Am avut si eu clipa mea de glorie !

Dar sa incep – am ramas insarcinata f devreme dupa parearea multora, la 22 de ani. Cei care imi aranjau viata in 3 cuvinte prevedeau ca intai sa-mi termin facultatea, apoi sa-mi iau un serviciu ”bun”, apoi sa ma distrez bine si cine stie cand (atunci cand voi avea bani si 100 de ani) un bb mic. Eu n-am vrut asa, si dintr-o dragoste mare s-a nascut pe 18 august o minune nepretuita. De-abia acum inteleg ca pana nu ai un copil cu barbatul pe care il iubesti nu ai de fapt o familie.

Acum ma uit la bebica din patut care are ochii si buzele lui si nasul si parul meu si nu-mi inchipui prin ce minune s-au combinat ceva avem fiecare, separat, intr-o singura fiinta.

Dar sa povestesc cum a fost in ziua aceea in care am nascut. Dupa o sarcina tinuta cu greu – mamicile de la iunie-iulie stiu, le-am stresat destul cu asta – bb nu mai vroia sa iasa. Aveam dilatatie de 1cm de 10 zile si cu 2 zile inainte sa nasc se facuse 2-3 si eu nu aveam nici o durere, nimic. Ma duc vineri la control la doctorita mea si hotaram de comun acord ca ar trebui sa nasc. Ies din cabinet teleportata, le spun sotului si mamei vestea cea mare (dupa ce I-am tinut in suspans atata timp), mergem la Spring Time sa-si cumpere ei pizza sa manance, apoi acasa. Fac dus, imi iau bagajul pregatit de 2 luni (ca tot nasteam de 2 luni), ma uit sa vad ce-mi mai trebuie – e clar, inca nu realizez ce mi se intampla. Nu prea ma doare nimic, totul e bine si frumos. Ma gandeam si eu ca atunci cand nasti e ca in filme – vine semnul prevestitor si tu te prinzi din prima ca nasti. Aiurea!!!! Pierdusem dopul gelatinos de vreo 2 zile si cred ca mai astepam vreo saptamana sa nasc daca nu ma hotaram ca a sosit clipa. Plecam noi de acasa, sotul conduce incet dar nervos, injurand printre dinti pe soferii care-l “faceau” s-o ia prin gropi si sa ma zgaltie. Dar eu nu aveam nimic – doar nasteam.

Ajungem la spital, stupoare, nu astepta nimeni la internari!!!!Eu eram singura, deci totul merge bine. Intru, le spun de ce am venit, asistenta se uita lung la mine : “Sunteti la termen? (Aveam o burta mica de tot pt 9 luni – vreo 96 cm) “Ce aveti?” .Raspund : “Dilatatie 2-3cm, dna dr a zis ca azi nasc, sa ma internez” E sunat dna dr, confirma ca asa e, mi se cer actele, e chemat dr de garda. Dr de garda nu poate veni, vine un rezident care ma vede cu valvele si la sfarsit spune: “Vai! Am uitat sa-mi pun manusile!!”.Eu l-as strange putin de gat, dar fac azi o exceptie, pt ca azi nasc. Mi se face minunata clisma care pe mine nu m-a deranjat prea tare, intre timp, asteptand efectul, dr rezident ma intreaba cate-n luna si-n stele. “Ce medicamente ati luat in timpul sarcinii?” Raspund” Gynipral, No-Spa, Diazepam, Magne B6, Alilestrenol….Mai spun?” Se uita la mine cu niste ochi: “Si nu v-ati internat niciodata pt iminenta de avort?”. Raspund :”NU!”. Scrie el ceva pe fisa..Trece si asta, termin la internari, ma duce cineva la sala de nasteri.

