Despre ... frustrare
      Despre ... frustrare
- Frustrarea - cine nu s-a confruntat cu acest sentiment la un moment dat?! l-am trait si eu, mai ales cind bebe al meu era doar de citeva luni si se adunasera atit de multe ca simteam cum ma inunda neputinta. neputinta de a mai fi cum eram inainte de a naste, de a face ce imi doresc eu cind imi doresc eu, de a sta prinsa intr-un program rigid din cauza lui bebe pe care il hraneam ca pui de 2-3 luni destul de des ca sa ma oblige sa fiu mereu linga el...si disperarea si temerile ca mi-am pierdut feminitatea si si ca nu o voi regasi niciodata,
 
...teama ca sotul meu va vedea in mine o mamica si femeia care l-a 
atras la un moment dat se va estompa treptat, teama de rutina si ca am pierdut 
startul de a incepe o cariera ( nu mi-o incepusem inca inainte de a ramine 
insarcinata),constatarea ca am devenit uituca si rupta de realitate, ca nu mai 
pun mina pe o carte buna sau ca nu mai merg la cinema , sau ca nu mai pot iesi 
seara cu prietenii fara sa nu mai gindesc constant la puiul meu, toate astea au 
generat frustrarea in care ma adinceam pe zi ce trece...acum bebe are 15 luni si 
cum timpul trecea, am avut timp sa reflectez la ce simt...si am descoperit 
bucuria de a fi linga copil, de al invata multe lucruri, de a-i vorbi si a-i 
povesti vrute si nevrute la care el devenea din ce in ce mai receptiv si toate 
astea m-au facut sa privesc lucrurile din alt unghi...e minunat sa fii linga 
puiul tau in primii ani de viata, si nimeni nu ar trebui sa se bucure de aceste 
momente decit mama, nu bunica, nu femeia care il are in grija, nu educatoarele 
de la cresa! si feminitatea, nu o pierdusem, doar ca o neglijam, am avut norocul 
sa imi recapat silueta in 2 luni de la nastere fara nici un efort, dar 
preocupata de noua ipostaza de mama, uitasem sa mi-o valorific. acum sunt 
convinsa ca sunt o femeie frumoasa , tinara si puternica si am tot timpul din 
lume sa ma ocup de viata profesionala si sociala.iar sotul meu nu a incetat 
niciodata sa ma priveasca ca pe o femeie si asta poate a ajutat sa ma 
redescopar...iar de citit, imi fac timp cum pot...cind stam si ne jucam pe jos 
in sufragerie eu si bebe, imi iau si o carte sau o revista linga mine si uite 
asa, apuc sa mai citesc citeva pagini...el imi ia cartea curios, dar am mereu 
una pregatita si pentru el si o lasa pe a mea pentru noua achizitie. mi-am 
propus sa citesc cit mai mult si cit mai variat de la reviste pentru femei gen 
cosmo sau marie claire pina la reviste de specialitate mai profunde gen, science 
et vie sau national geografic (nu fac reclama, ca nu sunt in nici un trust de-al 
lor)si desigur romane diverse.nu prea am autorii mei romani de suflet pe aici , 
dar ma multumesc cu cei straini. si , credeti-ma, cu toata joaca cu puiul , ba 
ca vrea sa particip la jocul lui, ba ca imi trage cartea din mina, reusesc sa 
citesc! imi lipsesc filmele de la cinema, cum aici nu ma ajuta nimeni sa stea cu 
copilul, dar ma resemnez ca stiu ac vor aparea si pe casete sau dvd. si chiar 
daca sotul meu nu e prezent mereu sa ma inlocuiasca si sa stea cu bebe, imi pun 
printul in carucior si ma duc prin magazine sa imi pun feminitatea in 
valoare...de cite ori imi cumpar ceva dragut, mai creste si moralul meu un 
pic...e verificat asta, e o terapie buna pentru femei...
am scris cam mult, 
ma opresc acum, 
cu drag,Autor : zara 
***
Ce sa zic?!Si eu simt uneori ca o iau razna,dar am 
incercat sa fiu mai ordonata,sa imi fac un prog. .Uneaori merge,alteoari nu 
merge.Nici eu nu lucrez ca nu am cu cine sa-l las pe bebe si ma tot gindesc ca 
chiar daca vine "cineva"din tara n-as avea suficienta incredere.Sint 
patita!!
