Primul Craciun al unei fete mici

Primul Craciun al unei fete mici

Primul Craciun al unei fete mici

  • 2005 a fost primul an în care, pe lângă pisic, am avut în casă şi-un copil. Poate de asta sărbătorile ni s-au parut mai importante decât de obicei. Pregătind primul Crăciun al Irinei am avut emoţii foarte mari. Ce cadou oare să îi luăm fetiţei noastre celei cuminţi? Încă o păpuşă? O jucărie menită să-i dezvolte inteligenţa? Un urs de pluş? Sau poate sistemul acela sofisticat care proiectează imagini frumoase pe tavan şi mai şi revarsă în cameră acorduri liniştite? Grea alegere...

Ce cadou oare să îi luăm fetiţei noastre celei cuminţi?

Încă o păpuşă? O jucărie menită să-i dezvolte inteligenţa? Un urs de pluş? Sau poate sistemul acela sofisticat care proiectează imagini frumoase pe tavan şi mai şi revarsă în cameră acorduri liniştite? Grea alegere.

Am sfârşit prin a cumpăra o mulţime de lucruri pe care nu am avut răbdare să i le dăm de Crăciun, oricum ea nu ştie în ce zi suntem astăzi şi dacă tot le-am cumpărat măcar să ne bucurăm de bucuria ei. Aşa se face că Irina călărea deja de 2 săptămâni şi căţelul uriaş de pluş şi căluţul balansoar, deja se plictisise de cartea cu ochi şi de toate celelalte mărunţişuri pe care “Moşul” nu s-a putut abţine să nu le cumpere.

Singurul cadou primit anul trecut de la bunici, înainte ca ea să se nască, şi ascuns bine printre celelalte podoabe de brad, a fost un Moş Crăciun dansator şi cântăreţ, care din păcate a speriat-o foarte tare, aşa că a trebuit să-i închidem repede gura. Apoi a trebuit să hotărâm ce fel de brăduţ cumpărăm.

Despre Craciun si traditiile Craciunului

Sfaturi practice de Craciun:

 Forum recomandat

 Forum General,
Aici vorbim deschis despre orice, la orice minut din zi si din noapte

 

Am ales să cumpărăm unul foarte frumos, de plastic, mizând pe faptul că asta ne scuteşte de alergăturile ulterioare. În plus, un brad de plastic e mai uşor decât unul natural, în caz că, dintr-un accident, s-ar prăvăli peste vreo persoană mică sau peste pisică. Am schimbat apoi globurile elegante, argintii şi albastre, din sticlă îmbrăcată în praf sclipitor (pe care le cumpărasem pe când nu eram părinţi) cu altele mai mici şi mai colorate, turnate din plastic incasabil, la fel de frumoase dar mult mai potrivite pentru a fi roase cu dinţi mici, fără urmări.

Am împodobit brăduţul cu o săptămână înainte de Crăciun. Tot din nerăbdarea noastră, a părinţilor. Când l-a văzut pentru prima dată, Irina l-a privit cu guriţa doar pe jumătate conturând un zâmbet, a întins degeţelul spre luminiţele colorate şi a spus: “ete!”… O ţineam în braţe şi regretam din tot sufletul că nu i-am putut face o fotografie chiar atunci. Dar am să-mi amintesc zâmbetul ei toată viaţa, pentru că a fost altfel decât zâmbetele de toată ziua: puţin mirată, puţin timidă, puţin îngrijorată, câte puţin din toate. 

Pe colindătorii care ne-au sunat la uşă i-a primit tot zâmbind: îi place muzica. Cel mai mult i-a plăcut fanfara costumată în Moşi Crăciuni care ne-a cântat sub ferestre. N-a dărâmat bradul şi nici globurile nu le-a tras de pe crengi. O speriau puţin ghirlandele poleite cu care ii decorasem leagănul. Pe jos erau multe steluţe smulse de fiica mea de pe ghirlande, puţin molfăite şi apoi aruncate pur şi simplu…  Şi, de la prima oră a dimineţii, deşi era lumină afară, Irina arăta cu degeţelul spre plasa cu beculeţe pe care i-o întinsesem la fereastră: voia să vadă jocul de lumini colorate, care se schimbau o dată la 10 secunde, proiectându-se aproape hipnotic în camera ei. În acel an, brăduţul l-am strâns după 18 ianuarie, când Irina a împlinit un an…

Aşa a fost la noi primul Crăciun al unei fetiţe mici. Dar să privim şi pe fereastra vecinilor…

În urmă cu 21 de ani, în casa familiei Oprea, un băieţel în vârstă de numai 10 luni se strecura sub brad, la cules de globuşoare…… Mama Delia ne povesteşte mai departe: “Avea un premergător din fier, care făcea un zgomot groaznic, dar era bine că ştiai tot timpul unde e. Făcusem un brad superb şi el făcea ture, înnebunindu-ne cu zgomotul.

