Adevarul despre tati

Adevarul despre tati

Adevarul despre tati

  • Asadar, o sa fii tatic, in curand. Sau esti deja tatic. Esti in impas. Iti vine sa-ti iei campii. Nu dispera, au trecut si altii prin asta si au supravietuit. Cum o sa fie? Cum o sa ramai intreg la minte? Pentru toti cei speriati care braveaza si fac pe curajosii, dar in adancul sufletului vor la mama, i-am intrebat pe taticii din comunitatea noastra cum li s-a schimbat viata dupa venirea pe lume a copiilor. Am selectat cele mai interesante raspunsuri din ultimii doi ani si iata-le, ca incurajare din partea celor deja trecuti prin primele trei luni de viata in trei, patru sau chiar mai multi… cu drag si intelegere de la Desprecopii.com :)

A fi tata este un act de curaj. Si de noblete. Este gestul prin care, avand puterea de a decide, ai hotarat sa deschizi o poarta catre univers. Iar acea poarta deschisa de tine este pentru o noua stea. Si in acel moment a fi tata inseamna a conduce un destin sau mai multe pe un drum. Pana la un loc. A fi tata inseamna sa fi o calauza. A fi tata inseamna sa daruiesti incredere. A fi tata inseamna sa devii un sens, o directie, o imagine, o stea calauzitoare.” Marius

E greu de explicat unui barbat caruia urmeaza sa i se nasca un copil, exact prin cate emotii, nelinisti si greutati va trebui sa treaca intr-un viitor nu foarte indepartat. Ce este cel mai dificil de facut: De tinut minte lista enorma de lucruri pe care va trebui sa le cumpere pentru bebelus?

De suportat plansul continuu, la ore ciudate din noapte, al unui ghemotoc cu ochi albastri pe care nici nu-l cunoaste foarte bine si de care in mod cert ii este cam teama sa se apropie? Intre impulsul de a o lua la sanatoasa si dorinta arzatoare ca toate lucrurile sa fie din nou “ca inainte” cand acasa era o oaza linistita in care nu-l asteptau decat iubita, eventual cainele si cartile sale preferate, cum se impaca un barbat cu ideea ca din clipa in care familia s-a marit, nimic nu va mai fi ca inainte?

Pentru toti cei speriati care braveaza si fac pe curajosii, dar in adancul sufletului vor la mama, i-am intrebat pe taticii din comunitatea noastra cum li s-a schimbat viata dupa venirea pe lume a copiilor. Am selectat cele mai interesante raspunsuri din ultimii doi ani si iata-le, ca incurajare din partea celor deja trecuti prin primele trei luni de viata in trei, patru sau chiar mai multi…

Pentru unii barbati, a deveni tata este cel mai frumos lucru care li se putea intampla in viata. Asa spune Vlad Cel Vechi:

“Am o copie fidela de 6 ani si ceva, si consider asta cel mai frumos lucru care mi s-a putut intimpla in viata. Am avut o existenta destul de agitata (bine nici acum nu pot spune sa "vegetez") insa aparitia lui pe lume si mai ales momentul din care am putut comunica mi-a schimbat radical comportamentul, dozele de risc asumate si asa mai departe. Cu exceptia datilor cind se intimpla sa nu fiu in oras sau in tara (si mentionez ca inainte eram destul de ... calator, din motive de job) nu exista weekend pe care sa nu ni-l petrecem impreuna mergind in cele mai neasteptate si imposibile locuri. Imi pare rau ca atit de des cind ajung seara acasa (uneori extrem de obosit) nu mai am suficienta energie/timp/nervi sa interactionam mai mult. Imi place sa ii fac surprize, chiar daca sint lucruri marunte cum ar fi avioane de hirtie. A capatat si el o aplecare spre chestii neasteptate sens in care, de exemplu, intr-o seara, am pus muzica la CD in camera lui, am aprins doua lanterne puternice si o veioza de fundal, am acoperit geamurile si i-am oferit mamei noastre un spectacol de magie; cam stingaci, e adevarat, dar ei i-a placut.

