nasul conține, de obicei, o mucoasă nazală cu cili care funcționează autonom, nu necesită intervenție externă. Totuși, în cazul unei răceli, mișcarea ciliară poate fi împiedicată, și necesită ajutor pentru curățare. După acest episod, suflarea nasului dimineața este suficientă. Se recomandă utilizarea soluțiilor izotone, mai blânde, pentru a evita iritațiile nazale. Este important să intervenim cu atenție, doar în perioadele necesare, pentru a menține sănătatea mucoasei nazale.

Când mergem cu copilul la ORL?

Dr. Alexandra Schneider: Evaluarea ORL este necesară dacă rinorea persistă peste 10-14 zile sau apar noi simptome precum dureri de urechi, febră recurentă, schimbări în starea generală și disconfort facial.

În privința tratamentului, recomand utilizarea apei de mare pentru curățarea nasului înainte de somn sau de masă. Aspirarea nazală nu reprezintă o problemă, cu condiția să nu fie efectuată prea des. Decongestionantele nazale, cum ar fi xylometazolina, ar trebui utilizate cu precauție, nu mai mult de 3 ori pe zi și pentru o perioadă limitată de 3-5 zile, pentru a evita dependența. Este important să curățăm nasul înainte de aplicarea decongestionantelor pentru o acțiune eficientă asupra mucoasei nazale.

Ce se poate întâmpla medical dacă un copil rămâne cu secrețiile în nas sau cu nasul înfundat?

Dr. Alexandra Schneider: Pe termen scurt, pot să apară complicații infecțioase în vecinătate, cum ar fi în urechi, sau pot să se extindă către zona pulmonară, însă cea mai frecvent întâlnită în domeniul ORL este otita.

Cum se face otita?

Dr. Alexandra Schneider: Urechea umană este compusă din trei părți distincte: urechea externă, medie și internă. Otita externă, frecventă la copiii care înoată, este o infecție localizată ce afectează strict pielea, tratată local fără antibiotice orale.

Otita medie, cauzată de infecții virale, afectează urechea medie și se manifestă prin durere, congestie nazală și senzație de ureche infundată. Simptomele includ febră și disconfort, iar diagnosticul se face cu ajutorul otoscopului pentru a evalua lichidul din spatele timpanului. În cazul otitelor medii, aplicarea picăturilor în ureche nu este întotdeauna necesară, mai ales dacă timpanul este intact, oferind doar o ameliorare temporară a durerii. Picăturile cu lidocaină sunt evitate în cazul timpanului perforat.

Cum tratăm otita?

Dr. Alexandra Schneider: Otita medie se împarte în otită medie acută, o infecție de scurtă durată, și otită medie cronică. Otita medie acută trece prin diverse etape. În stadiul congestiv, timpanul devine roșu, fără lichid vizibil. Tratamentul constă în antiinflamatoare și picături nazale. În etapele următoare, se acumulează lichid în urechea medie, devenind purulent și exercitând presiune asupra timpanului, numită otită medie supurată. Aceasta are două faze: preperforativă, cu presiune intensă, dureri și febră; și perforativă, când timpanul se perforează, reducând febra și durerea odată cu scăderea presiunii interne.

Dacă timpanul s-a perforat, de obicei, realizăm curățarea locală și administrăm tratament antibiotic local, în plus față de cel sistemic. Este necesar un tratament antibiotic sistemic, nu doar local. Nu lăsăm secrețiile să persiste mult timp în ureche, deoarece pot afecta pielea canalului și pot duce la complicarea cu o infecție externă.

Ce sunt vegetațiile adenoide sau așa numiții polipi?

Dr. Alexandra Schneider: Polipii sau vegetațiile adenoide la copii reprezintă țesut limfoid situat în spatele nasului, în cavum sau în nazofaringe. Inițial, aceștia au un rol în imunitate, captând virusurile și bacteriile. Cu toate acestea, dacă devin mari și obstrucționează nasul copilului, împiedică respirația normală. Copiii cu vegetații adenoide pot avea predispoziție la otite, deoarece trompa lui Eustachio se deschide în aceeași zonă. Este important să menționăm că toți avem acest țesut de la naștere, iar evoluția sa poate varia în timp, fiind uneori predispus la îmbolnăvire și alteori nu.

Ajută să facem pauză de colectivitate la un copil mic?

Dr. Alexandra Schneider: Dacă infecțiile și otitele sunt recurente, se recomandă o pauză de colectivitate de o lună-două. O altă opțiune este abordarea chirurgicală, numită adenoidectomie, indicată în cazul obstrucției nazale severe, când copilul devine incapabil să respire pe nas. Simptomele includ aspectul adenoidean al feței, gura permanent deschisă, ochii injectați și cearcăne. Întârzierea în abordarea acestei probleme poate duce la modificări structurale ale feței, afectând mandibula, maxilarul și alinierea dinților. Alte indicații pentru adenoidectomie includ infecțiile recurente, cum ar fi trei otite în trei luni, care nu se vindecă în acest interval, și apneea în somn.

✔️ Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informații le pot fi utile și altor mămici sau tătici. Îți mulțumim anticipat! ❣️