Confuzia de identitate sexuala in copilarie

Confuzia de identitate sexuala in copilarie

Confuzia de identitate sexuala in copilarie

Fetita ta refuza sa poarte rochite si detesta papusile si culoarea roz, in schimb prefera sa alerge mereu cu baietii? Baietelul tau este innebunit sa-ti incalte pantofii cu toc si sa se imbrace cu fustele surorii sale sau sa se joace cu rujurile si cu bijuteriile tale? Atunci este posibil, dar nu obligatoriu, ca micutul tau sa se confrunte cu o confuzie de identitate sexuala care, cel mai probabil, te va alarma.

Ce trebuie sa stie parintii?
Stereotipurile de comportament in functie de sex
Confuziile de identitate sexuala
Ce ar trebui sa faca parintii copiilor cu probleme de identitate sexuala?
Orientarea sexuala

Fetita ta refuza sa poarte rochite si detesta papusile si culoarea roz, in schimb prefera sa alerge mereu cu baietii? Baietelul tau este innebunit sa-ti incalte pantofii cu toc si sa se imbrace cu fustele surorii sale sau sa se joace cu rujurile si cu bijuteriile tale? Atunci este posibil, dar nu obligatoriu, ca micutul tau sa se confrunte cu o confuzie de identitate sexuala care, cel mai probabil, te va alarma.

Iata o astfel de poveste, relatata recent pe forumul DC, de catre o mamica disperata, care se simte neputincioasa in fata comportamentului iesit din tipare al fetitei ei de sapte ani, care i-a declarat ca s-a indragostit de o colega de la scoala:

 “Am o fetita de 7 ani si 5 luni, in clasa I care mi-a declarat azi ca ii place de o fetita "ca si un iubit".
Aceasta declaratie m-a socat foarte tare. Nu stiu cum sa ma port, ce sa fac, cum sa actionez. Precizez ca mai am un baiat de 15 ani si  ca suntem o familie normala; fetita mea a dat de mica semne ca este mai "baietoasa". Nu ii plac rochitele, fustitele (refuza sa le imbrace), prefera pantalonii din blug, tenesii, vrea parul scurt, nu ii place culoarea roz si mov, nu se joaca cu papusi si cu jucariii de fetite decat foarte rar. Am crezut ca este doar asa o faza din dezvoltarea ei; am crezut ca avand un frate mai mare este poate mai baietoasa. La gradinita se juca foarte mult cu baietii. ii plac pustile, mitralierele, robotii, masinile cu telecomanda. Este o fata isteata, vesela, sociabila, nu am probleme cu ea la scoala. De unde a aparut oare aceasta problema? Ce reprezinta ea? Ce ar trebui sa fac? De unde sa apuc aceasta problema? S-a mai confruntat cineva cu o astfel de problema? Stie cineva vreun psiholog bun de copiii cu astfel de probleme? Va multumesc mult tuturor pentru idei, sfaturi, sugestii; va spun sincer ca sunt disperata decand am aflat asta.” (somalc)

Atunci cand copiii au astfel de comportamente, parintii intra adesea in panica si incep sa isi puna intrebari care mai de care mai variate: Este copilul meu normal? Ar trebui sa incerc sa il schimb? Are nevoie de ajutorul unui psiholog? Va fi homosexual?

Ce trebuie sa stie parintii?

Copiii incep sa isi dezvolte un simt al identitatii sexuale inca din frageda copilarie. Constientizarea faptului ca este fetita sau baiat incepe chiar din primul an de viata, in jurul varstei de 8 luni, bebelusul descoperindu-si oragenele genitale. Intre 1 si 2 ani, copiii devin mai constienti de diferentele dintre fetite si baieti, iar inainte de a implini 3 ani, orice copil este capabil sa stie daca e fetita sau baiat, avand bine conturata o constiinta a identitatii proprii. In jurul varstei de 4 ani, constiinta identitatii de gen devine stabila, copilul stie ca va fi intotdeauna baiat sau fata. In aceeasi perioada, copiii invata care sunt rolurile lor, in functie de gen, ca baietii fac anumite lucruri, in timp ce fetele fac alte lucruri. Inainte de a implini varsta de 3 ani, copiii au deja anumite stereotipuri in ceea ce priveste joaca, in functie de sexul pe care il au. De aceea incep sa se joace doar cu anumite jucarii si sa fie selectivi in alegerea partenerilor de joaca, tinand seama de sexul lor. Desigur, comportamentele asociate cu un gen sau cu celalalt se datoreaza si modului in care copilul este crescut, precum si asteptarilor pe care parintii le creeaza unui copil.

