De ce iubesc Romania?

De ce iubesc Romania?

De ce iubesc Romania?

  • Acest articol nu vine in urma unei inimi pline de entuziasm si patriotism. Pe 1 decembrie nu ascult imnul national si nici steagul nu-l proptesc in fata portii. La auzirea Desteapta-te romane nu tresare in mine nimic si nici ochii nu mi se umezesc.

    Dar am incercat sa scriu sincer de ce iubesc Romania. Tara sufletului meu ...

Voi v-ati raspuns la intrebarea: De ce iubesc Romania?

Acest articol nu vine in urma unei inimi pline de entuziasm si patriotism. Pe 1 decembrie nu ascult imnul national si nici steagul nu-l proptesc in fata portii. La auzirea "Desteapta-te romane " nu tresare in mine nimic si nici ochii nu mi se umezesc.

Dar ce inseamna patriotism? O definitie din dex ne-ar spune ca este un sentiment profund de dragoste si devotament pentru patrie si popor. Un atasament sincer, o atitudine de sacrificiu. Sa-mi fie cu iertare, dar n-am dus o viata de abnegatie cat am locuit in Romania si nici dupa ce am parasit meleagurile natale.

Iubesc Romania? Intrebarea s-a strecurat ca o nimfa in mintea mea, si acit printre ganduri fara sa-mi mai dea liniste.

Ce este Romania pentru mine?

Romania este locul unde mi-am lasat prietenii si familia. Prieteni cu care imi face placere sa tin legatura. Ii citesc pe facebook si le urmaresc blogurile. Uneori scriu tampenii, alteori fac lucruri marete. Imi iubesc prietenii. Pe cei cu care am copilarit, cand in veri secetoase ne scaldam in lacul murdar, plin de mal si alge din apropierea blocului ignorind pedepsele si amenintarile de acasa. Cand primaverile pangaream parcul Voinicelul, scormonind fiecare coltisor cu o curiozitate naiva. Iernile ne bateam cu zapada si ne faceam  case ca eschimosii din bulgari uriasi, degerandu-ne mainile si picioarele. Prietenii din scoala, cand imparteam un covrig in trei si citeam inghesuiti revista Liceenii. Vorbeam in soapta despre personaje dragi din romanele celebre de dragoste pe care le citeam pe ascuns, in seri tarzii, la lumina stinsa a unei veioze. Prietenii cu care chiuleam de la mate si fumam tigari ieftine intr-o cafenea de ultima mana. Romania este dorinta, necesitatea, bucuria de-a avea prieteni romani si aici, la capatul lumii.

Romanii, acei oameni care stiu sa glumeasca intr-un fel aparte. Am sa va rog sa ma suportati cu inca un citat de Paler, n-as putea s-o spun mai bine ca dumnealui:  Romanii prefera sa faca haz de orice necaz si sa-si amenajeze un talcioc pe orice golgota. O sa-mi permit o generalizare, prefer de-o mie de ori hazul de necaz in fata seriozitatii cu care priveste japonezul orice situatie.

Romania si limba romana.

Este singurul mod in care ma pot exprima natural, atat verbal cat si in scris. Oricat pasii mei vor ratacii prin lume, intotdeaua am sa tresar la auzirea unor cuvinte romanesti, cum mi s-a intamplat pe-un aeroport european, unde o bunica rotunjita, cu basma si cateva traiste la indemana, isi striga nepotul:

" - Dorulet, vino la mamaie sa-ti dea un cornulet." (Dorulet fiind un barbat inalt, zvelt, si cu o iubita la brat)

Romania inseamna Bucurestiul de vis si de cosmar (vorba arcadiei). Bucurestiul din amintiri. Bucurestiul de ieri, acel Bucuresti din copilarie. Iubesc acest oras. As spune chiar ca il divinizez, dar cu siguranta v-as parea o ciudata. Incerc sa il regasesc in orasul in care locuiesc acum. O intersectie, un colt de strada, o cladire, strada pe care am copilarit. E doar o iluzie, Bucurestiul mizerabil, plin de praf, poluare si noroi. Bucurestiul fermecator, Lipscanii, batranul Cismigiul, Magheru, Unitatii, raposata Piata Obor, strazi care-mi raman dragi si pe care, cu siguranta, nu voi reusi sa le indentific nicaieri in lume.

Bucurestenii, oameni minunati, frumosi, veseli si deschisi. Bucurestenii grabiti, nervosi si urati. Chipurile unor oameni care raman zugravite undeva in amintiri launtrice.

Romania ar trebui sa insemne peisaje care-ti taie respiratia, traditii si obiceiuri, folclorul si straie populare. Am fost copilul Bucurestiului, fara rude la tara, n-am asistat niciodata la pomana porcului, n-am vazut cum se taie o gaina si nici macar nu stiu cum se fac ouole incondeiate. Habar n-am cum arata un sat in ajun de sarbatoare. O sa spuneti ca sunt ignoranta. N-as putea sa va tagaduiesc gandurile, dar in Bucuresti este un talmes-balmes de traditii si obiceiuri intre cladirile de beton si modernizare. Nimic inaltator, nimic care sa te faca sa tresari.