Voi fi tata

Pentru tatici incepatori

Cuplu: dragoste, sex, relatie

 Comunitate, forum recomandat

In unul sau in doi... mergem mai departe!
Probleme cu casnicia, suport, incurajari, pareri ... nu ezitati si usurati-va gandurile aici!

Am invatat ca ei sint mai buni ca noi si cred ca cel mai important lucru al educatiei pe care le-o putem da este sa prelungim cit putem aceasta stare naturala. Nu stiu ... ar fi atit de multe de spus si cuvinte si silabe mi se amesteca grabite sa fie scrise, plus de asta ma mai cuprinde naibii si induiosarea tocmai pe mine, care am rolul de "balaurul" familiei. Adica eu sint cel care trebuie sa fiu aspru, suparat cind e cazul - intelegeti voi. Dar tot eu merg pis- pis dupa ce adoarme sa ma uit la el cum respira relaxat zimbind el stie cui in somn - si da, cred ca el poate vedea ingeri.
De fapt ... incerc sa uit ca acum, noua, ne face atita placere sa le crestem aripile cu care se vor desprinde in zbor mai tirziu, inclusiv de linga noi!”

Sunt barbati care se tocmesc pentru numarul de copii pe care sunt dispusi sa-l creasca. Altii se lupta cu ghearele si cu dintii pentru dreptul lor de a fi tatal cuiva. Rufus este astazi tatal a trei fete. Si fiecare dintre ele a intrat in viata lui cu o poveste.  “Mi-am dorit copii de cand ma stiu. Cred (acum) ca nu faceam decat sa copiez traditia, a parintilor mei, a prietenilor lor, a altor persoane dragi mie. Apoi a venit Ioana. Eram tata si, in aceasta calitate, primul lucru pe care l-am simtit a fost o responsabilitate mare. Dupa un timp, m-am implicat activ. Si asa am ramas pana azi. Nu pot respira aerul fara Ioana. M-am luptat pentru ea, sa o am alaturi, ca pe o comoara de pret. Cu Ana a fost mai simplu. Este rod al dragostei, am dorit-o din start. Cred ca nu ma casatoream cu Tora daca nu voia copil. E altfel decat cu Ioana, pentru ca Tora este o mama excelenta, nici nu prea am loc de ea. Dar o sa plece ea la servici...  Nu trebuie sa spun cuvinte mari. As face orice pentru ele. Orice, fara rezerve. Sunt, din aceast motiv, exagerat in toate actiunile mele si gresesc adesea. Am pretentii mari, uneori nejustificate. Daca o mai amintesc si pe Teodora, fata Torei, care intregeste o familie fericita, intelegeti de ce pentru mine, meseria de tata este cea mai pretioasa. Si ii si dedic cea mai mare parte din timp si energie.”

Primul copil te nauceste.

