Cum ne comportam cu copiii altor parinti?

Indiferent daca suntem sau nu noi insine parinti, ne-am confruntat macar o data cu o situatie in care un copil al altcuiva ne-a pricinuit o stare de disconfort. Fie ca e vorba de copilul vecinilor care alearga de ni se zguduie tavanul, de copilul unor prieteni veniti in vizita, care umbla fara sa intrebe prin toate lucrurile, de copiii din parc care il necajesc pe al nostru sau pur si simplu de un copil oarecare ce tipa de mama focului in plina strada, am fost pusi macar odata in situatia de a reactiona sau de a ne abtine sa reactionam din astfel de cauze.

Si daca atunci cand nu ai copii, lucrurile par sa fie mai simple (ne vedem de treaba noastra, pentru ca, nu-i asa, nu ne potrivim cu mintea unui copil), in cazul in care propriul copil este cel care trebuie sa suporte comportamentul nepotrivit al altuia, lucrurile se schimba. Devenim brusc mai afectati, impulsul de a reactiona este mai greu de stapanit, iar instinctul protector, asa cum e si firesc, actioneaza la cote maxime. Cum ar trebui sa reactionam in astfel de situatii, pentru a ne comporta in limitele normalului ca si concetateni ai altora si pentru a ne face, in acelasi timp, datoria de parinte? Altfel spus, cum ar trebui sa ne purtam cu copiii altora, pentru a gestiona corect anumite situatii de criza? O discutie pe aceasta tema, care se afla inca in desfasurare pe forumul DC arata clar ca parerile sunt impartite. Exista, in principiu, trei categorii de parinti.

Ce cred parintii comunitatii Desprecopii.com:

Foarte multi privesc problema nuantat, in functie de situatii particulare, sustinand ca nu exista o regula fixa in privinta comportamentului pe care ar trebui sa il avem fata de copiii altora, dar ca, ar trebui sa privim intotdeauna problema si din punctul de vedere al celuilalt parinte. Altfel spus, indiferent cum reactionam, ar trebui sa ne gandim daca noua ne-ar placea ca un alt adult sa reactioneze astfel fata de copilul nostru.

 Ma port cu alti copii asa cum ma port cu copila mea, asa cum as dori ca si altii sa se poarte cu copilul meu. In general nu intervin si nu fac deloc observatie altor copii. De la caz la caz apelez sau nu la parinti. Insa sunt situatii, cand copiii sunt mai mari, si atunci poti avea o discutie cu ei fara a fi necesara prezenta parintilor. Atat timp cat discutia nu il pune in inferioritate si nu il sperie. In aceste situatii nu este vorba de a face educatie ci de a-i arata copilului ca un anumit comportament m-a deranjat atat pe mine cat si pe copil. (viviana)

 Daca doar face ceva anormal, lucru pe care sa zicem ca in general nu i-l permit copilului meu nu intervin. Daca acel lucru insa il afecteaza pe copilul meu, imi pare rau s-o zic dar intervin. (eveline)

 Nici eu nu sunt de parere ca e treaba mea sa educ copilul altuia. Dar nici pasivitatea totala nu este ok. (cristoiu)

 Cred ca ar trebui sa ne purtam cu copiii altora, asa cum ne-ar placea sa se poarte altii cu copiii nostri. in orice circumstante. (buli)

Un exemplu banal si des intalnit, acela al copiilor care se joaca la groapa de nisip si incep sa isi arunce cu nisip in cap, a generat insa pareri contradictorii. Unii parinti prefera sa rezolve astfel de situatii indepartandu-si propriul copil de ele si fara a se implica in niciun fel in conflictul cu alti copii...

 Fiecare avem un anumit stil de parenting. Si pentru unii e ok ceea ce pentru altii nu este. Daca cineva face ceva care nu imi convine, imi iau copiii si plec, nu ma bag peste copiii altora. Si nici peste alti parinti nu ma bag sa ii invat cum sa isi creasca copiii. (freedelia)

 Daca mie nu mi place ceva, imi iau copilul si ne mutam 5 m mai incolo; in niciun caz nu ma adresez copilului si ma gandesc de 1000 de ori inainte sa vorbesc cu vreun parinte. (szivarvany)

Altii, in schimb, considera ca e de datoria lor de parinte si de adult, sa intervina intre cei mici sub o forma sau alta...