Apoi se mai pune si pb. banilor,ptr. ca avem uneori dinscutii din 
cauza asta si eu sincer ma gindesc ca nu mai vreau alt bebe.Mai bine unul si 
bun!Cu toate ca imi plac copiii f. mult dar...
Ma gindesc (si inca mai caut 
pe internet)poate gasesc ceva de lucru pe calc.,de acasa.Cit despre activitate 
"intelectuala" la mine consta in curat,mincare,bebe,spalat rufele lui si uneori 
si ale noastre,facut piata,etc.E uneori parca depresiv.Cit despre comuinare.. 
sotul meu cum vine acasa face dus si dupa calc.,cauta si vrute si nevrute sau se 
joaca.Mai are putin de copilarit!!
Ce sa-i faci?!Asta e la noi.Te-am 
pupat.Vicky Autor : vicky 
***
Asa o fi, adica te cred dar eu nu-mi pot da seama 
cum te poti simti asa, ca eu nu am timp nici frustata sa fiu! Eu alerg de 
dimineata pina seara ca o nebuna de n-am timp nici sa-mi trag sufletul si te-am 
invidiat un pic cind am vazut ca ai timp sa citesti. Eu citesc doar noaptea 
inainte sa ma bag in pat si dupa doua pagini am si adormit. Dar uite chiar, daca 
spui ca mai ai timp de ce nu folosesti perioada asta pentru a face ce nu ai 
reusit niciodata pe perioada cind munceai. Ce stiu eu, invata o limba straina 
sau mergi si vizitezi tot ce n-ai apucat pina acum (muzee, expozitii) adica 
lucruri pe care le poti face si cu un bebe. Sau duceti-va la o piscina si 
bucurati-va de apa si de miscare. E pacat sa nu te simti bine in perioada asta 
unica, gindeste-te ca atita contact cu copilul tau nu vei mai avea poate 
niciodata in viata! Succes! Autor : 
kika 
***
eu sint o mamica de doua fetite; totul a inceput in 
1999 iunie cind am intrat in concediu de maternitate si acum sint tot in 
concediu dar pt ingrijirea celui de-l doilea copil; cu primul copil mi s-a parut 
ca merge treaba ca pe roate si si cu gindul de am emigra am mai facut repejor 
inca unul; intre timp am venit in germania cu un copil de doi ani si cu un bebe 
de 7 saptamini; au trecut 7 luni aproape si viata merge inainte; imi aduc aminte 
ca intrasem putin in panica la gindul ca trebuie sa ma intorc la servici , asta 
pe cind prima fetita avea 1 an si citeva luni; acum mai visez uneori ca lucrez, 
dar aici nu am inca nici o sansa; merg la curs de germana cu plodutele dupa 
mine, si de doua ori pe saptamina la alte chestii pt copii mici; asa ca am 4 
dimineti ocupate plus o dupa masa la gimnastica de copii plus doua seri de 
aerobic; si totusi ma simt deseori frustata si de multa ori cam terminata , mai 
am citeodata impresia ca viata trece pe linga mine si alte prostii din astea; nu 
mai stiu nici eu ce vreau dar incerc sa ma bucur cit pot de pitipoancele mele , 
de germania asta care are si bune si rele si visez la un concediu in rominia; 
despre carti : mai apuc sa citesc dar de cind cu desprecopii nu prea mult; si in 
plus casamea nu arata prea nemteste adica e cam mare harababura dar asta nu ma 
deranjeaza decit cind mai intru in vreo criza;
atunci cind ard de nerabdare 
sa citesc dar copii striga dupa mine iar m-apuca ceva ginduri si bodogan; e 
inevitabil sa te simti frustrat , asta mi-e clar dar trebuie sa faci un efort sa 
te "misti" cit de bine poti in situatia asta; nu stiu ce va urma si nici nu sint 
prea curioasa acum; e vara si sa ne bucuram de ea, de copii , de soti si de alte 
lucruri bune; sa nu uitam ca situatia putea fi mai rea , chiar disperata si sa 
multumim zinelor bune pt ce avem; uita ca sint chiar optimista la ora asta; somn 
usor! Autor : iris 
***
Sunt cam in aceeasi situatie. Fetita mea are 8 luni 
si, desi as avea cu cine sa o las, pur si simplu nu vreau sa ma duc la munca. 