Primul copil te nauceste. La al doilea deja totul este mai simplu. Garanteaza pentru asta Marius: “Mi-am inceput meseria de tata de 10 ani, 1 luna si ...16 zile, aproximativ. Mi-am perfectionat meseria de tata de 4 ani 1 luna si 14 zile... aproximativ. Cat timp voi mai avea aceasta meserie doar bunul Dumnezeu poate sa stie. Ce cred eu despre a fi tata? Multe. Trebuie sa derulez cei 10 ani, par o vesnicie. Ehh.. in acele vremuri eram doar noi doi, adica eu si Angela. Tineri destul de entuziasti, facultatea ocupa mult timp si serviciul. Pentru ca am decis sa ne incercam viata singuri. Dar aveam energie destula si pentru scoala si pentru serviciu si pentru noi. In invalmaseala aceasta a batut la poarta vietii Ioana. Eu am fost socat la auzul acestei vesti. Mi-era imposibil sa vad acest scenariu. Ma treceau caldurile, gandurile si tot universul meu era bulversat. Un copil mi se parea brusc ceva complicat rau de tot. Parca era un tzunami ca tot e la moda acum. Tin minte ca am devenit mult mai tacut din acel moment. Ehh viata curgea invariabil, burtica crestea invariabil si am inceput sa ma obisnuiesc cu ideea dar asa ca un copil care stie ca trebuie sa mearga sa ia o injectie dar mai are cateva ore si ...mai poate sa-si traga sufletul. Mai apoi tin minte ca mi-era mila de Angela pentru ca se misca din ce in ce mai greu. A trecut timpul si stiu ca eram la ore era la pranz la ora 13.00 parca si a intrat secretara si mi-a zis sa cobor repede la secretariat ca e ceva cu Angela. Am lasat clasa si am zburat. Angela plangea si zicea ca are dureri. Asa incat am urcat in masina si am plecat acasa. Eram transpirat, surescitat am telefonat medicului, am plecat la maternitate si la 19.00 a aparut Ioana. Complicata treaba. Mi-a fost frica sa o iau in brate sa nu cumva sa pateasca ceva. Oricum de cum am zarit-o dormind asa infasata mi-am recunoscut fizionomia. Nasul era insa al Angelei dar in rest leit mie. Copie fidela, Marius la scara de bebe. Ciudat sentiment sa te vezi pe tine mic. Era ca si cum as fi aterizat inapoi in timp si ma vedeam pe mine. Angela era tare obosita, abia mi-a soptit numele fetitei. De acolo incolo viata a fost oarecum normala. M-am obisnuit din mers cu viata cu un bb, lapte, colici, pampersi, caca, pipi, colici, planset si iar caca, spala, usuca, aseaza, plaseaza, nani nani acum pana ai pace si din noi....chiiii...chiiii, papa, verifica, schimba, spala, usuca, somn...
Ceea ce mi-a placut foarte mult cu Ioana erau drumurile pe care le faceam doar noi doi. Aveam obiceiul sa o iau cu mine in hamac si mergeam 1.5-2 ore pe malul raului paaaana in centru si inapoi. Dormea instant si o tinea asa dormind 2 ore. Tin minte ca am mers de cateva ori chiar la facultate cu ea, colegele erau topite dupa Ioana.

Nu stiu ce rol am avut. Pur si simplu eram tatal Ioanei. Eu cred ca are noroc cu mine. Pentru ca sunt de foarte multe ori jucaria lor (nu pot sa mai spun ei pentru ca este si Daria la mijloc) preferata. Cu mine fac cele mai aiurite prostii. Cu mine se simt foarte bine (ehh ce ma mai laud) insa tot cu mine o incurca daca o iau razna.

Ce cred eu despre a fi tata? Cred ca este unul intre cele mai nobile idealuri ale unui barbat. Exista insa o problema. Cred ca nu realizam decat doar din momentul in care suntem pusi in fata acestui fapt. Pentru mine a fi tata este asemeni unui fluviu. Nu poti sa opresti un fluviu in loc. Este ceva imens, napraznic, de nestavilit. La ce sa ma gandesc. Cand dadea cu piciorusul prin burtica? Ma treceau fiorii, ma electrocutam, parul mi se ridica in cap simtind miscarea aceea. Si acum ma furnica gandul. Copilul era acolo. Culmea e ca nu-l vezi. Dar e acolo. Ai sentimentul ca esti la un spectacol de magie in care esti condamnat sa stai sa privesti perdeaua trasa si sa te chinuie gandul.... cum arata ceea ce este dincolo de perdea? Si stai si astepti pentru ca nu ai incotro si tanjesti sa treaca mai repede timpul ca sa vezi...nevazutul.

Ce cred despre a fi tata

Ce cred despre a fi tata? Acum cred mult mai multe decat in urma cu 8 ani de exemplu. Mi se pare mai simplu. Pentru ca m-am schimbat. Mi-am intrat in mana cum se zice. Si de aceea la al doilea copil mi-a fost mult mai usor. Cred ca a fi tata este ceva ce tine de soarta. Esti sortit sa fi tata. Esti sortit sa devii o oglinda in care si din care sa creasca alti oameni. Acestia sunt copii tai. Si stii cu certitudine ca nu e totuna ce si cum se intampla. Si mai cred ca a fi tata este un act de curaj. Si de noblete. A fi tata este gestul prin care avand puterea de a decide ai hotarat sa deschizi o poarta catre univers. Iar acea poarta deschisa de tine este pentru o noua stea. Si in acel moment a fi tata inseamna a conduce un destin sau mai multe pe un drum. pana la un loc. A fi tata inseamna sa fi o calauza. A fi tata inseamna sa daruiesti incredere. A fi tata inseamna sa devii un sens, o directie, o imagine, o stea calauzitoare. Atunci cand nu voi mai fi mi-ar place sa cred ca cineva se va uita undeva sus dupa mine nu cu tristete ci cu dorinta de a ma pastra in suflet. Si cu multumirea de a ne fi avut legati de destinul nostru comun. Pentru ca a fi tata cred ca inseamna soarta de a ne avea unii pe altii pentru totdeauna chiar daca odata si odata ceea ce vom putea sa vedem este lucirea unei stele in miez de noapte.
Acesta este crezul meu despre a fi tata.”

