Despartita, dar nu singura

Despartita, dar nu singura

Despartita, dar nu singura

S-a dus. Persoana cu care te-ai straduit sa-ti construiesti viata, in jurul careia gravita intreaga lume si care era punctul tau de reper a plecat. Sau poate tu ai plecat. Oricum, a fi parinte singur este foarte greu, la inceput. Inca jelesti disparitia unor lucruri importante: iubire, familie si siguranta. In timp insa, vei crea o noua familie, vei iubi din nou si iti vei recapata sentimentul de siguranta. Dar mai intai, trebuie sa inveti sa nu fii singura! Iata cateva puncte de reper pentru tine, o mamica singura, care trebuie sa fii tare!

Dupa tacere, vine intrebarea: Ce o sa fac?

… La inceput, tacerea parea o binecuvantare. Facea parte din procesul meu de convalescenta. Liniste, pace… Negarea se terminase si incepea acceptarea. Dar, o data cu acceptarea vine si intrebarea “Vai, doamne, ce-o sa ma fac?” Dupa ce copilul adormea, imi ramanea ceva timp pentru mine. Nu ma puteam gandi decat la ziua de maine, iar in acest moment al vietii mele priveam in viitor, cautand raspunsuri. Va tine legatura cu ea? Ma voi descurca financiar? Ma va uri ea pentru ca am plecat? Cum voi putea in acelasi timp sa am grija de ea si sa reusesc in cariera? Apoi, am inteles ca trebuie sa-mi revin dupa despartire inainte de a merge mai departe.

Ceea ce urmeaza este o lista incompleta cu lucruri de facut pentru vindecare, lista care mie mi-a fost utila:

Iubeste-te pe tine insati – si iubeste-ti copilul

Daca mirosul nemultumirilor si al amintirilor neplacute este prea puternic la tine acasa, pleaca. Dupa trei luni de separare, m-am mutat intr-o mica garsoniera, iar totul a parut sa se schimbe peste noapte! In dimineata urmatoare, stateam chicotind pe podeaua locuintei, ticsita cu cutii si jucarii ale copilului, imprastiate peste tot. Faptul ca ai “lucrurile” tale este cel mai important din lume!

Daca nu te poti muta, incearca sa schimbi ceva la tine: coafura, hainele, orice. Schimbarea va va ajuta, pe tine si pe copil, sa depasiti inca o zi!

Copilul pare sa infloreasca vazand ca esti multumita, are nevoie de stabilitate si iubire, ceea ce inseamna ca trebuie, intr-adevar, sa te simti bine… fiindca isi da seama cand te prefaci! Este un efect de domino: te ajuti pe tine, iti ajuti si copilul.

Lasa-ti timp pentru vindecare

Desi poate ai impresia ca escaladezi un munte foarte inalt, nu incerca sa cuceresti lumea intr-o zi. Intoarce-te la o perioada cand ai fost fericita.

Aminteste-ti de ce erai fericita si incearca sa fii din nou astfel! Analizeaza-ti sentimentele si fa o lista cu lucrurile care te-ar putea ajuta. Incearca sa ai o atitudine constructiva, dar fara a deveni obsedata de revenirea la normal.

Cate un minut o data

Primele luni ca mama singura pot fi dificile, pentru ca nu dai randamentul maxim. O mica parte din tine se tot intreaba daca ii este bine copilului, in timp ce te targuiesti pentru zarzavaturi in piata.

Reteta pentru a tine pasul, emotional si profesional, este sa comunici. Spune-le sefilor tai de ce ai o zi proasta si anunta-i din timp ca vei lipsi in zilele de infatisare la tribunal sau in alte zile importante de acest fel. Vor intelege!

Cuplu: dragoste, sex, relatie

Sanatatea femeii:

 Comunitate, grup de suport

Clubul mamicilor si taticilor singuri
Si mama si tata la un loc. Suport, experiente, atitudine si mai ales infratire. Aici nu sunteti singuri!

