Un gest de Sfantul Andrei, protectorul site-ului
Desprecopii.com
Desprecopii.com este cel mai
popular portal de limba romana care se adreseaza parintilor si celor care doresc
sa intre in aceasta categorie. De asemeni, este cel mai vizitat portal al
disporei romanesti. Risipita pe toate continentele planetei, dispora romana se
intilneste aici, Desprecopii.com pentru
a lega prietenii, pentru a se informa, pentru a discuta despre trecut si mai
ales despre viitor. Patronata de Sfantul Andrei, comunitatea romana de pe Desprecopii.com participa la actiunile
speciale de pe forumul umanitar De Sfantul Andrei, navigatorii de pe Desprecopii.com sunt rugati sa rasfoiasca
forumul umanitar si sa ajute un copil aflat in suferinta de pe forumul UMANITAR.
Sfantul APOSTOL ANDREI, PROPOVADUITORUL
EVANGHELIEI IN SCYTHIA MINOR (DOBROGEA)
|
Sfantul Andrei
Sirul "sfintilor nationali" ar
putea incepe cu unul din apostolii Mantuitorului Isus Hristos, si anume cu
Sfantul Andrei. Acesta, desi era iudeu de neam, a propovaduit intr-o parte
a pamantului romanesc, la stramosii nostri geto-deaci, si anume in
teritoriile situate pe tarm apusean al Marii Negre (Pontul
Euxin). |
Despre Craciun si
traditiile Craciunului
Sfaturi practice de
Craciun:
|
Cine era Sfantul Andrei, "cel intai chemat" la
apostolie?
Era frate al lui Simon Petru, care s-a numarat, de asemenea, printre cei 12
apostoli ai Domnului, fiind amandoi fiii pescarului Iona. Erau originari din
Bersaida, localitate situata pe tarmul Lacului Ghenizaret (Marea Galileii), din
provincia Galileea, in nordul Tarii Sfinte. Amandoi au fost pescari, alaturi de
tatal lor. Amandoi s-au numarat printre "ucenicii" Sfantului Ioan Botezatorul,
ascultand timp indelungat predicile acestuia in pustiul Iordanului, cu indemnuri
la pocainta si proorocia despre venirea lui Mesia. De la acesta a auzit Andrei
cuvintele "Iata Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica pacatul lumii" (Ioan 1, 29).
A fost si el martor, alaturi de alti ucenici, la botezul Domnului si la
cunoscuta convorbire dintre Iisus si Ioan, intarindu-se in convingerea ca Acesta
era Mesia cel prezis de prooroci.
A doua zi dupa botezul Domnului in Iordan, Ioan Botezatorul statea pe tarmul
acestui rau cu doi dintre ucenicii lui, Andrei si Ioan (viitorul apostol si
evanghelist), carora le spune din nou: "Iata Mielul lui Dumnezeu" (Ioan 1, 36).
Auzind aceasta marturisire, cei doi ucenici au pornit dupa Iisus, in dorinta de
a-L cunoaste. Iisus I-a observat si I-a intrebat: "Ce cautati?" La care ei au
zis: "Invatatorule, unde locuiesti?" El le-a zis: "Veniti si veti vedea". Au
mers deci si au vazut unde locuia si au ramas la El in ziua aceea (Ioan 1,
37-39). Andrei a anuntat apoi si pe fratele sau Simon Petru ca "a gasit pe
Mesia" (Ioan 1, 41).
Chemarea lui Andrei la apostolie s-a petrecut ceva mai tarziu. Este relatata
de Sfantul Apostol si Evanghelist Matei prin cuvintele: "Pe cand (Iisus) umbla
pe langa Marea Galileii, a vazut doi frati, pe Simon ce se numeste Petru si pe
Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja in mare, caci erau pescari. Si le-a
zis: <<Veniti dupa Mine si va voi face pescari de oameni>>. Iar ei,
indata lasand mrejele, au mers dupa El" (Matei 4, 18-20 si Marcu 1, 16-18).