La inceput esti speriat.

La inceput esti speriat. Pe urma iti dai seama ca se poate trai si asa, in trei. Dupa o vreme, nu mai stii cum ai trait doar in doi. Este cazul lui Joxy: “Cel mai frumos lucru care ni se putea intampla. Ana. Nu pot sa-mi mai inchipui viata fara ea. Cand lipseste de acasa, totul este fara rost. "Te iubesc tati" si "Esti cel mai bun tatic din lume" ma fac sa ma topesc ca o inghetzata la soare. Acum ii inteleg pe cei care isi apara fetele cu ciomagul la usa atunci cand vin petzitorii si drept urmare imi ascut de pe acum sabiile si iataganele. Cum am fost marcat ? Pe viatza. Sunt sclavul fetei mele. Incerc sa o educ cum pot eu mai bine dar de fapt ma modeleaza dupa bunui ei plac. Imi doresc sa ii ofer o copilarie fericita si voi face orice pt. asta. Atat.

Unii barbati spun un nu hotarat ideii in sine. Altii spun da cu jumatate de gura. Pana la urma, pana si cei mai negativisti se prind ca meseria de tata o inveti din mers si ca totul incepe cu un zambet mic. “Eu nu sunt tata cu vechime, puiutul meu are doar 8 luni jumate. Nu credeam ca-mi va place vreodata sa fiu tata. Adica, imi doream copii, dar ma gandeam ca ii voi avea candva, odata, intr-un viitor indepartat... Dar viitorul a fost pe 15 noiembrie 2005, cand am vazut ghemotocul ala vinetiu, care a scos limbuta la mine si m-a topit definitiv. Dupa ce am venit cu ea acasa, am suferit eu de depresie post-natala, in locul mamei. Mi se parea ca nu stiu ce-i trebuie, ca nu vom fi in stare sa avem grija de ea, nu dormeam, nu mancam... Ma duceam la patutul ei sa vad daca mai respira, saream la fiecare scancet. Dar cum Dumnezeu le aranjeaza pe toate, timpul a trecut, ce a fost rau s-a uitat, si acum nu am bucurie mai mare decat sa-mi vad fetita razand si intinzand manutele la mine cand ajung acasa. Nu-mi doresc sa faca in viata tot ce n-am facut eu, vreau doar sa fie sanatoasa, fericita si sa fie OM. Si am realizat ca de asta suntem pe pamant, sa lasam in urma noastra un OM. Sper ca eu si cu sotia mea sa reusim asta, cu ajutorul bunului Dumnezeu.” (brado73)

Desigur, exista si entuziastii, ca adib… “sint si eu tatic de 3 luni si 5 zile (cred), inca sint beat de fericire. nu mai exista nimeni e lume decit fiica mea. drept dovada la ora asta "sug" informatii de pe aici. nici eu nu stiu. simt ca nu stiu, dar de cind am aflat ca vom avea un copil sint alt om, cu alt comportament. ma adaptez destul de greu noii situatii. mi-e frica sa iau hotariri pina nu le gindesc mult mai mult ca de obicei. Ce am invatat? am impresia ca nimic. la virsta asta dinamica vietii este colosala. am impresia nu reusesc sa tin pasul. ce vreau sa realizez pentru copilul meu? instinctul te condamna sa vrei mai mult decit ai avut tu. ma supun acestei reguli, dar vreau sa fiu atent la excese. ce nu am reusit? sa-i fiu alaturi 24 ore/zi. mami e o privilegiata din acest punct de vedere.”