O mostenire de transmis

Cand am intrat in camera fetitei si am vazut-o pentru prima oara sezand in poponet, mi-am dat seama cu tristete ca nu mai era nimeni in casa cu care sa sarbatoresc aceasta noua bucurie! Cand i-am impartasit acest gand deprimant unei matusi dragi, ea mi-a raspuns ca as putea nota aceste evenimente: le voi sarbatori foarte frumos, iar fiicei mele ii va face placere sa citeasca, mai tarziu, insemnarile! Asa ca am facut un jurnal si am inceput sa scriu tot ce simteam nevoia sa-i transmit. Intr-o zi, va citi si va intelege cum mi-a fost ca mama singura, va sti ce s-a intamplat cu tatal ei si va intelege devotamentul meu complet, pentru fericirea ei.

Descarca-te

Familia si prietenii te vor sustine, deci accepta-le ajutorul cand este necesar. Poate ca este greu sa exprimi ce simti in fata cuiva a carui viata este mai buna ca a ta, dar prietenii adevarati te vor intelege. Fereste-te de cei care te trateaza cu replica “Biata de tine, mai iesi si tu in oras, du-te la un film si te vei simti mai bine”. Adevarata consolare vine din comunicare, din faptul ca vorbesti si esti ascultata.

In timp ce conduceam masina intr-o zi foarte stresanta, am auzit la radio o melodie interpretata de Jann Arden. Versurile, care spuneau “Nu sunt singura, zau ca nu, sunt numai despartita”, m-au impresionat, pentru ca vorbeau despre mine! Nu aveam un iubit, pe nimeni care sa ma ia in brate, dar nu eram singura. Aveam doua dintre darurile cele mai grozave pe care le putea cere o femeie: o aveam pe fiica mea si eram libera. Aveam sa reusesc pentru ca invatasem sa pretuiesc iubirea adevarata, dintre mama si copil. Am supravietuit, intr-adevar, si am devenit mai puternica si mai buna.

Autoarea acestui articol, este mama unei fetite de 14 luni, Mihaela, Ea s-a despartit recent de partenerul ei si isi creste singura copilul.

Ultimele 11 dosare intime din dulapul intim al Comunitatii Desprecopii.com:

Dar daca tu, draga cititoare, esti in situatia de a cauta sfaturi practice pentru o situatie de acest gen, ajuta-ti copilul sa nu-si urasca tatal, chiar daca tu il urasti, ajuta-l sa nu-l considere un om de nimic, chiar daca respectul tau l-a pierdut. In definitiv, pana cand vei gasi pe altcineva dispus sa-si asume rolul patern, copilul tau are un tata. Acela pe care tu l-ai ales, pe vremea cand viata era roz si dragostea muta muntii din loc. Cea mai buna razbunare este sa-ti lasi copilul sa descopere singur motivul adevarat pentru care tata a plecat. Nu esti singura - ai multi prieteni la desprecopii.com!


 Comunitate, grup de suport

Clubul mamicilor si taticilor singuri
Si mama si tata la un loc. Suport, experiente, atitudine si mai ales infratire. Aici nu sunteti singuri!

Inregistreaza-te pe forum si povesteste-ti povestea ta. Vei gasi multi prieteni, femei puternice ca si tine si multe sfaturi sincere. Comunitatea Desprecopii se intilneste deseori in diverse localitati ale tarii si in Dispora. Vino si tu la aceste intilniri. Vei cunoaste oameni deosebiti.

 In unul sau in doi... mergem mai departe!
Probleme cu casnicia, suport, incurajari, pareri ... nu ezitati si usurati-va gandurile aici!

Evalueaza acest articol
 Voteaza acest articol (misca mouse-ul peste stelute)
forumuri specializate Forumuri specializate
  • In unul sau n doi, mergem ai departe
    In unul sau in doi... mergem mai departe!

    Probleme cu casnicia, suport, incurajari, pareri ... nu ezitati si usurati-va gandurile aici!