Pana la 7 ani, diferentele de gen devin din ce in ce mai clare si mai bine constientizate de catre copii si se manifesta nu doar in ceea ce priveste joaca. In aceasta etapa, copiii isi exprima identitatea de gen prin comportamente specifice, care incep in perioada prescolara:

- Baietii au tendinta de a juca jocuri masculine, care implica activitati masculine, in timp ce fetitele aleg sa joace jocuri ce implica activitati feminine.
- Baietii au un comportament social mai agresiv, mai dominant, in timp ce fetele sunt mai delicate, mai sensibile.
- Incep sa aiba diferite gesturi care port fi clasificate drept masculine sau feminine.
- In ceea ce priveste relatiile sociale, copiii isi aleg drept parteneri de comunicare persoane pe care le pot imita. In anii de gimnaziu, copiii au tendinta de a-si face mai multi prieteni de acelasi sex cu ei, decat din sexul opus. Baietii isi manifesta adesea refuzul de a interactiona cu fetele si invers, mai ales in primii ani de scoala, acest lucru reflectand faptul ca identitatea lor sexuala este din ce in ce mai bine constientizata.

Comportamentul copiilor in functie de identitatea lor sexuala este puternic influentat de identificarea lor cu adultii barbati sau femei din vietile lor. Copiii sunt foarte influentati de caracteristicile adultilor care traiesc in preajma lor, incorporandu-le in propria personalitate si in propriul sistem de valori. Copiii sunt, de asemenea, influentati de modelele pe care si le gasesc in filme, in emisiunile de la televizor sau in alte imprejurari care fac parte din vietile lor. In timp, aceste influente isi pun amprenta asupra personalitatii lor, determinandu-le trasaturile mai feminine sau mai masculine. Mai mult decat orice alt factor, relatia cu mama, respectiv cu tatal, influenteaza in mod decisiv personalitatea unui copil si descoperirea propriei identitati sexuale. Comportamentul sau determinat de gen este puternic influentat de comportamentul parintelui de acelasi sex cu el.

Stereotipurile de comportament in functie de sex

Stereotipurile de comportament masculine sau feminine sunt determinate de mentalitatea culturala a mediului in care copiii cresc, iar atunci cand comportamentul copiilor deviaza de la aceste tipare, considerate drept norme acceptate de catre toata lumea, acesta devine subiect controversat si adesea o cauza a discriminarii si a ridiculizarii de catre ceilalti. Iar ca parinte este firesc sa iti faci griji pentru modul in care propriul copil este sau nu acceptat de catre societate. Pe de alta parte, tu insuti esti persoana care ii transmite anumite tipare, desi uneori stii ca este impotriva firii sale. De aceea, trebuie sa incerci mereu sa faci in asa fel incat confortul psihic al copilului sa primeze in fata acestor norme impuse. Fiecare copil are propria personalitate si, de multe ori, aceasta nu se conformeaza stereotipurilor, oricat de mult si-ar dori parintii acest lucru. Acesta nu trebuie sa fie insa un impediment in dezvoltarea personala a copilului.

In ultimii ani, tiparele comportamentale determinate de gen s-au schimbat radical. Astfel, nu mai este nimic iesit din comun ca fetitele sa fie mai indraznete, mai baietoase, la fel cum nu mai pare chiar atat de bizar daca baieteii poarta esarfe sau sunt extrem de sensibili. In general, se apreciaza atunci cand o femeie da dovada de spirit de initiative masculine sau, invers, cand un barbat este grijuliu si sensibil, relevandu-si astfel latura feminina.

Ceea ce ar trebui sa retina orice parinte este ca nu isi poate forta copilul sa se comporte intr-un anumit fel, doar pentru a se incadra intr-unul dintre tiparele dorite. Important este ca parintele sa il ajute pe copil sa se regaseasca pe sine asa cum este, sa se autodefineasca si sa-si descopere propriile interese. De aceea, parintii nu ar trebui sa fie preocupati excesiv de pasiunile pe care si le manifesta copiii lor intr-o directie sau alta, in sensul ca preocupari care li se par mai potrivite pentru celalalt sex nu ar trebui sa fie descurajate. Copilul trebuie lasat sa descopere singur care ii este rolul in functie de gen si sa isi asume astfel propria identitate sexuala.