Sfintele Evanghelii mai pomenesc pe Sfantul Andrei doar de doua ori: la
inmultirea painilor, dincolo de Marea Galileii, cand el a instiintat pe
Mantuitorul ca acolo, in multime, era un baiat care avea cinci paini de orz si
doi pesti (Ioan 6, 8-9), iar a doua oara, dupa invierea lui Lazar cand, impreuna
cu Filip, au instiintat pe Domnul ca niste elini (greci), veniti in Ierusalim cu
prilejul sarbatoririi Pastelui iudaic, voiau sa-L vada (Ioan 12, 20-22).
Alaturi de ceilalti ucenici, a fost trimis si Andrei de catre Mantuitorul la
propovaduire (Matei 10 si urm)>. L-a insotit pe Mantuitorul pe drumurile
Tarii Sfinte, a fost martor la minunile pe care le-a savarsit, a ascultat
cuvintele Sale de invatatura si parabolele pe care le-a rostit in fata
multimilor, a suferit alaturi de ceilalti apostoli, atunci cand Domnul a fost
prins, judecat, chinuit si apoi rastignit pe cruce; s-a bucurat alaturi de ei
cand a aflat de minunea invierii din morti si L-a vazut pe Domnul inviat in
prima zi, si dupa opt zile, apoi la aratarea din Galileea, cand au primit
porunca predicarii Evangheliei la toate neamurile (Matei 28, 19).
In urma poruncii Domnului, de a vesti Evanghelia la toate neamurile, dupa
pogorarea Duhului Sfant si intemeierea Bisericii crestine la Ierusalim, in ziua
cincizecimii din anul 30, Sfintii Apostoli si apoi ucenicii lor, au inceput sa
predice noua invatatura adusa in lume de Mantuitorul Iisus Hristos. Potrivit
traditiei si celor scrise de unii istorici si teologi din primele veacuri
crestine, Sfantul Apostol Andrei a fost primul propovaduitor al Evangheliei la
geto-daci, in teritoriul dintre Dunare si Marea Neagra - cunoscut pe atunci sub
numele de Scythia (Scitia), dar si in teritoriile de dincolo de Prut, in nordul
Marii Negre. Dar pana a ajunge aici, el a predicat in Asia Mica, de unde s-a
indreptat spre teritoriile amintite de la Dunare si Marea Neagra. Trebuie sa
notam ca in aceste teritorii, locuite de geto-daci, prin secolele VII-VI i.Hr.
s-au asezat colonisti greci, care au intemeiat cunoscutele cetati de pe tarmul
apusean al Marii Negre:Tyras (Cetatea Alba), Histria (Istria), Tomis
(Constanta), Callatis (Mangalia), si altele. Spre sfarsitul secolului al IV-lea
i. Hr. s-au asezat aici triburi de sciti, populatie nomada de origine iraniana,
care au fost asimilati cu timpul de autohtoni; ei au dat insa teritoriului
respectiv numele de "Scitia" (Scythia). Mai tarziu, teritoriile de pe tarmul
apusean al Marii Negre, pana inspre gurile Bugului, au facut parte din statul
geto-dac condus de regele Burebista (sec. I, i.Hr.), dar in anul 28 cetatile
grecesti de aici au acceptat protectoratul statului roman. In anul 46 d. Hr.,
intreg teritoriul dintre Dunare si Marea Neagra a fost cucerit de romani si
anexat la provincia Moesia Inferior (Bulgaria rasariteana de azi), iar in anul
297, in timpul imparatului roman Diocletian, a devenit provincie aparte, sub
numele de Scythia Minor (Scitia Mica).
Anexarea acestui teritoriu - inclusiv
a cetatilor grecesti pomenite mai sus -, in cultura si formele de viata grecesti
si apoi romane, a oferit conditii prielnice pentru predica Sfantului Apostol
Andrei. Asa cum aratam mai sus, traditia despre predica sa in Scitia apare in
cateva lucrari scrise in primele veacuri crestine.