  • La Bucatarie
    La Bucatarie

    Vreau o reteta noua ! Am uitat cum se fac clatitele ! Bucatarii si bucataresele au cuvantul!

  • Ajutor umanitar

    Esenta comunitatii noastre este oferirea ajutorului celor care trec prin momente grele. Nu uita ca si tu poti face un bine.

  • Forumul General

    Sufrageria Comunitatii DC. Aici ne intalnim, ne prezentam si sporavaim despre orice.Vii?

  • Clinica Virtuala DC

    Consultanta medicala online.


5 comentarii din 17
Trimis de simona

Buna seara,........ sunt mama unei fetite de 11 ani si sunt divortata de un an jumate si cu toate ca avem convingerea ca ma voi descurca trebuie sa recunosc ca nu e usor sa fii mama singura. Multe griji, indoieli si foarte multa singuratate........................Simt ca nu ma pot adapta statutului de femeie divortata si sunt intr-o continua neliniste, cu toate ca in prezent sunt mai linistita decat eram in casnicie, dar parca nu ma regasesc...............probabil trebuie sa mai treaca ceva timp. Fetita e minunata, cuminte , constiincioasa si inteleapta dar nu accepta situatia actuala si nici vorba ca eu sa ies cu cineva sau sa vorbesc la telefon cu vriun barbat.................................... Simt ca nu mai am putere sa-i explic si uneori imi pierd cumpatul si ridic tonul si apoi imi pare rau si tot asa ................ce ar trebui sa-i spun sau cum sa-i explic ca ma simt singura si uneori cu sufletul pustiu..............sau mai bine nu, caci probabil timpul le va rezolva pe toate...................................Ma bucur ca v-am gasit si ca pot discuta cu persoane care se afla in situatii asemanatoare. Mi-ar placea sa-mi fac prieteni.................O seara frumoasa.

Trimis de mihaela

am fost impreuna cu sotul meu 17 ani,suntem casatoriti de 7 si avem un copil de 5 ani,acum divortam si singurul lucru la care ma gandesc este cum va reactiona copilul meu,ce sa ii spun,se supara cand ii spun ca va trebui sa ne gasim alta casa,nu vrea sa plece din casa lui,stiu ca o sa planga,cand tatatl lui o sa-l mai aduca aici probabil o sa planga si o sa spuna ca vrea sa ramana in casa lui.....numai la asta ma gandesc,cum sa fac sa nu sufere?o sa mi se rup sufletul!

Trimis de geo

Pentru Iulia,Inainte de a va desparti, indiferent de situatie, trebuie sa va adresati preotului bisericii in care v-ati casatorit ,cerindu-i sfatul. Niciodata sa nu uitati ca unirea dintre dvs. s-a facut in Casa lui Dumnezeu, care este biserica, si nu in alta parte. Mergeti amindoi si spuneti numai adevarul preotului si apoi urmati sfatul si cred ca o sa va fie bine.Domane ajuta. Astept raspuns.