Sunt mai multe motive:
1. medicii mi-au spus ca nu mai pot avea alti copii, 
asa ca nu vreau sa pierd nici o clipa!
2. daca as lasa fetita cu mama ar 
insemna sa o vad saptamanal (pentru ca ea e la Ploiesti, iar noi la 
Bucuresti)
3. soacra mea e pensionara, sta foarte aproape de noi, dar 
(intotdeauna exista un "dar") ea mai are grija si de nepoata mea, in varsta de 8 
ani. E la scoala in clasa 1 si jumatate de semestru a lipsit din cauza ca a fost 
bolnava. Asa ca... nu vreau sa faca puiu mai stiu eu ce...
4. programul de 
lucru la firma la care eram angajata este de la 9 dimineata pana cand da Domnu' 
(nu mai devreme de 7 seara). Si sa stau atata timp fara sa stiu ce face 
puiu?????
E drept ca uneori simt ca o iau razna. Mai ales pentru ca eu lucram 
in acelasi loc cu sotul meu, si, de cate ori dau telefon ma intreaba colegele 
cand ma intorc! Dar, sincer, cred ca mult mai frustrata m-as fi simtit daca as 
fi mers la munca si as pierdut primul "mama" sau primul pas. Momentele petrecute 
cu copilul tau nu ti le poate lua nimeni iar bucuria faptului ca il vezi 
crescand, progresand... Las-o naibii de munca. O sa te plictisesti de ea pana la 
pensie!
Eu m-am implicat in multe activitati: fac traduceri, fac meditatii, 
citesc, intru pe internet, tricotez (nu e o ocupatie intelectuala, dar ... 
linisteste nervii). Eu am si noroc de o pitica cumintica, care se joaca 
singurica (important e sa fiu langa ea)! Si, cel putin o data la doua saptamani, 
vine mama la noi si sta doua zile.
In plus, m-am gandit ca, dupa ce o sa faca 
fata 1 an sa imi iau un certificat de traducator. Autor : Anne-Marie 
 
***
buna Evelor,
Asa e greu sa stai acasa sa cresti 
pe bebe, dar mai ales cind sotul e mereu plecat cu serviciul iar cind vine acasa 
maninca se mai uita pe calculator si cam atit. Ce sa spun am totusi noroc cu 
parintii ca ma mai ajuta din cind in cind . Doar simbata si duminica ce mai 
iesim si noi la o irba verde chiar si cu bebe dupa noi sca sa mai respire si el 
putin aer curat, cit despre serviciu si asa acolo stateam intre 4 pereti ca 
acasa asa ca mai bine ma ocup de bebe cu toate ca mi-as fi dorit putina 
activitate de gebul asta. Autor : irisa 
***
Am trecut si eu prin aceasta problema. Cand Raul 
avea cam un an nu mai suportam sa stau acasa. Nu m-a ajutat nimeni si am stat eu 
tot timpul cu el, fara sa iau nici o pauza si desi nici nu puteam sa suport sa 
nu-l vad o ora, eram groaznic de deprimata din cauza monotoniei. Scoteam copilul 
de doua ori pe zi afara, faceam cate ceva prin casa, asteptam sa vina sotul 
acasa si el venea obosit, nu prea avea chef sa iesim, nici nu-mi prea povestea 
nimic de la servici (lucram in acelasi loc) si ma simteam inutila, nemultumita, 
iar apoi ma simteam vinovata de ce nu-mi ajunge bucuria care mi-o dadea copilul. 
Poate de vina e si firea mea cam indisciplinata, se pare ca am nevoie de un 
program din care sa nu pot iesi, pentru ca atunci cand m-am intors la servici 
(Raul avea un an si o luna) parca toate mi-au mers mai bine. Parca si in casa 
faceam mai multa treaba, iar cand eram cu copilul ma ocupam cumva mai intens de 
el. Binenteles ca au inceput problemele cu prima femeie care a ingrijit copilul, 
apoi am gasit una mai buna, dar tot mai eram uneori nemultumita si din cand in 
cand ma intrebam daca nu am gresit intorcandu-ma la servici. Acum motocelul meu 
are 3 ani si e la cresa si e bine.