De pilda, in lucrarea Despre apostoli a lui Hipolit Romanul, mort in timpul
persecutiei imparatului Decius (249-251), iar in secolui IV in Istoria
bisericeasca a episcopului Eusebiu din Cezareea Palestinei ( 339/340) care o
preluase de la un alt mare teolog, Origen din Alexandria ( 254). Iata ce scria
Eusebiu: "Sfintii Apostoli ai Mantuitorului, precum si ucenicii lor, s-au
imprastiat in toata lumea locuita pe atunci. Dupa traditie, lui Toma i-au cazut
sortii sa mearga in Partia, lui Andrei in Scitia, lui Ioan in Asia...". De
altfel, din epistola Sfantului Apostol Pavel catre Coloseni (3, 11), reiese ca
si "scitii" au putut auzi cuvantul lui Dumnezeu. Traditia ca Sfantul Apostol
Andrei a predicat la sciti a fost reluata mai tarziu si de alti scriitori
bisericesti. De pilda, calugarul Epifanie, in secolui VIII, in Viata Sfantului
Apostol Andrei, scria ca intre popoarele evanghelizate de el se numarau si
scitii.
In asa numitul Sinaxar al Bisericii constantinopolitane se preciza ca acest
apostol "a predicat in Pont, Tracia si Scita". In acelasi Sinaxar se afla o alta
stire, potrivit careia, Sfantul Andrei ar fi hirotonit ca episcop de Odyssos sau
Odessos (Varna de azi, in Bulgaria), pe un ucenic al sau cu numele Amplias
(Ampliat), pe care Biserica Ortodoxa il praznuieste in fiecare an la
31octombrie. Mult mai tarziu, scriitorul bizantin Nichifor Calist (secolul al
XIV-lea) scria ca Sfantul Apostol Andrei a trecut din provinciile Asiei Mici
(Capadocia, Galatia si Bitinia) "in pustiurile scitice", care puteau fi situate
fie ca in Scitia Mare (sudul fostei Uniuni Sovietice), fie Scitia Mica sau Dacia
Pontica, locuita de greci, romani si geto-daci. De altfel, istoricii bisericesti
rusi socotesc ca Sfantul Apostol Andrei a predicat si in nordul Marii
Negre.
Invatatul mitropolit Dosoftei al Moldovei, in cartea sa Viata si
petrecerea sfintilor, scria ca "Apostolului Andrei i-a revenit (prin sorti)
Bitinia si Marea Neagra si partile Propontului, Halcedonul si Vizantea, unde e
acum Tarigradul (Constantinopolul n.n.), Tracia si Macedonia, Tesalia, si sosind
la Dunare, ce-i zic Dobrogea si altele ce sunt pe Dunare, si acestea toate le-a
umblat".
(sursa informatiilor: http://www.crestinism-ortodox.ro)
Traditii romanesti / 30 Noiembrie - "Noaptea
Sfântului Andrei"
Ziua Sfantului Andrei se cheama si Ziua lupului sau Gadinetul schiop. Se stie
ce a simbolizat lupul pentru daci, daca insusi steagul lor avea infatisarea unui
balaur cu cap de lup. Se credea si inca se mai crede si acum ca in ziua de 30
noiembrie, lupul devine mai sprinten, isi poate indoi gatul teapan si nimic nu
scapa dinaintea lui. De aici si credinta ca "isi vede lupul coada". Ziua se
serbeaza prin nelucru in casa, ca sa nu strice lupii vitele. Primejdia nu este
numai pentru vite, ci si pentru oamenii care indraznesc sa plece la drum, in
ziua cand porneste si luparia.
In noaptea de 30 noiembrie lupii se aduna, iar Sf. Andrei imparte prada,
pentru iarna care incepe, fiecarui lup. Ca sa-si apere gospodaria de lupi, se
obisnuieste si astazi la tara sa se unga tarusii de la poarta, ferestrele si
pragul usilor cu usturoi. In unele parti se ung cu usturoi chiar si fantanile.
Alti gospodari fac o cruce de ceara si o lipesc la vite, insa numai la cele de
parte barbateasca: boi, berbeci, armasari, tapi, si anume pe cornul din
dreapta.
Tot din cauza lupilor nu se matura toata ziua, nu se da gunoiul afara, nu se
ranesc grajdurile, nu se piaptana, nu se fac zgarieturi, nu se face pomana si nu
se da nimic cu imprumut. Daca stapanii casei nu muncesc, lupul nu se poate
apropia. Totusi, cand soarta scrie altfel, primejdia nu se poate indeparta, caci
peste cele hotarate de Sf. Andrei, nimeni nu poate trece.
În acea noapte
vorbesc toate animalele, dar cine le asculta ce spun, moare. La miezul noptii de
Sf. Andrei se deschid cerurile.
