Nasterea lui Paul

Intru pe Desprecopii.com, o gasesc pe Claudya, ii zic de apa mea, se panicheaza..., o linistesc si stam asa de povesti vreo 3 ore. Ia hai sa ne mai odihnim noi un pic, ca dupa aia cine stie.. Fac un dus, gasesc si dopul gelatinos, sub forma de doua lingurite de meduza. Parca incep si ceva-ceva contractii, cam ca la ciclu. Pe la 6 il sun pe doctor, zice hai la spital.

Pe la 7 jumate am ajuns la assessment room, un soi de camera de triere, pus la monitoare, ceva-ceva contractii la 2-5-8 minute. De amplitudine 80-90-150!!! Mi se face si controlul dilatatiei in urma caruia mi se spune ceva mai evaziv, asa..

Pe la 8 vine si doctoru' care zice ia mai plimba-te tu pina pe la 12 dupa care te punem pe oxitocina. Bag de seama ca nu-s prea serioase contractiile mele. OK. Deci, la revedere nastere naturala.. De ce n-oi fi citit eu mai multe despre nasterea indusa?

Ne plimbam pina pe la 10, ma plictisesc, ne intoarcem, ajungem si la oxitocina. Camera de travaliu are inclusiv camera de baie cu un soi de jacuzzi in care sa stai sezind, ura! Intrucit eu urmeaza sa am perfuzii, stau in pat, sezind. Studentul senior imi greseste vena, imi face hematom (care o sa treaca abia dupa o saptamina), vine asistenta si-mi gaseste o alta vena, in incheietura si in sfirsit oxitocina curge. Se indesesc contractiile, se fac mai nasoale, amplitudinea lor de pe monitor scade, scade, scade.. Nici in zi de azi n-am elucidat legatura intre ce arata monitorul si ce simteam eu.. Ajung la unele nasoale de amplitudine 30, ma umfla plinsul, zic epidural, se executa, oops, fara control de dilatatie.

De-acum incepe bilciul. E ora unu. Nu mai pot sta decit la orizontala - pozitia mea cea mai nepreferata. Incerc sa negociez o schimbare de pozitie, mi se explica cum ca nu se poate, ca daca m-as ridica mi-ar amorti picioarele de tot si as simti totul in burtica. Picioarele imi sint usor amortite, parca s-au facut mai reci, parca am furnici - si parca n-am. Peste contactul meu cu realitatea se asterne un strat pufos de vata. Contractiile sint ceva senzatii vagi, mai dese, probabil mai mari, in schimb ceva ii blocheaza oxigenul lui bebe. (Mai tirziu am primit niste explicatii mai alambicate despre placenta, din care n-am inteles si n-am retinut nimic). Dar stratul pufos de vata ma impiedica sa ma panichez..

Mi se pune oxigen - degeaba. Mi se zice sa ma tooot mut de pe-o parte pe alta, bebele primeste palme, pumni, e zgiltiit, nici asta nu ajuta. Mi se scoate oxitocina, bebele se face bine, dispar si contractiile. Mi se pune oxitocina - reluam pasul precedent. Iar se scoate oxitocina. Se verifica dilatatia!!! UNU mare si lat! Se facuse cam ora 4, deci 16 ore cu apa rupta. Dam sa negociem cu tati sa traga o fuga pina acasa sa scoata cateluky la facut pipi, ca dupa aprecierile mele mai dura o vreme pina sa nasc.

Tati isi ia haina pe el, dispare din raza mea vizuala, reapare: nasti acum! Medicul meu care se pare ca era in dialog permanent cu medicul de garda zice ca asta e, facem cezariana si vine si el - are cabinetul la 10 minute in pas alergator sau de condus (in functie de trafic) plus parcare - fiind ora 4 a "batut" traficul, asa ca a venit in vreo 5 minute. Claudya, care in vremea asta era in camera de asteptare la acelasi medic mi-a spus mai tirziu ca l-a vazut "zburind" pe usa.

Ca atare am incercat si nasterea indusa si nu ne-a reusit nici asta. Prin saptamina 36, cind nenea doctoru' ne-a zis ca avem un bebe mare si ca s-ar putea sa vina mai tirziu am intrebat in gluma: sa m-apuc sa citesc despre cezariana? El zice, da, n-ar fi o idee rea. De ce nu m-oi fi apucat sa citesc cite una-alta despre cezariene?