Nu stiu nici acum cum ar fi fost mai bine 
sa fac, dar deprimarea mea nu le facea bine celor dragi. Eram tot timpul 
nervoasa si nemultumita. Pe de alta parte stiu ca acei primi ani sunt foarte 
importanti pentru dezvoltarea copiilor. Ma gandesc de acum cum am sa fac la al 
doilea copil si zau ca inca nu stiu...
Oricum ai face, bucura-te din plin de 
dragalasenia puiutului tau. Autor : 
kitty 
***
Eu am stat acasa doar 3 luni dupa ce am nascut si 
pot sa spun ca am un sentiment de vinovatie pentru ca nu mi-am petrecut 
suficient de mult timp cu bebeul meu. Cand imi spune Tanti cum a ras cu fetitele 
in parc sau cum i-a luat unui baietel covrigul din mana, mor de invidie si de 
amar. De ce sa nu fiu eu acolo? In fiecare zi cand ajung acasa mi se pare 
schimbat, mi se pare ca a mai crescut...nu stiu...Am senzatia ca munca imi 
rapeste cele mai frumoase clipe. Cand stateam acasa mi se parea tare 
greu...aveam impresia ca ma prostesc pe zi ce trece. Nu ma puteam duce nicaieri 
cu bebicul pentru ca era iarna, frig asa ca...stateam in casa cat era ziulica de 
lunga.Munceam pe branci, faceam traduceri si mai lucram si pentru servici si nu 
aveam nici macar o clipa PENTRU MINE. Si-acum mai trec prin crize de-astea dar 
sunt mult mai rare , aproape pe cale de disparitie. Mi-e dor sa merg prin 
magazine, sa am timp sa-mi aleg ce-mi place, sa merg la cosmetica, la 
manichiura...Nu mai zic...Sunt tot timpul intr-o goana nebuna intre servici, 
meditatii, colaborari pe la reviste, casa, bebic....Ma mangai cu gandul ca peste 
un an cand vom pleca din Romania va veni randul sotului meu sa se zbata pentru 
casa. Si-atunci eu ma voi bucura de fiecare clipa cu copiii mei (sper sa mai 
apara unul)si imi voi aminti DE MINE.
Asa ca, e vara, e cald si soare, iesi 
mult din casa si bucura-te!
Iti doresc toate cele bune! Aura Autor : Aura 
 
***
Da. Cred ca-s niste praguri psihologice : la o 
luna, la 4 luni, la 1 an, ...
Stiti ce regret din ce in ce mai mult? Ca - asa 
cum sunt atatea carti despre sarcina, despre cresterea copiilor - nu exista o 
oferta mai buna de carte despre psihologia mamicii cu bebe mic (sau maricel), 
despre psihologia cuplului cu bebe mic (sau maricel).
Citind pe site in 
ultimele 3 luni (de cand l-am descoperit) mi-am dat seama ca "nefericirile" sau 
exaltarile mele de tanara femeie, care este si mamica, si sotie, si iubita, si 
angajata, si fiica, si nora, si sora si ... si ... si ... nu sunt numa' ale 
mele. Daca as fi stiut mai bine la ce sa ma astept as fi suportat mai usor 
gandurile, hormonii, oboseala ... Cum spunea Vicki mai devreme, mi-as fi facut 
mai des, mai usor ordine. Stiu ca in timpul sarcinii si pt. cresterea Mirunei 
cartile m-au anuntat la ce sa ma astept si mi-a fost cu mult mai 
bine.
Articolul cel nou de pe site este binevenit si as fi vrut sa-l fi citit 
acum 2 ani! Zau, Cristina Dinu! (sper ca nu am gresit numele!)
***
S-a mai 
scris despre asta prin martie la 
msgboard/treplies.asp?message=537&all=True
***
Sper 
ca nu va supar daca citez ce am primit ieri, intr-un e-mail hazliu, despre 
femei, barbati si ... women :
(unele sunt cam ... abrupte! sper sa nu va 
suparati!)
~~~~~~~~~~~~
Dictionarul Femeilor - pentru Bãrbati
- Da 
= Nu 
- Nu = Da 
- Poate = Nu 
- Imi pare rau = O sa-ti para rau 
- 
Avem nevoie = Vreau 
- Hotaraste tu = Decizia corecta e deja evidenta 
- 
Fa cum crezi = O sa-ti para rau dupa aia 
- Trebuie sa vorbim = Am nevoie sa 
ma lamentez 
- Sigur, fa-o daca vrei = Nu vreau s-o faci 
- Nu sunt 
suparata = Sigur ca sunt suparata, tampitule! 