Noaptea strigoilor
In credintele poporului roman de pretutindeni, in noaptea de catre Sf.
Andrei, pe 29 noiembrie, ies sau umbla strigoii. Cine sunt strigoii? Sunt
spirite ale mortilor, care nu ajung in lumea de "dincolo" dupa inmormantare, sau
refuza sa se mai intoarca "acolo" dupa ce isi viziteaza rudele, la marile
sarbatori calendaristice.
Strigoii morti devin foarte periculosi pentru cei vii: iau viata rudelor
apropiate, aduc boli, grindina si alte suferinte. Dupa relele provocate si locul
unde activeaza, ei pot fi de apa si de uscat, de vite si de stupi, de ploi si de
foc. Ei calatoresc pe Pamant si pe ape, strigand si miorlaind, calare pe melita,
pe coada de matura, pe butoi sau in butoi.
Prin unele parti, se crede ca acesti strigoi iau coasele si limbile de melita
pe care le gasesc pe afara, prin curtile oamenilor si se duc la hotare, unde se
bat cu ele. Femeile au grija ca asemenea obiecte sa nu fie lasate afara. Se mai
spune ca ei danseaza pe la raspantiile drumurilor, pana la cantatul cocosilor.
Ei se bat cu strigoii vii, adica cu strigoii-oameni. A doua zi, acestia se
cunosc dupa zgarieturile ce le au pe fata.
Babele sau oamenii-strigoi, inainte de a iesi din casa pe horn, se ung pe
talpi cu untura. Adeseori ei trag si clopotele pe la biserica. Cand nu au cu
cine sa se razboiasca, se duc pe la casele oamenilor, dar toate gospodinele au
luat masuri de aparare: au mancat usturoi, s-au uns pe frunte, pe piept, pe
spate si la incheieturile trupului. Au uns ferestrele, usile, hornurile,
scarile, clantele usilor, boii si vacile la coarne, clestele, lada si toporul.
Pe alocuri, usturoiul este tavalit mai intai prin funingine. Unii astupa si
hornul sobei. Daca strigoii nu gasesc nici un loc pe unde sa intre in casa,
atunci cauta sa-i cheme afara pe cei dinauntru. Strigoiul vine si striga la
fereastra: "Ai mancat usturoi?". Daca omul raspunde, il muteste; iar daca tace,
se duce in treaba sa si incearca pe la cei care n-au mancat usturoi.
Noaptea vrajilor si a
farmecelor
Noaptea Sf. Andrei este una dintre cele mai importante din an, pentru vraji
si farmece. Fetele masoara noua cescute cu apa pline, si le toarna intr-o
strachina, care se pune sub icoana. A doua zi, in zori, se masoara din nou, cu
aceeasi cescuta, apa din strachina. Daca va mai ramane pe fundul strachinii apa,
fie si cateva picaturi, atunci vor avea noroc; dimpotriva, daca ultima cescuta
va ramane neumpluta cum trebuie, atunci nu vor avea noroc si nu se vor marita.
In noaptea de Sf. Andrei, ca sa-si viziteze ursitul, fata isi pune sub cap 41 de
boabe de grau si daca viseaza ca-i ia cineva graul, se va marita.
Unele fete isi pregatesc turta, pentru ea aducand apa cu gura. Pentru acest
colac aduc apa neinceputa, iar produsele din care se prepara turta (faina si
sare) sunt masurate cu o coaja de nuca. Dupa ce au fost coapte pe vatra, fetele
isi mananca turtitele preparate, convinse fiind ca ursitii vor veni, in vis, cu
apa sa le potoleasca setea.
Fetele mai fac un colac din paine dospita, punand in mijlocul lui cate un
catel de usturoi. Dus acasa, colacul este asezat intr-un loc calduros, unde este
lasat vreme de o saptamana. Daca rasare usturoiul din mijlocul colacului, fata
cunoaste ca va fi cu noroc. Daca nu rasare, fata se intristeaza si spune ca va
fi lipsita de noroc. Unele fete merg in aceasta noapte la fantana, aprind acolo
o lumanare de la Pasti si o afunda cu ajutorul galetii. Cand fata apei este
luminata bine, fata zice:
"Sfinte Andrei,
Scoate-i chipul in fata
apei,
Ca in vis sa-l visez,
C-aievea sa-l vaz!"