Mi se pune o sonda, mi se face "freza".. Daca nu mi se spunea, habar n-aveam.. Sint transplantata pe o alta masa, admir tavanele holurilor apoi al liftului, ajungem in sala de operatii, unde vedem ca perfuzia a iesit, nu-i nimic, aici avem alt medic anestezist, alta intepatura, de data asta la mina dreapta, incepe anestezia "serioasa". Ma pling ca mi s-au udat omoplatii, mi se explica faptul ca senzatia de rece vine de la anestezie. Ma apuca tremuratul. Mi se explica si ca asta-i normal. Dupa inca o tura de explicatii, unul din medici ma apasa serios pe abdomenul superior, eu imi blochez respiratia, diafragma apasa in plamini, plaminii apasa in umeri (!!!). Noroc ca n-a apasat decit putin. Bebe scoate capul, restul e tras, e luat la curatat, face caca, iar e curatat, iar face caca, si tot face caca asa o vreme, dupa care termina si nu mai face caca. Intreb de vreo 5 ori cite kile are, asistenta care-l imbacase deja zice ah, am uitat sa-l cintaresc (dupa aia aflu ca-l cintarise pediatrul aflat si el la fata locului - dar care n-a tinut mortis sa impartaseasca si cu noi informatiile astea). Il dezbraca, ne zice 3615 (si eu care ma speriasem ca-i peste 4 kile) si 50 cm.

Ora 16:24. Agpar 9/9. Probabil pentru ca n-a urlat din prima - n-a scos decit un plinset mic si necajit, ai ma, ce mi-ati facut, ca de azi dimineata ma tot chinuiti... (Intre timp aflu ca Agpar merge numai pina la 9 - cind eu vazusem tabele in care mergea pina la 10). Bebe merge la tati in brate - si-mi pare rau ca n-a fost nimeni pe faza sa-i faca si lui o poza - el era pierit de tot.. Pe mine ma umfla plinsul.. Vreun sfert de ora isi mai fac medicii de lucru cu mine, dupa care imi fac fundita si ma trimit la recovery. Ma recuperez eu acolo o vreme, si tusti in rezerva, unde aveam sa stau 24 de ore cu perfuzie (contra durerilor de cap de la anestezie?). Se facuse deja 6 - zic, tati tu mai bine du-te acasa si da-i drumu' lu catzeluky sa faca pipi ca-s deja 12 ore de cind ne-am carat de-acasa. Si mai vino pe miine. Si cam asta a fost.

Cu dormitu' nu prea le avem, ca si daca ne e somn sintem prea hyper ca sa dormim. Operatiunea mea a fost super la inceput, pina s-a dus anestezia, dupa care din ce in ce mai nasol, ca si eu m-am menajat din ce in ce mai tare, in loc sa solicit domnii muschi - ceea ce am inceput, cu scrisnete din dinti sa fac de cind am ajuns acasa. Laptic nu prea am, asistenta care vine miine mi-a zis ca la cezariene vine mai tirziu, colostru am vreo 3 picaturi pe ora, mai putin decit oxitocina la intravenos, asa ca bebe, care a inceput sa suga degetele si minecute de cum a iesit, papa formula prin fir de hranit in stomac, strecurat pe linga sfirc, ca sa nu-si piarda bunul obicei de a suge. (La gaselnita asta ei ii zic "lactation device"). Dar deja s-a cam invatat sa puna o figura foaaarte disperata de cite ori da de sfirc si stie ca degeaba suge, ca nu vine nimica. Decit daca-i bag si firul mai sus pomenit..

O saptamina mai tirziu, se pare ca a venit si laptele, dar nu suficient, asa ca-i dam pe mai departe cu formula, din ce in ce mai multa.. Ne facem specialisti in colici si gaze si rigiieli, cu dormitul e cam "albastra" si cel mai straniu e ca incep sa am o senzatie de deja vu, cum ca am mai facut chestiile astea intr-o viata anterioara.. Mi se pare ca a trecut foarte multa vreme de cind eram gravida, si o eternitate, o alta viata, de cind n-aveam un bebe mic si scump.

 << aici Paul si taticu / In poza principala mama si Paul

autor: Parpalak, membra a clubului Desprecopii.com - 
Toate drepturile rezervate - (c) desprecopii.com 2002-2003
Cititi reacti pe forumul nostru aici >>>