- Esti atat de masculin = 
Trebuie sa te mai razi!
- In seara seara asta esti atat de dragut cu mine = E 
posibil sa te gandesti numai la sex? 
- Stinge lumina = Am celulita 
- 
Bucataria asta este asa de nepractica = Vreau o casa noua 
- As dori alte 
perdele = si alt tapet, alta mobila,alte electrocasnice 
- Am auzit un zgomot 
= Mi-am dat seama ca erai gata sa adormi 
- Ma iubesti? = Trebuie sa-ti cer 
ceva 
- Cat ma iubesti? = Am facut ceva ce n-o sa-ti placa 
- Am fundul 
mare? = Spune-mi ca sunt splendida 
- Trebuie sa inveti sa comunici = Trebuie 
sa fii de acord cu mine 
- Nu-i nimic, pe bune = Doar ca esti un ... tampit 
_____________________________________________________________ 
Dictionarul Bãrbatilor - pentru Femei 
- Mi-e foame = Mi-e 
foame 
- Mi-e somn = Mi-e somn 
- Sunt obosit = sunt obosit 
- Faina 
rochie = Misto gagica 
- Ce nu e bine? = Nu inteleg de ce faci asa mare 
tragedie 
- Ce nu e bine? = Cu ce trauma psihologica insignifianta 
autoinventata te lupti? 
- Da, imi place cum te-ai tuns = Imi placea mai mult 
inainte 
- Da, imi place cum te-ai tuns = Cinzeci de mii si nu ai schimbat de 
fapt nimic 
- (in timp ce fac cumparaturi) Imi place mai mult asta decat ala 
= Ia oricare din cac..urile astea de haine,numa' hai sa mergem acasa! 
- Sa 
stam de vorba = Incerc sa iti creez o buna impresie asupra mea, in asa fel incat 
sa ma consideri o persoana profunda si poate astfel vei fi de acord sa faci sex 
cu mine 
- Te casatoresti cu mine? = Vreau sa devina ilegal pentru tine sa te 
culci cu alti barbati 
- Mergem la un film in oras? = Mi-ar place sa facem 
sex 
- Te pot invita la cina in oras? = idem 
- Iti pot da cate un telefon 
din cand in cand? = idem 
- Imi poti acorda onoarea unui dans cu tine = idem 
- Pari incordata, iti fac un masaj? = Vreau sa te mangai = idem 
- Ce nu 
e bine? = Inteleg ca despre a face sex in noaptea asta nici nu se pune 
problema... 
- Sunt suparat = Vrei sa facem sex? 
- Te iubesc = Hai sa 
facem sex acum! 
- Si eu te iubesc = Bine, am spus-o, da' acuma hai sa facem 
sex
For women :
FINE ~ This is the word we use at the end of any 
argument that we feel we are right about but need to shut
you up. NEVER use 
fine to describe how a woman looks. This will cause you to have one of 
those
arguments. 
FIVE MINUTES ~ This is half an hour. It is equivalent to 
the five minutes that your football game is going tolast before you take out the 
trash, so I feel that it's an even trade. 
NOTHING ~ If you ask her what is 
wrong and she says NOTHING, this means something and you should
be on your 
toes. NOTHING is usually used to describe the feeling a woman has of wanting to 
turn you
inside out, upside down, and backwards. "Nothing" usually signifies 
an argument that will last FIVE
MINUTES and end with the word FINE. 
GO 
AHEAD (with raised eyebrows) ~ This is a dare. One that will result in a woman 
getting upset over
NOTHING and will end with the word FINE. 
GO AHEAD 
(normal eyebrows) ~ This means "I give up" or "do what you want because I don't 
care." You
will get a raised eyebrow "Go ahead" in just a few minutes, 
followed by NOTHING and FINE and she will
talk to you in about FIVE MINUTES 
when she cools off. 
LOUD SIGH ~ This is not actually a word, but is still 
often a verbal statement very misunderstood by men.
A "Loud Sigh" means she 
thinks you are an idiot at that moment and wonders why she is wasting her 
time
standing here and arguing with you over NOTHING. 