La sala mi se pune monitorul, eu am contractii “ca lumea”, pana pe la 90 dar nu simt nimic. Vine si dr mea, o draguta, care se mira ca nu ma doare nimic. MA mai lasa putin si apoi se hotaraste:’Rupem apa!”. O rupem, ce sa facem….Ma suie pe masa aia idioata pe care te asezi din lateral cumva (vorba dr – nu-s 2 la fel in tot Polizu) si simt ceva cald, umed – s-a dus si apa. O intreb: “E verde?”. Nu stiu de unde aveam fixul asta cu apa – sa nu fie verde. Oricum exasperat-o pe dr cu precizarile cerute. Mentionez ca orice mi s-a facut eu am cerut lamuriri suplimentare – ce medicament e asta, ce-mi faceti acum? – saraca dr la sfarsit spunea singura ce-mi face ca s-o las in pace. Dupa ce mi s-a rupt apa – dilatatie 5-6 .

Uite cum s-a dus epidurala mea….Incepe sa ma doara putin, apoi din ce in ce mai tare. Vine mama sa ma vada , vorbesc cu ea intre 2 conmtractii, mai iau o gura de oxigen, mai inchid putin ochii sa uit ca a inceput sa doara. Ma controleaza dr – dilatatie 7-8. Se ingroasa gluma, acum chiar ma doare.

”Sa vina si sotul;?” zice dr. Eu: “NUUUUU!!!!!!”. Sa stea acolo, pe hol. Teapa, ca tot vine.
Anunt pe toata lumea ca mie imi vine sa imping. Mi se spune sa respir si sa nu mai ma aolesc ca nu e productiv. Le spun ca nu stiu sa respir ca n-am fost la cursuri prenatale ca nu am avut voie sa ma dau jos din pat si ca atare ma invata o asistenta. Dupa putin timp le anunt ca eu chiar vreau sa imping. DR ma controleaza, dilatatie 9, imi zice sa imping daca vreau. Eu incerc si-mi dau seama ca nu stiu. O anunt pe asistenta si-mi zice; “Screme-te, e ca si cum ai fi constipata (intelegeti voi…) Eu zic ca nu am mai fost constipata de mult si ca am uitat cum se face. Ca atare ma invata si asta.

Ma chinui eu sa imping, sotu’ ma sterge pe fata cu un tifon umed, trag de pat in loc sa imping, asistenta zice: “Hai impinge, ce, vrei forceps?” sau “ Iti arde tie sa nasti cum imi arde mie sa….” Eu spun ca nu stiu sa imping. Dr ma controleaza iar – am 9 si ½, hotaraste sa ma puna pe masa. Se uita si asitena care zice: “Vine copilul cu buza colului pe cap!!!”. Eu sunt verde in dungi probabil la fata, dr e galbena.

MA sui pe masa, se uita repede dr si zice ca nu e nici o problema. Respir usurata si …imping. Ma mai ajuta 2 asistente (ma imping pe burta), eu trag de pat in continuare cu putere in loc sa imping.Sotu, in spatele meu, ma sterge de zor cu apa si-mi sopteste: “Hai ca poti si mai bine de atat”! Sunt anuntata ca trebuie sa imping ca I se vede ”motzul” la bb. Imping si eu, si ele, si iese in sfarsit bb. Eu eram cu ochii inchisi asa ca sotu il vede primul pe bb. De fapt e o fetita, si aud cum zice asistenta: “Ce fetita frumoasa!”

Deschid si eu ochii si vad o pitica roz toata care nu vroia sa planga. Zic:”Ce mica e!!!!” (de fapt nu era deloc asa, dar mie asa mi se parea). E aspirata repede si eu intind degetul spre mana ei si ea mi-l apuca strans. Miracolul tocmai ce s-a intamplat. Am avut si eu clipa mea de glorie! BB Taisia incepe sa planga, intai incet, apoi mai tare.

Apoi nu are rost sa mai povestesc ce s-a intamplat (cum am fost brodata o ora….) si cum Taisia a ajuns la terapie intensiva vreo 8 ore din cauza circularei de cordon cu care s-a nascut.Mentionez ca toata "nasterea " a durat vreo 3 ore si ceva
Conteaza doar rezultatul - un bb “mic” de 53 cm si 3350 gr – la care ne uitam cu mirare si ne intrebam unde a incaput in burtica mea. Taisia Eliana e acum fiinta prin care in loc de doua persoane suntem una singura, si asa va fi pt totdeauna.
Va dorim la fel si voua!!!!!

Gio, Sotu' si bb Taisia