La un moment dat, ne-am dat seama că era o linişte totală. Nu eram foarte îngrijorată că de obicei îşi găsea câte ceva de făcut. Nu ştiu cum se face însă că şi eu şi soţul meu am plecat în acelaşi timp şi ne-am oprit la un pas în spatele lui Sebastian care deja avea un glob mic în gură. A fost cel mai groaznic moment… Deja îmi imaginam cioburile pe buzele lui… Nu mai ştiu care dintre noi a strigat şi copilul s-a blocat. I-am scos globul din gură după care toate globurile mici la care putea ajunge le-am pus mult mai sus.”

Abia trei ani mai târziu, Sebastian l-a aşteptat pe Moş Crăciun cu nerăbdare: deja conştientiza ce înseamnă “dacă nu eşti cuminte, nu vine Moşul”: Îşi dorea extrem de mult o maşinuţă mică, adevărată, pentru copii… Şi i-am promis-o de Crăciun… dacă eşti cuminte sigur ţi-o aduce Moş Crăciun. O cumpărasem cu vreo două luni înainte, deci eram siguri şi puteam plusa. Am făcut o greşeală pe care mulţi părinţi o fac… efectiv l-am stresat cu maşinuţa aia: nu eşti cuminte, nu ţi-o aduce Moş Crăciun… de câte ori făcea o prostioară o luam de la capăt. În momentul în care a văzut maşina sub brad a făcut o dată: haaaaa…. Bucuria lui a fost incredibilă, era paralizat, înnebunit, voia să o atingă peste tot, o ducea, o aducea… Maşinuţa aia a fost una din bucuriile lui mari. Când a crescut a pregătit-o frumos, a spălat-o şi a vândut-o cuiva, dar era atât de bine păstrată încât arăta ca nouă… Ăla a fost obiectul de care a avut cea mai mare grijă în viaţa lui… A fost bucuria vieţii lui.”

Să privim acum un alt tablou de Crăciun ai cărui protagonişti sunt doi copii de 3 şi 5 ani.

Ortansa comentează din fotoliu: “Nicolas desface acum pachetul...e unul mare, mare... face ochii mari şi îşi arcuieşte sprâncenele... guriţa formează un O prelung şi fericit… e exact trenuleţul pe care l-a văzut în magazinul moşului... şi are şi baterii...acum trece la următorul pachet... şi Maria a desfăcut deja 3 pachete, unul mare şi 2 mici şi le număra...nu i-au ieşit încă la socoteală... dar mai are moşul în desagă... le strânge la piept pe cele 3 şi grăbeşte moşul din ochi... moşul se mişcă destul de greu... şi mai vrea şi câte o poezie la fiecare cadou..."of, moşul asta...doar m-a vazut pe fereastră ce fetiţă cuminte şi isteaţa sunt...mai e şi deghizat pe deasupra...nici anul ăsta n-a venit moşul original şi a trimis un asistent... n-are nimic... mosul descarcă şi ultimele cadouri... uite, are unul şi pentru bunicul, unul pentru mami şi unul pentru papi... mami îmi şopteşte că moşul s-a gandit şi la mamaia şi la tataia şi la ora asta trebuie că a ajuns şi pe acolo... E atâta ambalaj, sunt atâtea fundiţe şi polietilena în casă, cât să umplem sacul moşului înapoi... dar nu i-l umplem, că nu e frumos… îl servim cu un păhăruţ de lichior şi o felie de cozonac...apoi pleacă moşul şi pe la alte case, că mai sunt şi alţi copii care-l aşteaptă...

Copiii îşi aliniază frumos cadourile primite, pe canapea, pe covor, pe măsuţă... păpuşile sunt hrănite, maşinile parcate în garaj, trenuleţul în depou... Iau o cărticică primită de la moşul şi le citesc o poveste de noapte bună. Le depun câte un sărut pe obrajor şi sting veioza de pe noptieră. Feţişoarele lor îmi surâd în somn. Suspină uşor, mulţumiţi. Netezesc barba Moşului şi o pun la locul ei, în raftul de sus al şifonierului. câtă treaba a avut moşul anul ăsta, numai mami ştie... dar până la urmă, a făcut treabă bună.”