Confuziile de identitate sexuala

Uneori, comportamentul copiilor poate trada o confuzie de identitate sexuala, in sensul identificarii aparente cu celalalt sex. Se creeaza astfel un conflict interior ce poate conduce la negarea propriei sexualitati. Copiii pot ajunge uneori sa isi deteste trasaturile masculine sau feminine pe care le au, in ciuda apartenentei la genul respectiv.

La baieti, aceste devieri comportamentale de la tipare se pot manifesta prin:

- dorinta exprimata de a fi fetita;
- dorinta de a fi femeie cand va fi mare;
- interesul pentru activitati considerate a fi feminine, inclusiv pentru jucariile de fetite cum sunt papusile;
- interesul pentru cosmetice, pentru bijuterii, pentru haine de fete;
- preferinta pentru fete ca parteneri de joaca;

Baietii cu trasaturi efeminate si care manifesta astfel de preferinte sunt adesea ridiculizati in grupul lor de prieteni si sunt numiti “gay”, fara ca macar prietenii lor, copii la randul lor, sa stie exact semnificatia termenului. Respingerea de catre grup se poate accentua pe masura ce baietii cresc. Ea poate naste anxietate, nesiguranta de sine, depresie si un conflict permanent cu sine ce are ca rezultat o scadere puternica a stimei de sine si a capacitatii de interactiune sociala.

Pe de alta parte, fetitele care se identifica cu baietii sunt ridiculizate mai putin de catre prietenii dintr-un grup decat baietii cu trasaturi efeminate. Unele dintre ele sunt chiar admirate pentru ca sunt mai baietoase si au curaj sa le tina piept baietilor. Asa incat descoperirea propriei identitati sexuale nu este ceva frustrant pentru ele, chiar daca exista si in cazul lor manifestari accentuate de identificare cu baietii:

- exprimarea dorintei de a fi baiat;
- prietenul cel mai bun este un baiat;
- prefera jocurile pentru baieti sau, in orice caz, asumarea de roluri masculine in cadrul jocurilor mixte;

Aceste trasaturi deosebite, atat in cazul fetelor, cat si in cazul baietilor, exprima o confuzie de identitate sexuala. Cauzele ei sunt controversate, cercetarile in domeniu aratand ca influenta factorilor biologici si cea a factorilor sociali este foarte mare, fara ca cineva sa fie insa in masura sa determine care dintre ele se exercita mai pregnant. Mediul familial poate contribui in egala masura la acest tip de confuzie. Studiile arata, spre exemplu, ca baietii care au trasaturi efeminate au o relatie extrem de apropiata cu mamele lor si o relatie distanta cu tatii si ca mamele acestor baieti incurajeaza constient sau inconstient latura lor feminina.

Intrebarea care ii macina pe parinti este aceea daca aceste confuzii de identitate sexuala sunt un semnal de alarma in ceea ce priveste orientarea sexuala a copilului, care se va defini mai tarziu, in adolescenta. Studiile sunt si in aceasta privinta incerte. Unele arata ca baietii si fetele care au astfel de momente de confuzie de gen devin mai tarziu bisexuali sau homosexuali. Pe de alta parte nu exista statistici clare care sa confirme ca acest lucru este valabil in majoritatea cazurilor, asa incat este dificil de sustinut ipoteza ca preferintele din copilarie pentru comportamentul celuilalt sex pot constitui un semn al orientarii sexuale a adultului de mai tarziu.

Ce ar trebui sa faca parintii copiilor cu probleme de identitate sexuala?

Daca ti se pare ca baietelul sau fetita ta are astfel de devieri comportamentale care indica o confuzie de identitate sexuala, ar trebui sa ai o discutie serioasa si directa despre ceea ce presupune a fi baiat sau a fi fata. Pentru inceput vorbeste-i copilului tau despre anumite gesturi si activitati care sunt considerate a fi specifice baietilor respectiv fetelor, explicandu-i ca reactia celorlalti fata de comportamentulu sau s-ar putea sa fie negativa atunci cand aceste tipare nu sunt respectate. Astfel ii vei face sa inteleaga de ce este ridiculizat si respins de ceilalti si il vei ajuta sa fie mai putin afectat de remarcile celor din jur. Ideea este sa nu ii impui tu un anumit tipar comportamental, ci sa il ajuti sa isi inteleaga singur identitatea sexuala.