Exista si cei ce se lasa condusi de simtul datoriei, ca liviup: “Pentru inceput nu am probleme decat cu rabdarea. Apucaturile vechi ma chinuiesc dar imi revin si-mi spun ca asta e o sarcina fara conditii, fara contract, fara o intelegere prealabila, e obligatoriu si datoria mea e sa o transform in ceva placut pentru mine si familia mea. vreau sa invat.”


Chiar si cei mai puternici dintre barbati, cei mai macho, cei mai echilibrati, se scrug din picioare cand ceva, orice, fara indoiala grav si lipsit de solutie, pare se se intample cu cel mic:  “A fi tata este cea mai mare realizare a mea. Acum simt ca sunt implinit cu adevarat atat in plan familial cat si cel profesional. Practic a redat echilibrul intre cele doua planuri de care aveam atata nevoie. Desi bebe-ul (Andrei - Cristian) are 11 luni, numai 6 am reusit sa stam impreuna. Celelalte 5 le-am petrecut in afara tarii, insa mai am o luna si voi fi din nou alaturi de sotie si copil. In cele 6 luni viata mea s-a schimbat enorm, copilul primand in orice actiune a mea. Am cautat sa ma implic cat mai mult (sa dorm cu el noaptea, sa-i dau sa manance, sa-l mai schimb, sa-l plimb) pentru a-mi degreva sotia care este mai mult decat dedicata bebeului. In prezent cand sotia imi spune sugrumata de plans ca bebe nu vrea sa manance, nestiind ce sa faca in acest sens, iar eu nu pot face nimic simt cum ma cuprinde disperarea.
Am multe planuri pentru un viitor cat mai bun al copilului nostru si abia astept sa le discut cu scumpa mea sotie. (lamarine)

Tatii de fete sunt cei ce se bucura de o relatie privilegiata cu copilul lor. Desigur, veti spune, ce mare lucru sa fii tata de fata, nu poti si tu sa joci un fotbal cu propriul copil, sa il inveti sa bea bere, sa discutatii ca baietii… Dar cine spune ca nu poti? Poti orice! Emil Laurentiu este fericit ca e tata de fata: “Sunt proaspat in breasla ( doi ani 7 zile si aproape 10 ore) daca as spune cit de fericit ma face ANDREEA s-ar putea sa ma bata mami asa ca deduceti voi, dar un botic si un zimbet pot sa vindece orice oboseala si sa te faca fericit. ma fortez sa ma tin tare dar ma tem ca nu mai rezist mult si aduc ii aduc si pisicuta, sper sa mai rezist pana la primavara.”

Si eu mi-am dorit enorm de mult un mostenitor, si poate atunci cand il doream era ca o mandrie, mandria de barbat de a avea mostenitori. Insa atunci cand l-am vazut prima data, real, ptr ca si atunci cand il vedeam la eco transpiram tot, sa nu spun cand ni s-a confirmat ca e baiat. Insa eu l-am tinut prima data in brate (nascut prin cezariana) si i-am vazut fata aceea rozalie, zambitoare si dragalasa de atunci sunt devotat pe viata micutei fiinte care a dat sens existentei mele. L-am "facut" destul de tarziu si cred ca era deja timpul, dar de cand suntem impreuna ma intreb uneori cum am putut trai atatia ani fara el. Simt ca viata mea ar fi fost in van daca nu-l aveam. Avem o relatie deosebita, nu stau suficient timp cu el, nu cat mi-as dori, insa in timpul liber suntem de nedespartit. De cateva ori l-am luat cu mine la servici si l-as lua zilnic daca as putea. Este un copil cuminte si dragalas, este intelegator si iubitor. Ce am invatat? Am invatat ca nimeni nu te iubeste asa cum o face un copil, copilul tau, ca doar atunci cand simti ca cineva are nevoie de tine existi ptr un motiv, ca viata are sens. Ce as dori sa realizez ptr el este mai greu, fiecare dorim tot ce e mai bun ptr cei dragi, ptr copiii nostrii, insa e important sa isi aleaga ei singuri drumul in viata, noi doar sa ii indrumam. Da, asta imi doresc ptr fiul meu, sa primeasca educatie buna si sa pot pastra si peste timp o relatie de prietenie cu el, sa-l pot ocroti si indruma din umbra. “