Cum a fost la voi primul Crăciun cu un bebe mic? 

V-am oferit trei poveşti cu copii mici, în speranţa că vă vom face să zâmbiţi cel puţin la fel de frumos cum au zâmbit ei când au văzut darurile, bradul, luminile. Vă mai amintiţi? Cum a scotocit Moşul în sac după o anume jucărie, ce frumos luminat era bradul, ce bine mirosea în casă... Cum a fost la voi primul Crăciun cu un bebe mic?  

autor: Andreea Demirgian, Desprecopii.com
Toate drepturile rezervate (c) desprecopii.com 2007

 Important: Intra in comunitatea Desprecopii, vei deveni dependent!

 Forum General,
Aici vorbim deschis despre orice, la orice minut din zi si din noapte

Subiecte tratate:

Comunitatea Desprecopii

Toate Forumurile

Peste 160.000 de membri inregistrati!

Hai chiar acum in cea mai mare si mai activa comunitate de parinti si discuta despre: Primul Craciun al unei fete mici.

intrebari

Intrebari si raspunsuri

Ai o intrebare pe teme legate de acest articol sau o intrebare in general? Intreaba specialistii Desprecopii.com si alte mamici dornice sa te ajute!

Forumuri Recomandate

Discutii generale pentru familie si parinti

Discutii generale pentru familie si parinti

LOUNGE DC. Discutii, pareri si impresii. Aici ne adunam pentru a ne cunoaste.
PARENTING - sau despre meseria de parinte

PARENTING - sau despre meseria de parinte

Despre MESERIA DE PARINTE. Experiente, intrebari si milioane de nelinisti. Asta inseamna sa fii parinte.
Concursuri la Desprecopii.com

Concursuri la Desprecopii.com

CONCURSURI si rezultatele concursurilor din comunitate. Intotdeauna ai ceva de castigat !
Check in - Prima data pe DC

Check in - Prima data pe DC

BINE AI VENIT! Noii veniti se pot prezenta aici, cei vechi sunt rugati sa ii indrume, in spiritul Comunitatii DC.

Comentarii vizitatori

Citeste toate comentariile

Ultimile 2 comentarii

  1. Loredana
    Loredanatrimis la 2/11/2014

    Dimineața Crăciunului, 2013. Nu era primul Crăciun al băiatului meu,era al 3- Lea. A primit excavatorul mult dorit: mare, galben, cu lumini și sunete. Cadoul meu era bine ascuns, în pungulita albastră care strălucea frumos în ploaia luminitelor din brad...cercei și colier cu perle,exact ce îmi doream... însă Moșul mai avea un cadou pentru noi,pentru toți. Dar am putut sa îl vedem pe 26 decembrie. Era cel mai frumos și perfect cadou pe care l-am văzut în viata mea. Cel mai surprins a fost băiatul nostru, când și-a dat seama ca mami este la spital, și ca urma sa își cunoască surioara. reacția lui a fost de nedescris, curiozitatea cu care o privea, zâmbetul plin de uimire, erau de nedescris. A fost cel mai Frumos Crăciun pentru toată familia, cu cele mai frumoase cadouri și cea mai frumoasă binecuvântare, de care poate avea parte cineva

    Raspunde la acest comentariu
  2. Mihaela Cojan
    Mihaela Cojantrimis la 14/12/2011

    Am nascut-o pe 18 decembrie, prin cezariana. Cand m-am trezit din anestezie, in jurul patului meu erau toti ai mei...mirosind a afumaturi si vin.Am rezistat cu greu in spital cele cateva zile, m-a ajutat doar ea sa rezist isitei de a pleca.Pe 22 decembrie am ajuns acasa, am pus-o pe pat, cat era de mica si amandoi ne uitam la ea ca la o minune.Incercam sa ne dam seama ce se intampla, de unde a venit si ce trebuie sa facem cu ea. Am facut apoi bradul, si asteptam Sarbatorile.Dar stiam ca pentru noi Sarbatorile venisera deja. Minunea se infaptuise. Ea era acola. Si atunci am inteles magia Craciunului...

    Raspunde la acest comentariu

Scrie un comentariu

Adresa de mail nu se publica (ramai anonim) dar completarea corecta este necesara, mai ales in cazul in care astepti raspuns. | Toate campurile trebuie completate!

Ai o intrebare? APASA AICI pentru rubrica de intrebari SAU intreaba pe FORUMUL DESPRECOPII