1 iunie: 5 dorinte ale unei mame - dincolo de declaratii sablon si promisiuni sforaitoare

1 iunie: 5 dorinte ale unei mame - dincolo de declaratii sablon si promisiuni sforaitoare

1 iunie: 5 dorinte ale unei mame - dincolo de declaratii sablon si promisiuni sforaitoare

  • E din nou, ziua lor. A celor mai iubiți dintre pamanteni, a copiilor nostri, pentru care ne-am da viata intr-o secunda daca ar fi nevoie, carora le-am aduce luna de pe cer daca ne-ar cere-o si pentru care am merge pe jos pana la capatul pamantului.  Vom auzi iar declaratii sablon, politicieni mincinosi, declaratii sforaitoare ... Iata ce isi doreste o mama de 1 iunie - pentru copilul ei.

Este din nou, ziua lor
1 iunie plin de aceleași declarații-șablon
Ce mi-aș dori pentru ei?

Este din nou, ziua lor

A celor mai iubiți dintre pamanteni, a copiilor nostri, pentru care ne-am da viata intr-o secunda daca ar fi nevoie, carora le-am aduce luna de pe cer daca ne-ar cere-o si pentru care am merge pe jos pana la capatul pamantului.

Dar ei nu ne cer asta niciodată. Iar noi n-o facem decât declarativ. Nu murim pentru ei decât în rare și extreme cazuri pe care le vedem reluate exasperant la televizor. Și nici luna de pe cer nu le-o aducem, pentru că lor nu le trebuie. Iar la capătul lumii mergem doar în vacanțe, să stăm pe sezlong la umbra palmierilor uneori, dacă ne permitem, și nu pentru a dovedi iubiri inutil de demonstrat.

Le declarăm iubirea zi de zi, la fiecare întâi iunie și la fiecare zi de naștere. Nu mă îndoiesc că, în cazul în care ar fi realmente necesar ca o mamă să-și dea literalmente viața pentru copilul ei, toate ar face-o. Ne-am dona orice organ de care ar putea avea nevoie, chiar și inima, mai ales inima. Dar viața reală e prea puțin despre melodrame și ipotetice gesturi extreme. E prea puțin despre literatură, prea puțin despre ”aș face pentru el orice”. Viața reală e mai degrabă despre lucruri mult mai puțin pompoase, mult mai puțin demne de menționat în declarații sensibile de amor etern.

Viața reală e despre acele lucruri de care copiii noștri au cu adevărat nevoie, lucruri infinit mai aproape de noi decât luna de pe cer. Ne lovim de ele zilnic, de ani de zile, și preferăm, din indiferență, ignoranță sau cruzime, să ne băgăm capul în nisip, ca o generație alienată care nu poate, nu vrea sau nu știe cum să-și depășească condiția de struț.

1 iunie plin de aceleași declarații-șablon

Și în acest context, anticipez încă un 1 iunie plin de aceleași declarații-șablon. Peretele meu de pe facebook se va umple, din nou, de mesaje sensibile și urări stereotipice. Televiziunile ne vor bombarda cu politicieni care se vor filma în parcuri, locuri de joacă, școli și grădinițe. Primarul local va profita de ocazie pentru a inaugura oficial nu-știu-ce facilitate pentru copii. Și nu va ezita să reafirme, nu-i așa, grija societății pentru tânăra generație. Copiii vor intra din nou, pe gratis, la grădina zoologică sau la muzeu. Și nu vreau să spun că asta este rău, departe de mine acest gând. E bine când o comunitate întreagă se gândește la ”cei mai mici fii ai săi”, ca să folosesc un prea-uzitat șablon. Dar viața reală se extinde mult dincolo de festivismul unei zile – fie ea și dedicată în întregime celor mici.

Mi-aș dori pentru ei mult mai mult. Nu de ziua lor, ci în fiecare zi a vieții lor. Nu-mi pot imagina un motiv mai bun pentru a schimba lumea, sau măcar o părticică din ea, sau măcar pe noi înșine decât copiii noștri.

Ce mi-aș dori pentru ei?

Un sistem de învățământ modern, eficient și ancorat în realitățile secolului în care trăim, și nu în vremuri demult apuse. Un accent pus pe dezvoltarea abilităților, pe partea formativă, nu doar pe cea informativă. Profesori calificați, bine pregătiți, care cunosc și aplică consecvent principii pedagigice actuale. Înainte de profesori, mi-aș dori oameni. Oameni care să recunoască și să aprecieze la adevărata sa valoare faptul că milioanele de părinți își trimit de acasă, înspre școală, ceea ce e mai prețios în viața lor. Oameni care să înțeleagă că, dacă un copil este mai mic decât ei, nu este mai prejos decât ei. Doar mai mic. Și că depinde și de ei, oamenii din școală, cum crește.