Claudiu tatal Marei Theodora este poate cel mai poet dintre entuziasti: ”Ireal, fantastic, dumnezeesc, divin, fenomenal. Asta inseamna sa fii tata si mai ales tata de fata. Mara mi-a umplut viata i-a dat un sens, un tzel. Alaturi de mama ei, Adriana, au reusit sa ma transforme in cel mai cuminte cel mai bun si cel mai iubitor barbat din lume. Nici nu vreau sa ma gandesc unde, cum si ce eram fara ele. Atat! ELE SUNT TOT!!!”

Un Viitor tatic de puisor abia asteapta sa-si tina printesa in brate: “De cand te-astept! Sunt 9 ani si parca timpul numai trece, abia astept o zi de Mai, o fi 8, 9 sau 10.Visez la ziua in care TU puiutul meu, sa dai un nou sens vietii, sa rad,sa plang de fericire... Ea isi inalta catre mine manutele si-mi mangaie obrazul" Tu esti cel mai mare:))". Va fi atata iubire si adoratie in ochii ei si EU voi fi cel mai fericit Tatic din lume.”

Unora dintre tatici nu le ia mult pana pricep ca a fi tata inseamna sa fii o ancora pe timpul furtunii, dupa parerea lui Mercur: “Nu ma prea pricep la cuvinte, nu cred ca pot sa redau ce am avut binecuvîntarea sa simt alaturi de copilul meu, cum, cît m-a facut sa simt. Ma refer la momentele cînd fiind pe strada împreuna, mi-a dat drumul la mîna si a mers înaintea mea, asigurîndu-se din cînd în cînd ca tata E ACOLO. La momentele cînd îmi propuneam sa gasesc un raspuns plauzibil si inteligibil pentru fiecare "de ce?", devenind tinta cea mai frecventa a de ce-urilor. La momentul cînd am descoperit ca singurul lucru de care am nevoie pentru a-mi face copilul fericit, e un pic de rabdare... Cum e sa fii tata?... ancora pe timpul furtunii.”

Daca vi se pare ca nu sunteti pregatiti, ca nu va pricepeti, ca nu veti face fata, aflati de la florianmg ca pentru copii, tata este detinatorul adevarurilor absolute, de necontestat… “Cind a nascut sotia mea, la citeva zile colegii m-au intrebat: "Cum te simti ca prospat tatic?" si sincer, nu am stiut sa raspund. Nu-mi prea placeau copii mici dar ei avea o "atractie" la mine, veneau si stateau la mine in brate. Dupa ce am mi-am vazut fetita la maternitate ceva s-a schimbat la mine (si cred ca si alti tati). Am devenit mai sensibil, saream la fiecare scincet al ei, mi se parea ca tot ce facem nu facem bine. Dupa citeva luni le-am raspuns colegilor: "e ceva ce nu se poate descrie. Nu exista cuvinte in vocabular care sa poata descrie ceea ce simti cind esti tata. Numai cine are copii poate intelege asta". Ce sa spun... mi-a schimbat viata complet. Nu ma mai gindesc la mine ci la copii (ca acum mai am si un baiat de 2 saptamini). Tot ce fac, fac gindindu-ma la ei, pentru ei. Cum este sa fi tata? Este sublim. Toate greutatile care le ai zi de zi dispar cind ajungi acasa si copilul/copii iti sar in brate si-ti povestesc ce-au facut in ziua respectiva. In momentul in care copilul tau spune "lasa ca-l intreb pe tati, ca el stie mai bine"... te simti de parca toata lumea este a ta, e ceva dumnezeiesc, e... fara cuvinte. “