 I-as atrage atentia direct copilului (daca nu e prea mic sa inteleaga) sau mamei copilului, chiar daca se supara sau nu. Nu am sa las copilul meu sa fie atacat de alt copil doar ca sa nu-i lezez sentimentele mamicii...(Ramonika)

 Nu mi se pare normal sa stau linisita sa vad cum copilul meu e bruscat si eu sa nu fac nimic.
Nu vorbesc urat copiilor, ma port frumos cu ei, nu ii cert, nu fac nimic nelalocul lui. (alex_andra)

 Mi se pare normal ca un copil care a ajuns la o virsta la care poate sa inteleaga sa primeasca si de la alti adulti critici pt comportament. El nu va trai singur in univers, ci va trebui sa se invete si sa fie criticat si sa raspunda pt greselile pe care le face si nu sa plinga la cea mai mica observatie facuta de altcineva. (aschiuta)

 Fiecare are dreptul sa isi educe copilul asa cum considera de cuviinta, insa in momentul cand acest lucru il afecteaza pe copilul meu sau pune in pericol un alt copil, consider ca este dreptul meu sa iau atitudine, oricat de ofensati ar fi parintii copilului respectiv. (adelaki)

Cine are, asadar dreptate? Cum e mai bine pentru copilul nostru (pentru ca, in fond, asta primeaza in mintea oricarui parinte, nu?)?

Parerea specialistilor...

Psihologii, specialisti in psihologie comportamentala sustin ca exista doua reguli de baza, atunci cand vine vorba de interactiunea unui adult cu copiii altor parinti:

1. Niciodata nu spune altui parinte cum ar trebui sa isi educe copilul!
2. Nu incerca sa disciplinezi niciodata copilul altuia!

Fiecare parinte are modul sau personal de a comunica cu propriul copil si de aceea, oricat de bine intentionat ai fi, nu e de datoria ta sa intervii in aceasta comunicare. Desigur, atunci cand comportamentul altui copil lezeaza propriul copil, atunci esti tentat sa actionezi. Abtine-te! Exista si alte moduri de a rezolva situatia decat acela de a incerca sa intervii in disciplina copilului care nu este al tau.

Care este comportamentul corect in locuri publice

Chiar daca primul impuls este sa ii faci observatie copilului sau parintelui, incearca sa rezisti tentatiei, sa te detasezi putin de problema si sa nu-ti reversi frustrarile pe copilul respectiv. Oricat de tare te-ar enerva, incearca sa pastrezi iritarea in interior. Copiii simt, in general, imediat, aceasta stare de iritare si adesea reactioneaza negativ, incapatanandu-se sa faca si mai mult ceea ce le este interzis. Gandeste-te, in primul rand, ca la varsta la care sunt, copiii nu constientizeaza foarte bine ceea ce fac la locul de joaca. Daca simti ca mocneste un conflict intre copilul tau si un alt copil, nu incerca sa intervii din prima. Mai intai observa-i cu atentie si lasa-i sa-si rezolve singuri problemele. Evident, daca este vorba de conflicte fizice, care pot provoca ranirea copilului tau sau a altui copil, este de datoria ta ca adult sa intervii intr-un fel sau altul, insa trebuie sa o faci cu tact. In niciun caz nu te atinge de copilul altuia, nici macar in gluma sau pentru a-l speria. Asta ar putea avea consecinte grave.