Cat despre peisaje, sincer va spun, nu am apucat sa-mi vad tara. Am reusit sa ajung in cateva orase, pe vremea cand imi cautam succesul prin festivalurile de muzica din tara.

Ce doresc sa evidentiez cu asta?

Faptul ca n-am avut ocazia indeajuns de-a cunoaste Romania cu adevarat. Si atunci, se poate vorbi despre dragoste de tara?

Romania inseamna dor!

Dorul acela napraznic care cateodata loveste in mine fulgerator. Dorul se naste din amintiri. Romania inseamna dor si amintire. Dorul de tara prinde viata din atasament.

De ma veti intreba de ce nu iubesc Romania, n-as sti ce sa va raspund. Poate multi altii vor striga cu voci mahnite, manioase, impetuoase: coruptie, furt, saracie, tigani, caini vagabonzi, mizerie, politica, spaga, servicii medicale execrabile, cersetori, poluare, indiferenta. As avea sa-i reprosez un singur lucru, atunci cand eram chinuita de indoieli, mi-a deschis larg portile si m-a poftit afara: Du-te fetito, du-te-n lumea larga, pleaca de-aici.

Poate raspunsul la intrebarea din titlu ar fi trebuit sa vina simplu, fara atata emfaza, cum ar fi fost firesc:  Da, iubesc Romania, pentru ca este locul unde m-am nascut. Este normal sa o iubesc.

In loc de final, pentru ca n-am facut nimic concret pentru tara mea, astazi am imbracat un costum popular pentru prima data . Si poate pentru cateva clipe m-am simtit precum Victoria Lipan a lui Sadoveanu, o Victorie care are puternic inradacinate traditiile stramosesti. Eu eram Mara cea pragmatica a lui Slavici, puternica si tenace. Eu eram Catrina Moromete, evlavicioasa si supusa. Eu eram Florica, fata saraca dar care ii sucise mintile lui Ion.
Eu eram Romania.

La multi ani Romania!

Despre noi si tara noastra, merita citit si:

Iubirea de tara este o problema personala
Sa fii femeie, mama dar si super-woman in Romania mileniului 3...
De ce nu am emigrat sau despre locul unde ramane inima
Calatorie in Romania anului 2013
In Romania nu ma mai regaseam...
De ce iubesc Romania?
Un stegulet pentru Romania
Cel putin 50 de motive pentru care iubim Romania...

autor: membru Desprecopii.com SabinaY, Toate drepturile rezervate (c) 2011-2017

Comunitatea Desprecopii

Toate Forumurile

Peste 160.000 de membri inregistrati!

Hai chiar acum in cea mai mare si mai activa comunitate de parinti si discuta despre: De ce iubesc Romania?.

intrebari

Intrebari si raspunsuri

Ai o intrebare pe teme legate de acest articol sau o intrebare in general? Intreaba specialistii Desprecopii.com si alte mamici dornice sa te ajute!

Forumuri Recomandate

PARENTING - sau despre meseria de parinte

PARENTING - sau despre meseria de parinte

Despre MESERIA DE PARINTE. Experiente, intrebari si milioane de nelinisti. Asta inseamna sa fii parinte.
Discutii generale

Discutii generale

LOUNGE DC. Discutii, pareri si impresii. Aici ne adunam pentru a ne cunoaste.
Discutii generale

Discutii generale

LOUNGE DC. Discutii, pareri si impresii. Aici ne adunam pentru a ne cunoaste.
Familia Verde

Familia Verde

Vrem sa ne aparam familia de asediul poluarii, si chimicalelor. Iubim natura si vrem sa traim cat mai natural putem. Pentru mai mult verde.

Comentarii vizitatori

Citeste toate comentariile

Ultimile 1 comentarii

  1. Galben Mitrita
    Galben Mitritatrimis la 12/1/2012

    Dragut articol, interesanta conceptie...”Ușile care se deschid ușor, aproape intotdeauna se inchid greu”. Ce ziceti?! ..”du-te-n lumea larga, fetito”... Iubești România, cred, pentru ca nu ai ce alt loc sa iubești, pentru ca nici un loc, de oriunde, nu te va primi pentru ca nu din el ti-ai luat seva dorului, seva care ti-a dat sensibilitatea care te inunda. Dar oare, o iubești?Niciodata nu trebuie puse intrebari daca banuim ca raspunsul primit ne-ar putea rani și mai mult sufletul... Ce este România pentru... SabinaY? Cred prea putin...Nu a urcat golgota ca sa iși faca acolo talcioc: nu are nici ce vinde, nici ce cumpara...

    Raspunde la acest comentariu

Scrie un comentariu

Adresa de mail nu se publica (ramai anonim) dar completarea corecta este necesara, mai ales in cazul in care astepti raspuns. | Toate campurile trebuie completate!

Ai o intrebare? APASA AICI pentru rubrica de intrebari SAU intreaba pe FORUMUL DESPRECOPII