Sunt tati care cred ca singura lor treaba e sa fie figura autoritara, “balaurul” in fata caruia micii nazdravani ingheata… Nici pe departe, domnilor, va spune Iulianst: “Citind cele scrise de alti tatici, mai aveam putin si plangeam in hohote. Mi-am dat seama ca eu nu sunt nici pe departe taticul ideal, cel putin la partea de exprimare a sentimentelor fata de copil prin jucatul cu el. Avem un baiat de 3 ani si aproape 2 luni (Gemeni ca si mine), frumos si destept foc si asteptam (o fetita, speram noi) prin februarie, anul viitor. Eu, fiind mai sever, sa zicem, am devenit "balaurul" casei ... cand copilu' nu e cuminte, maica-sa ii zice : stai cuminte ca-l chem pe taica-tu. Imi iubesc foarte mult copilul (si nevasta, apropos, daca citeste :-) ) si o sa incerc sa-i dau mai multa atentie, sa ma joc mai mult cu el, sa nu mai stau toata ziua cu gura pe el si sa-l las sa faca mai multe prostii si nazbatii (chiar daca nu le consider normale). Poate ar trebui sa fiu si eu mai tolerant si mai intelegator, ca totusi e un copil, nu ? (iulianast)

Ei… si daca ar fi sa tragem o concluzie, probabil cea mai nimerita este cea la care a ajuns adi, care dupa doar o saptamana in meseria de tatic, a ajuns la unul dintre adevarurile absolute:  “niciodata nu esti pregatit pentru un BB, ba din contra, BB te pregateste din clipa in care a venit pe lume...sunt tatic de 7 zile si nici unul nu stim nimic despre copii, dar impreuna le invatam pe toate.”

Speram ca ti-au fost de folos gandurile celor ce deja au mers pe drumul asta. Poate ai si tu o parere? Poate vrei sa ne spui cum se vede lumea ta, din pragul camerei bebelusului tau? Nu ezita, vrem sa aflam. Intra pe forum si povesteste-ne experienta ta.

Asteptam gandurile taticilor despre Meseria de Tatic la acest topic >>.

autor:  Andreea Demirgian si taticii de pe Desprecopii.com
Toate drepturile rezervate (c) 2008 Desprecopii.com

 Comunitate, forumuri recomandate

In unul sau in doi... mergem mai departe!
Probleme cu casnicia, suport, incurajari, pareri ... nu ezitati si usurati-va gandurile aici!

 Odiseea sarcinii in 40 de saptamani
Forumul cu burtici si generatii de mamici. Suport, caldura, prietenie si atitudine.

Subiecte tratate:

Comunitatea Desprecopii

Toate Forumurile

Peste 160.000 de membri inregistrati!

Hai chiar acum in cea mai mare si mai activa comunitate de parinti si discuta despre: Adevarul despre tati.

intrebari

Intrebari si raspunsuri

Ai o intrebare pe teme legate de acest articol sau o intrebare in general? Intreaba specialistii Desprecopii.com si alte mamici dornice sa te ajute!

Forumuri Recomandate

Discutii generale pentru familie si parinti

Discutii generale pentru familie si parinti

LOUNGE DC. Discutii, pareri si impresii. Aici ne adunam pentru a ne cunoaste.
PARENTING - sau despre meseria de parinte

PARENTING - sau despre meseria de parinte

Despre MESERIA DE PARINTE. Experiente, intrebari si milioane de nelinisti. Asta inseamna sa fii parinte.
Lectii si know how on line, Sport

Lectii si know how on line, Sport

Vreau sa stiu cum sa fac! Lectii, sfaturi tehnice, prize, butoane, sateliti, virusi, sport, timp liber, informatii
Clubul mamicilor si taticilor singuri

Clubul mamicilor si taticilor singuri

Si mama si tata la un loc. Suport, experiente, atitudine si mai ales infratire. Aici nu sunteti singuri!

Comentarii vizitatori

Citeste toate comentariile

Nu exista comentarii la acest articol. Adauga-l tu pe primul!

Scrie un comentariu

Adresa de mail nu se publica (ramai anonim) dar completarea corecta este necesara, mai ales in cazul in care astepti raspuns. | Toate campurile trebuie completate!

Ai o intrebare? APASA AICI pentru rubrica de intrebari SAU intreaba pe FORUMUL DESPRECOPII