Un sistem sanitar în care noi, părinții să avem încredere. Mi-aș dori pentru ei medici dedicați, medici informați, medici răbdători, medici empatici. Mi-aș dori acces la asistență sanitară decentă pentru toți copiii, mi-aș dori să nu mai aud că ”nu sunt fonduri”, mi-aș dori diagnostice corecte și servicii prompte. Mi-aș dori condiții de spitalizare adecvate secolului în care trăim, mi-aș dori pentru ei saloane curate, acte medicale de calitate, asistente zâmbitoare. În același context, mi-aș dori părinți informați și interesați, părinți care comunică cu medicii, părinți care iau decizii în legătură cu starea de sănătate a copilului lor în urma recomandărilor specialiștilor în domeniu, și nu ca urmare a sfaturilor unor vraci transportați miraculos dintr-un ev mediu căruia îi aparțin ca mentalitate până pe ecranele calculatoarelor de azi.

Mi-aș dori o mai mare implicare a comunității în proiecte care le sunt destinate lor, copiiilor. Ar fi frumos să vedem mai multe parcuri amenajate, mai multe piste de biciclete (sau cel puțin câte una în fiecare oraș ar fi un bun început), mai multe rampe pentru cărucioare. Mai multe activități de voluntariat în spitale de pediatrie, în școli, grădinițe, biblioteci pentru copii, muzee. O mai bună gestionare a banilor bugetelor locale, din direcția bâlciurilor care promovează mâncatul de mici și băutul de bere înspre renovarea și dotarea școlilor cu aspect lugubru de penitenciar în care învață copiii noștri.
Mi-aș dori un mai mare respect arătat copiilor și părinților, de asemenea, din partea guvernanților, încetarea folosirii lor ca masă de manevră sau în tentative de creștere a popularității politicienilor prin mărețe dublări de alocații, utile doar acelor categorii ale populației care își cumpără doza de alcool cotidian de pe urma lor. Mi-aș dori, în schimb, o implicare reală în problemele legate de numărul insuficient de creșe și grădinițe, facilități autentice acordate și familiilor cu copii aparținând clasei de mijloc plătitoare de impozite. 

Mi-aș dori să aibă cu toții părinți care să-și poată face timp pentru ei. Părinți care să le dedice timp zilnic după epuizantele ore de serviciu. Părinți care să aibă resurse să se joace de-a prinselea cu ei în parc. Care să-i ducă, seara, la plimbare și să iasă cu bicicleta la pădure. Părinți care să nu fie nevoiți să plece din țară pentru că aici n-ar fi avut niciun viitor. Părinți cărora să nu le plângă sufletul că au ratat serbarea abecedarului, meciul de baschet sau ziua de naștere a celui mic, pentru că sunt departe, pentru că viața e grea, pentru că trebuie să faci sacrificii dacă vrei să le fie, tot lor, mai bine. Părinți care să evalueze corect ce e ”mai bine”. Părinți care să nu-i lase în urmă, părinți care să nu-și educe copiii prin Skype si instant messaging.

Și, nu în cele din urmă, mi-aș dori pentru ei, de ziua lor - și de fapt în fiecare zi – să-și uite telefoanele, tabletele, laptopurile, Ipodurile și alte gadgeturi de care s-a umplut viața lor parcă până la refuz și să descopere copilăria dincolo de pixelii ecranului noilor tehnologii. Le doresc să iasă afară în ploaia de iunie și să sară în toate bălțile din parc. Le doresc să joace leapșa, șapte-pietre, elastic, să bată mingea, să spargă câte un geam uneori, să-și exaspereze vecinii. Să facă zgomot, să alerge, să sară, să trăiască. Să se bucure de privilegiul de a fi copil: peste ani, de asta le va fi cel mai dor.

De ce plang mamele?

De ce plang mamele? Ei, buna intrebare... sau mai degraba stranie si fireasca in acelasi timp. Daca esti tu insati mama, ai remarcat poate, ca de ceva vreme plangi mai des, mai intens, mai... din tot sufletul. Si ti se intampla des, aparent din orice fleac. Iar daca nu esti mama, e imposibil sa nu-ti fi sarit in ochi faptul ca mamicile din jurul tau, atatea cate vor fi fiind,  plang mai mult decat alti oameni...

Cand plang mamele?