Va recomandam sa cititi si:

Daca vezi totusi ca lucrurile se intensifica si conflictul devine evident, atunci incearca sa le distragi atentia cu o jucarie, cu un cantec sau cu ceva care sa-i indeparteze de sursa conflictului. Iar atunci cand celalalt copil bate in retragere si face un gest frumos, lauda-l si spune-i cat de mult apreciezi.  Asta il va stimula sa se poarte frumos in continuare si sa renunte la gesturile care te deranjau. O alta metoda eficienta este aceea de a muta locul de joaca. Nu-ti lua copilul pentru a-l indeparta de ceilalti. Mai intai incearca sa le sugerezi tutror un alt loc de joaca sau un alt joc. Daca totusi situatia se inrautateste si copilul tau nu se simte bine in continuare, atunci e cazul sa intrerupi totul in mod discret, sugerand o pauza. Il poti chema sa bea apa sau sa ii spui ceva si sa ii distragi atentia, pentru ca apoi sa va indepartati de acel loc de joaca, fara insa ca acest lucru sa se produca brutal. Daca copilul tau pur si simplu nu se intelege cu celalalt, nu e cazul sa fortezi lucrurile. Vor mai exista si alte zile de joaca si alte locuri si alti copii. Abia in acest moment, dupa ce ti-ai luat copilul din grupul respectiv, poti deschide elegant o discutie cu parintele celui care te-a deranjat. Atentie insa! Evita tonul acuzator si sfaturile, pentru ca s-ar putea s-o dai in bara. Adopta mai degraba un ton neutru, de persoana care informeaza un adult in legatura cu comportamentul copilului sau. Nu astepta reactii imediate si nici nu lungi inutil discutia. Te vei mai intalni cu siguranta cu astfel de situatii.

Cum reactionam in propria casa

Situatia se schimba radical atunci cand nu mai este vorba de un loc public de joaca, ci de propria casa. Imagineaza-ti ca scena din parc se poate intampla in curtea ta. Atunci lucrurile se schimba. Copiii trebuie sa stie ca in fiecare casa exista reguli care trebuie respectate si poti invoca acest lucru pentru a aplana un conflict. Evident, nu trebuie sa exagerezi. O replica de genul  e casa mea si trebuie sa faci cum spun eu   nu isi are locul in solutionarea unui astfel de conflict. Incearca sa explici copilului strain ca in casa voastra exista niste reguli pe care toata lumea le respecta asa incat toti sa se poata bucura in egala masura de atmosfera frumoasa. Desigur, unii parinti nu impun reguli in propriile case si de aceea copiilor acestora li se va parea ciudata interventia ta. Acesta nu este insa un motiv pentru a lasa lucrurile la voia intamplarii. O greseala pe care o fac parintii este aceea de a-si lasa copiii in voia lor atunci cand au musafiri. Acest lucru produce confuzie in mintea copiilor in legatura cu modul in care ar trebui sa se poarte. Daca intr-o casa exista niste reguli, atunci ele trebuie respectate indiferent de circumstante. Altfel, propriii copii vor profita imediat de aceasta scapare. De asemenea, atunci cand copilul tau merge in vizita undeva, ar trebui sa stie ca va trebui sa respecte regulile casei respective. Eventual acest lucru poate fi discutat in prealabil cu parintii copilului la care merge in vizita, pentru a preintampina eventuale conflicte care pot sa apara.

In mod cert, fiecare situatie in parte are specificul ei, iar oamenii implicati difera de la o situatie la alta. Reactiile pot fi incadrate in tipare, insa nuantele pot fi mereu aduse in discutie. Important este sa invatam sa le stapanim si sa constientizam ca tot ceea ce spunem sau ce facem cand interactionam cu cei din jur, inclusiv cu copiii altora, se va reflecta sub o forma sau alta in educatia propriului copil.

autor: redactor Desprecopii.com A.G.  Toate drepturile rezervate (c) 2012

• 2 ani: inceputul crizelor de independenta
• 15 luni: educatia unui copil inca bebelus
• Bunele maniere si pregatirea pentru viata a copilului intre 1-4 ani
• Gradinita: este copilul pregatit?
• 3 ani: Varsta mersului la gradinita
• Cum sa refuzati copilul fara a spune NU
• Apropiati-va de copii prin povesti
• Crizele de isterie ale copilului
• Copilul doarme in patutul lui...
• 5 calitati pe care sa i le cultivi copilului tau
• Cum abordam manifestarile de tip negativist

Forumuri recomandate

Parintii intreaba, parintii raspund!
In aceasta lista de discutii puteti pune intrebari la obiect altor parinti (Exemplu: Este normal ca baiatul meu cere noaptea lapte?)