Atunci, apa din fantana
se tulbura si fata isi vede, se spune, chipul ursitului. Unele isi fac de ursita
cu 9 potcoave, 9 fuse, 9 ace, 3 cutite si o coasa, toate infierbantate in foc.
Dupa ce s-au inrosit, se scot afara, se sting in apa si apoi se descanta.
In
seara Sfantului Andrei, toti ai casei, mai ales fetele mari si baietii, seamana
grau in cate o strachina sau glastra cu pamant. Aceluia ii va merge mai bine, va
fi mai sanatos si mai norocos, caruia i-o rasari graul mai bine si o creste mai
frumos.
Usturoi miraculos
Tot in seara de 29 noiembrie, se aduna la o casa mai multi flacai si fete. Pe
o masa, ei pun mai multe caciuli de usturoi, imprejmuite cu tamaie, smirna si
cateva lumanari de la Pasti aprinse. Pun apoi pe masa diferite feluri de
mancare, mananca, vorbesc si rad in toata voia buna, pana cand apar zorii zilei.
Fetele isi impart intre ele usturoiul, pe care il duc a doua zi la biserica,
pentru a-l sfinti preotul.
Acest usturoi se pune pe policioara la icoane, fiind bun de facut de
dragoste.
In alte zone din tara noastra, pazitul usturoiului se face in felul
urmator: intr-o casa de gospodar se strang 10-12 fete, avand fiecare fata cate o
paine, trei capatani de usturoi, un fir de busuioc, legate cu o ata rosie si o
sticla de rachiu. Aceste lucruri se pun pe o masa, intr-un colt al casei, si se
acopera cu o broboada rosie. Langa lucruri, pe masa, sta un sfesnic c-o lumanare
aprinsa, care arde de cu seara si pana in ziua. Langa masa, una in dreapta si
una in stanga, stau de straja doua babe, care baga bine de seama ca sa nu se
fure din lucruri, ori sa nu puna cineva mana pe ele. Ele stau acolo neclintite
pana dimineata. La aceasta petrecere, vin si baieti cu lautari. Se canta si se
petrece pana in zori.
Cand s-a facut ziua, hora este jucata afara. Un flacau joaca in mijlocul
horei toate lucrurile fetelor, pazite de batrane. Dupa joc, fetele isi iau
lucrurile si le impart flacailor. Painea se mananca, rachiul se bea, usturoiul
se pastreaza de leac. Cand vitele-s bolnave, li se da mujdei in bors ori vin si
le trece. Daca se fura din usturoi, nu-i bine deloc: fetei nu-i va mai merge
bine. Usturoiul pazit este semanat primavara. Daca pleci la drum lung, sa iei
putin usturoi cu tine.
De la pazitul acestui usturoi s-a nascut zicala: "Parca a pazit usturoiul",
care se da celui ce se cunoaste ca a petrecut o noapte fara somn.
Tot in
aceasta noapte se fac observatii meteorologice: daca luna va fi plina si cerul
senin, se zice ca iarna va fi cu moina. Daca luna va fi plina si daca cerul va
fi intunecat, daca va ninge sau va ploua, peste iarna vor fi zapezi mari si
grele.
De la aceasta zi si pana la Craciun, gospodinele nu mai tes in razboi si nu
torc, de frica sa nu se supere Maica Domnului pe dansele.
Sfantul Andrei este
socotit inceput de iarna, numindu-se din aceasta cauza "Andrei-de-iarna".
Atat de multi Andrei in Romania si in
diaspora
In Romania, numele de Andrei sau Andreea este
unul din cele mai des intilnite. Si, ca un amanunt, acest site are ca
'fondator' spiritual tot un Andrei, nascut in 2000 - care face parte din Generatia Desprecopii.com.
autor: Desprecopii.com
Toate drepturile rezervate (c)
desprecopii.com 2007
 Important: Intra in
comunitatea Desprecopii, vei deveni dependent!
 Forum General,
Aici vorbim deschis despre orice, la orice minut din zi si din
noapte
|
 Scrisoarea Desprecopii.com |
 ARHIVA
|
|
Noutati
Concursuri
Publicitate
Helpdesk