Plang atunci cand isi vad pentru prima data bebelusul, plang cand ii tin in maini jucariile si hainutele, apoi plang la primul lui zambet, la primele cuvinte... S-ar zice ca, intr-un mod paradoxal, pe care numai ele il pot pricepe, propriul copil este o continua sursa de nostalgii efemere, carora plansul le da o aura de sfintenie de care nimeni nu indrazneste sa se atinga.

Mamicile plang si cand vad bebelusii altor femei, plang mai des decat o faceau inainte la scene melodramatice din filme, plang atunci cand li se intampla un lucru bun, dar plang si atunci cand se simt dezarmate pentru ca li s-a intamplat ceva rau. Ele, mamicile, plang... plang mult, plang tandru, plang soptit, ca si cum in plansul lor s-ar fi adunat toate lacrimile lumii, iar misiunea lor este sa nu le risipeasca zadarnic, ci sa le imparta cinstit celor mai frumoase trairi din vietile lor. Si cu toate acestea plansul apare spontan, iar uneori in cele mai neasteptate momente...citeste pe larg aici.

Despre meseria de mama merita de citit si:

Numai mamele pot intelege: 6 Lucruri pe care nu vreau sa le uit niciodata
Sa fii femeie, mama dar si super-woman in Romania mileniului 3...
A fi o mama cool: slalom printre prietenie, datorie si trenduri
Mamici perfecte nu exista
Cum trisezi cand esti mamica: 10 situatii in care am facut-o
Ceea ce nu am anticipat inainte de a deveni mama unui baiat
>
DESPRE MESERIA DE MAMA PE LARG AICI.
 

De acelasi autor:

Fetita care a iubit atat de mult gimnastica
Copiii si limbile straine: atitudine si necesitate actuala
Femeia la volan: cu sinceritate, faruri si mai putine prejudecati
Ce citeste copilul tau? Sugestii pentru lecturile copilariei
Unde au disparut idolii muzicali?
Curatenia de Pasti si Saptamana Patimilor
Dincolo de iubire intr-o alta dimensiune

Ce fel de mama esti? afla cu acest test

Chiar daca unele mame tind sa isi sufoce prea mult copilul, asta doar din prea multa dragoste sau dimpotriva, sa isi arate partea mai exigenta insa la fel pentru a-si pregati puiul pentru alte greutati ale vietii, o mama isi va iubi copilul la fel de mult, orice ar face. Fa acest test si vei afla ce fel de mama esti. 

Mamicilina

Te asteptam pe forumul unde poti gasi multe raspunsuri despre meseria de mama: MAMICILINA. 


Autor: Nana01
redactor invitat la Desprecopii
Nana scrie si pe blogul ei:
Cutia cu gagavaiți

Toate drepturile rezervate ©  Desprecopii.com 2017
 

 

Comunitatea Desprecopii

Toate Forumurile

Peste 160.000 de membri inregistrati!

Hai chiar acum in cea mai mare si mai activa comunitate de parinti si discuta despre: 1 iunie: 5 dorinte ale unei mame - dincolo de declaratii sablon si promisiuni sforaitoare.

intrebari

Intrebari si raspunsuri

Ai o intrebare pe teme legate de acest articol sau o intrebare in general? Intreaba specialistii Desprecopii.com si alte mamici dornice sa te ajute!

Forumuri Recomandate

PARENTING - sau despre meseria de parinte

PARENTING - sau despre meseria de parinte

Despre MESERIA DE PARINTE. Experiente, intrebari si milioane de nelinisti. Asta inseamna sa fii parinte.
Discutii generale

Discutii generale

LOUNGE DC. Discutii, pareri si impresii. Aici ne adunam pentru a ne cunoaste.
Discutii generale

Discutii generale

LOUNGE DC. Discutii, pareri si impresii. Aici ne adunam pentru a ne cunoaste.
Familia Verde

Familia Verde

Vrem sa ne aparam familia de asediul poluarii, si chimicalelor. Iubim natura si vrem sa traim cat mai natural putem. Pentru mai mult verde.

Comentarii vizitatori

Citeste toate comentariile

Ultimile 1 comentarii

  1. mada27
    mada27trimis la 2/6/2015

    felicitari pentru articol !!! E super si ar trebuu citit de toti parintii din lumea asta . La multi ani tuturor copiilor !

    Raspunde la acest comentariu

Scrie un comentariu

Adresa de mail nu se publica (ramai anonim) dar completarea corecta este necesara, mai ales in cazul in care astepti raspuns. | Toate campurile trebuie completate!

Ai o intrebare? APASA AICI pentru rubrica de intrebari SAU intreaba pe FORUMUL DESPRECOPII