SOFT SIGH ~ Again, 
not a word, but a verbal statement. "Soft Sighs" are one of the few things that 
some
men actually understand. She is content. Your best bet is to not move or 
breathe and she will stay
content. 
THAT'S OKAY ~ This is one of the most 
dangerous statements that a woman can say to a man. "That's
Okay" means that 
she wants to think long and hard before paying you retributions for whatever it 
is that
you have done. "That's Okay" is often used with the word "Fine" and 
used in conjunction with a raised
eyebrow "Go ahead." At some point in the 
near future when she has plotted and planned, you are going to
be in some 
mighty big trouble. 
PLEASE DO ~ This is not a statement, it is an offer. A 
woman is giving you the chance to come up with
whatever excuse or reason you 
have for doing whatever it is that you have done. You have a fair chance 
to
tell the truth, so be careful and you shouldn't get a "That's Okay." 
THANKS ~ A woman is thanking you. Do not faint; just say "you're welcome." 
THANKS A LOT ~ This is much different from "Thanks." A woman will say, 
"Thanks A Lot" when she is
really ticked off at you. It signifies that you 
have hurt her in some callous way, and will be followed by the
"Loud Sigh." 
Be careful not to ask what is wrong after the "Loud Sigh," as she will only tell 
you "Nothing." 
***
Nu cred, daca sintem cu adevarat sincere, ca nu am 
trecut cu toate prin momente de frustrare. Eu am simtit asa ceva in primele 4 
luni dupa nastere, pentru ca Vlad cerea papica tot la doua ore si nu putem sa 
ies mai nicaieri din cauza asta( alaptam ).
Eu nu sint o persoana foarte 
activa si trebuie sa-i multumesc copilului meu ca nu imi permite sa lenevesc. El 
e cel mai bun remediu impotriva depresiilor...
Ce regret este ca nu mai am 
timp sa citesc, dar imi voi face, reducind statul la calculator si televizor la 
0, imi trebuie insa un pic de vointa, la care voi apela in curind.
Cind 
ma apuca totusi sentimentul frustrarii imi las copilul in grija sotului, el este 
singurul care ma poate ajuta, aflindu-ne departe de parinti si rude, si o 
pornesc la colindat magazinele. Pe mine ma ajuta. Sau ma gindesc ca , desi ne 
dorim acum sa ne creasca pruncul cit mai repede mare, va veni o zi in care va 
pleca de linga noi, vom avea timp de servici si de altele, dar ii vom simtii 
acut lipsa. Sa vezi ce frustrant va fi atunci! Cind spun asta ma gindesc la mama 
mea , deci stiu ce spun...Autor : 
cosmina 
***
Draga Mihaela si alte dragi mamici care stati acasa 
cu puisorii vostrii,
Nu am mult timp sa va scriu, doar un singur lucru pot sa 
va spun: bucurati-va de acest timp, de fiecare zi pe care o petreceti cu 
copilul! Acest timp este unic poate, altadata poate nu vi se mai oferi acest 
lucru! Stiu ca e greu, ca uneori e frustant, dar priviti partea frumoasa a 
lucrurilor: este minunat sa poti sta cu un copil, sa te joci cu el, sa il inveti 
atatea si atatea. 
Eu am stat 2 ani acasa cu Teodora si poate nu m-am simtit 
atat de fara ocupatie deaorece am facut un masterat de 1 an (10 luni de fapt)in 
acest timp si in plus nu am locuit in Romania decat in vacantele din acesti 2 
ani. Pot sa spun ca (pana acum) acei ani au fost cei mai frumosi din viata 
noastra. Asa ca BUCURATI-VA! Autor : 
Corina 
Paraianu 
  
***
Autoarele acestei compilatii sunt 
membrele comunitatii electronice Desprecopii.com. Ele va vorbesc despre viata, 
dragoste si bucuria de a fi mama - in paralel cu micile frstrari de zi cu 
zi...
copyright 2002 (c) despreCopii.com
Ce sentimente ti-a produs acest articol?