De asemenea, este bine sa discuti cu un psiholog specialist in astfel de probleme, care l-ar putea ajuta pe copil sa depaseasca aceasta experienta critica de descoperire a sinelui. Atunci cand copilul refuza efectiv sa isi accepte identitatea sexuala, cand se simte izolat de ceilalti, consultul psihologic se impune, deoarece lucrurile pot evolua in directii negative. De asemenea, consultul psihologic se impune si atunci cand comportamentul copilului creeaza un disconfort in familie, chiar daca, aparent, in societate nu este ridiculizat sau criticat. Daca tu ca parinte nu te simti confortabil din cauza comportamentului confuz al propriului copil, atunci este bine sa te adresezi unui specialist care te va ajuta sa relationezi mai bine cu copilul si sa il ajuti sa isi descopere adevarata identitate sexuala.

Orientarea sexuala

Este adevarat ca uneori episoadele de confuzie de identitate sexuala din copilarie pot fi semnul unei orientari homosexuale la varsta maturitatii. In acest caz, incercarile parintilor de a-si disciplina copiii si de a le impune un anumit tipar comportamental nu pot sa faca decat rau. Iar apelul la un psiholog in speranta ca acesta le va face copilul sa fie heterosexual este absolut inutil. Tot asa de adevarat este insa ca nu intotdeauna confuziile de identitate sexuala indica o orientare homosexuala. Adesea, aceste confuzii datorate mediului si factorilor ce tin de relatiile cu membrii familiei, dispar de la sine. Este adevarat ca orientarea sexuala se stabileste treptat inca din copilarie, insa ea se definitiveaza abia in adolescenta si cercetarile arata ca ea este extrem de rar influentata de mediu si de factori din exterior. Asadar, parintii nu ar trebui sa se alarmeze si sa se agite inutil din cauza devierii propriilor copii de la tiparele comportamentale stabilite in functie de gen. Este drept ca unii baieti sunt mai efeminati si ca unele fetite sunt mai baietoase, insa orientarea sexuala acestor copii nu poate fi in niciun caz stabilita inainte de adolescenta.

Problemele majore apar abia atunci cand orientarea sexuala a adolescentului iese din tipare. Presiunea sociala este atat de mare si adesea la ea se adauga presiunea constienta sau inconstienta a familiei, care poate conduce la adevarate dezastre emotionale ce se sfarsesc adesea cu depresii profunde sau cu tentative de suicid. Ceea ce ar trebui sa accepte parintii in aceste cazuri este ca orientarea sexuala, spre deosebire de cofuziile de identitate sexuala, nu poate fi schimbata. Heterosexualitatea in cazul unora, la fel ca si homosexualitatea in cazul altora, face parte din fiinta profunda a adolescentului. Ca parinte ai datoria morala sa iti intelegi, sa iti respecti si sa iti sustii copilul. Apropie-te de el si nu il judeca pentru ceva ce nu a hotarat el sa i se intample. Trebuie sa fii alaturi de el, indiferent de orientarea sexuala pe care o are..

Cititi mai multe despre dezvoltarea copilului intre 4-12 ani:


 

Pentru a intilni alti parinti cu copii intre 4-12 ani, participati la sectiune speciala a forumului Desprecopii.com

In floarea copilariei (4-12 ani)
Nici prea mici si nici mari de tot :-). Intrebari, dileme, raspunsuri, prietenie, sanatate


autor: redactor Anamaria Ghiban - Toate drepturile rezervate Desprecopii.com (c) 2014

Evalueaza acest articol
 Voteaza acest articol (misca mouse-ul peste stelute)
forumuri specializate Forumuri specializate

Ultimile 1 comentarii
Trimis de Cici

Oare e asa grava confuzia de identitate sexuala? Mi se pare ca e vorba mai mult de o problema a adultilor care sunt socati de comportamentul inocent al unui copil, decat o problema a copilului. Un baiat, ca si o fata, isi poate folosi imaginatia jucandu-se cu papusi, la fel cum si o fata isi poate dori sa se joace cu un camion. Nu mai traim intr-o lume in care toate femeile sunt casnice sau educatoare si toti barbatii sunt ingineri mecanici. Stereotipurile limiteaza imaginatia si le dicteaza copiilor ca anumite lucruri sunt in afara posibilitatilor lor. Poate ar trebui sa ne lasam copiii sa se descopere singuri, fara sa ne speriem daca suntem parintii unei persoane mai neobisnuite.

Trimite comentariul tau | Citeste toate comentariile

(!) Adresa de e-mail NU se publica! Completarea adresei corecte este utila daca doresti sa primesti un raspuns la ceea ce trimiti.

Inchide

Trimite unui prieten

Completeaza datele si mesajul tau. Linkul articolului se adauga automat la mesaj

(!) Datele furnizate NU se salveaza in baza noastra de date.