Trimis de cecilia

Buna.Sunt vulnerabila,recunosc este vremea cand ma gandesc daca am facut o greseala care mai poate fi reparata desi nu mai vad nici o salvare.Rog pe cei care citesc sa-mi dea un sfat.Am 36 de ani si am 4 copii,casatorita a doua oara de 2 ani.In august 2009 am cunoscut pe cineva si nu a m-ai durat mult pana sa-mi dau seama ca ma-m indragostit si am descoperit omul care ma iubeste cu adevarat.Fostul sot se purta urat cu mine si nu ne-am iubit niciodata,dar am facut 4 copii,2fete si 2 baieti.Fetele au acum 18 si 19 ani iar baietii 9 si 13 ani.Sunt o mama norocoasa si i-mi iubesc foarte mult copii,sunt fericita ca i-am adus pe lume,ei sunt comoara mea.Sa revin acum la sotul meu,cum spuneam ne-am cunoscut si dupa 6 luni ne-am mutat impreuna.Am discutat cu fostul sot si am hotarat ca nu mai putem continua casnicia si le-am spus si copiilor.Totul parea ca decurge normal atunci,m-a rugat s-ai las pe copii sa stea si la el iar eu am fost deacord.Fetele au venit sa stea la mine si mergeau la tatal lor in wichenduri,baietii stateau mai mult la el.Ceva nu m-ai era in ordine,baietii nu mai vroiau sa vina la mine.Atunci mi-am dat seama ca este parsiv,i-i mintea pe baieti ca nu i-i caut,ca nu ma intereseaza de ei,ca i-am parasit pt un barbat,intr-un cuvant a intors baietii impotriva mea.Am deschis proces si la fond legea a dat un baiat la mine si unu la el,dar nu a vrut sa vina si nu m-a lasat inima s-a despart baietii asa ca am deschis apel si atunci legea m-ia incredintat ambii baieti.Degeaba ei tot nu au vrut sa vina la mine deloc nici macar pt o zi.Cel mare are tel,acum este inchis tot timpul,tatal lor nu-i da la tel cand il sun pe el.m Mergeam la ei acasa si nu ma lasa sa intru,ma tinea sa stau la poarta si daca erau baietii pe afara vorbeam cu ei,dar erau schimbati nu mai vorbeau cu mine,nu mai vroia sa-i pup,sa-i tin in brate.a Avocata mea, mi-a sugerat sa fac executare silita,dar tot degeaba executorul nu a putut face nimic pt ca baietii au inceput sa planga si au spus ca nu vor sa mearga.Acum tatal lor a deschis recurs pt ca legal copii sunt ai mei si pe 27 sept avem infatisarea.Sotul actual ma sprijina foarte mult,ma incurajeaza,ma ajuta cat poate,este alaturi de mine,plange odata cu mine,sunt fericita sentimental si nu-mi lipseste nimic ce este legat de dragoste si iubire.Cum spuneam la inceput,in acest moment nu stiu daca am gresit sau nu dar simt ca nu m-ai am putere,sunt mereu trista si plang din orice.I-mi este dor de baieti,am fetele langa mine dar si baietii imi lipsesc,nu mai vad zambetul lor,nu-i mai asez la masa,nu-i mai strang in brate,nu-i mai cert,toate astea i-mi lipsesc mult.Spuneti-mi ce sa fac,ce pot face pt a-mi recupera copiii?Am gresit ca am avut incredere in tatal lor,dar am gresit oare ca acum la 36 de ani am vrut sa traiesc cu adevarat si am vrut sa fiu iubita?Am gresit ca mi-am gasit dragostea adevarata?Am trait ani de zile cu acel om,dar nu am stiut ca-mi face atata rau,nu mi-am dat seama ca se va razbuna pe mine prin copii.Nu cred ca-si iubeste copiii,daca iar iubi,ar primi fetele(am uitat sa va spun ca nu le mai primeste nici pe ele acolo la el),nu ar desparti fratii intre ei si nu i-ar indeparta de mama lor.Este un nenorocit si nu am stiut langa cine traiesc,un om de nimic care profita de copiii lui ca sa se razbune pe mama lor.Eu mi-am spus durerea poate i-mi dati un sfat,poate cineva ma invata ce sa mai fac,pt ca eu asta i-mi doresc:sa ma iubeasca baietii din nou,sa-i vad si sa am grija de ei asa cum are o mama,sa le ofer dragostea mea adevarata de care au nevoie.Sunt multe de povestit,dar eu va multumesc ca ma ascultati macar atat si spuneti-mi parerea dvs.Va pup.