Ultimile 6 comentarii
si eu am acest sentiment de 2 luni de cand a venit frigul si nu mai pot iesi din casa. am umblat pana in ultimul moment(am nascut la nunta fratelui meu la 500km de casa).astept sa se incalzeasca sa ne putem plumba iar.il iubesc pe rares asa ca ma consolez cu ideea ca va veni si un moment mai bun. oricum vreau si o surioara pt el. este la mine in brate acum va pupam rodi si rares
Chiar acum acest articol a fost ca o mingiere pentru mine.Am un bebe de 5 luni ,imi place sa il vad crescind si bucurindu-se de toate noutatile. Dar fiind in uSA de un an ,trecind perioada de sarcina, am lucrat si eu ceea ce am gasit, adica la un magazin. Acum mi s-a oferit posibilitatea de a lucra intr-un birou de contabilitate si sunt disperata ca va trebiu sa refuz oferta.Nu am nici o persoana de incredere care ar putea sa-mi supravegheze puiul.Inca sunt in dilema iar astazi va trebui sa dau raspunsul. Toate cele bune Irina
singurul lucru bine gandit de site-ul asta. ca sa fie garnitura completa mai este nevoie doar de o cafea si de o telenovela
Cateodata sunt atat de frustrata incat ma intreb daca in definitiv imi iubesc sau nu fetita. Ma invinovatesc pentru fiecare moment cand sunt cu ea doar fizic dar nu ii acord intreaga mea atentie. Pentru ca am zile cand parca nu am chef sa stau cu ea si atunci privesc la televizor. Abia acum am inteles ca nu pot sa ma joc cu ea tot timpul si ca am nevoie chiar si de astfel de momemte pentru a fi mai aproape de ea. Din punct de vedere fizic parca nu ma mai intereseaza cum arat - am ramas doar cu vreo 3kg in plus dar toate s-au pus pe burta. Asa ca daca tot nu mai incap in vechile haine baremi sa mananc ciocolata. Iar despre toate astea nu prea am cu cine vorbi - prietenele sunt toate la serviciu, iar sotul cred ca mai are pana cand va deveni tata cu adevarat.
29.August.2001. Aceasta data va ramine intotdeauna in memoria mea si,mai mult ca sigur,in memoria sotului meu !!! Sintem casatoriti din 1995 si de la inceput mi-am dorit un copil,sotul meu,insa,nu era inca pregatit sa devina tata si eu nu vroiam sa aduc pe lume un copil doar pentru ca EU vroiam!!! Am asteptat deci un an,doi ....sapte!!! Pina intr-o zi in care fara sa-mi anunte,era decis sa inceapa nu tocmai neplacuta incercare de a avea un bebe!!! Nu ne-a luat prea mult timp. Am inceput in Aprilie si in August eram deja insarcinata. Pe 29.08.2001 aveam intilnire cu medicul pentru confirmarea sarcinii. Sarcina nu numai s-a confirmat,dar medicul mi-a anuntat ca voi avea GEMENI. SOC!!! Am avut o sarcina foarte buna,mi-am revenit din soc foarte repede sotul meu e cel mai fericit tatic din lume,avem doi baietei minunati si azi sint 5 luni jumate. In prima luna umblam si eu ca o somnambula,dormeam jumatati de ore(daca eram norocoasa!!!),toata ziua avem un bebe in brate si timp pentru mine nici un minut. Dar nu m-i se parea important sa ma ocup cu mine cind avem doi bebei care depindeau de mine. Ocoleam oglinda,nu doream sa vad reflectarea fantomei care devenisem!!! Mare greseala!!! Al meu sot ma vedea doar ca mama copiilor lui si incetase sa ma vada ca sotia lui,pina in ziua in care am pus copiii la culcare,mi-am dat intilnire cu oglinda si rezultatul a fost uimitor!!!Nu numai si-a amintit de sotie dar daca nu ne opream la timp,eram aproape sa devin mama din nou!!!CONCLUZIA: NU NEGLIJATI PERSOANA VOASTRA... VE-TI FI SI VOI FERICITE SI CEI DIN JURUL VOSTRU!!! THEODORA,GIANNIS,ALEXANDROS
Multumesc Zara, sunt intr-o pasa tare proasta, bebica mea are 5,5 luni si sunt obosita, ma simt urata si nu mai am timp de nimic. Uituca, zapacita, plangacioasa si alte asemenea. Uneori ma simt ca intr-o cusca sau inchisoare din care nu am scapare... Articolul asta mi-a mai dat sperante, cine stie... poate trece...
Scrie un comentariu
Ai o întrebare pentru alte mămici?
ÎNTREABĂ AICI la rubrica de întrebări SAU pe FORUMUL DESPRECOPII