Trimis de Theona

Recunosc ca a fost o perioada in care imi puneam intrebarea daca am facut bine ce am facut, daca nu cumva e o greseala greu de reparat faptul ca am facut un copil la 23 de ani si faptul ca desi mereu mi-am dorit o familie unita si fericita in care sa creasca copilul meu iata ca din pacate casnicia mea a esuat.Apoi am inceput sa ma intreb daca ma voi descurca, daca nu cumva mi-am distrus viata si mie si copilului, daca nu era poate mai bine sa trec cu vederea neintelegerile pentru a fi in continuare o familie.Acum nu imi mai pun nici o intrebare de genul asta. Pur si simplu David este viata mea, este tot ce am eu mai de prêt si nu este o greseala in nici un caz. Ba chiar il privesc ca pe cel mai de prêt dar pe care viata mi l-a oferit. Nimic nu e intamplator. Toate se intampla cu un scop. Acest copil a venit pe aceasta lume cu o misiune. Si cu siguranta era nevoie de o combinatia de gene dintre genele mele si genele tatalui sau pentru a iesi David. Poate ca din aceasta combinatie a iesit un geniu, sau un talent aparte, sau pur si simplu era nevoie de aceasta combinatie de gene pentru ca el sa isi indeplineasca misiunea pe acest pamant. Si era nevoie ca el sa se nasca acum. Dar asta voi afla mai tarziu….Cert este ca voi face tot ce imi sta in putinta pentru a-I oferi cea mai buna educatie, pentru a avea parte de tot ce e mai frumos pe aceasta lumea, il voi invata sa iubeasca viata, sa iubeasca oamenii si natura; il voi invata sa traiasca cu pasiune si il voi ajuta sa isi descopere pasiunile si apoi sa le valorifice.Ii voi fi model in viata si il voi inconjura de oameni de valoare, care sa il inspire si care s ail motiveze sa vrea mai mult.Nici macar nu ma mai indoiesc de faptul ca nu voi reusi sa fiu o mama buna. Sau ca nu ma voi descurca. Ma voi descurca de minune. Pentru ca totul vine din interior. Toata forta de care am nevoie, toata energia si rabdarea, inspiratia si intelepciunea de care am nevoie pentru a-l creste asa cum imi doresc. Pentru asta trebuie sa am eu intai o viata frumoasa si implinita pentru ca astfel voi reusi sa fiu o mama buna. Sunt din ce in ce mai convinsa ca am facut bine ca am luat aceasta decizie.Oricum tot singura eram….oricum in acele conditii nu ma putea dezvolta si evolua asa cum trebuie. Si nici pentru copil nu era o atmosfera benefica.Sunt pro familie, sunt o familista convinsa si admir din tot sufltul familiile unite si care traiesc in armonie si iti cresc frumos copiii. Dar daca nu se poate, atunci e de preferat despartirea decat sa se sacrifice toti membrii familiei si la randul lor si copiii.Nu il voi vorbi niciodata de rau pe tatal sau si il voi invata sa il iubeasca si sa il respecte. Ba chiar vreau sa petreaca timp si cu el. De ce nu? Este tatal lui si trebuie sa aiba figura paterna prezenta in viata lui pentru a se dezvolta armonios. El imi da putere. El si faptul ca trebuie sa fiu o femeie de success in toate domeniile. Pot sa le am pe toate si merit asta. Atat eu cat si copilul meu. Am scris acest articol pentru a le ambitiona si inspira si alte mamici in situatia mea. Capul sus! Hai ca se poate! Lupta si datot ce ai mai bun din tine si vei reusi. Sau te multumesti cu gandul ca ai pierdut fara ca macar sa incerci sa faci ceva. Daca simtiti ca nu mai ai puterea de a merge mai departe, sau daca ai nevoie de un sfat si de o mana de ajutor (in masura in care voi putea sa te ajuti. Imi doresc din suflet sa vad cat mai putine femei sacrificate si cat mai putini copii care sufera din cauza parintilor.Pentru o lume mai fericita, Theona

Trimite comentariul tau | Citeste toate comentariile

(!) Adresa de e-mail NU se publica! Completarea adresei corecte este utila daca doresti sa primesti un raspuns la ceea ce trimiti.

Inchide

Trimite unui prieten

Completeaza datele si mesajul tau. Linkul articolului se adauga automat la mesaj

(!) Datele furnizate NU se salveaza in baza noastra de date.