Copilul meu va face scoala online - jurnal de pandemie

TEMA: Educatia copilului | 0 | 13/9/2020

A trecut o luna de cand am postat ultimul articol in care prezentam cele 3 scenarii posibile de incepere a noului an scolar 2020-2021. Inca de atunci sustineam ca nu imi voi trimite copilul fizic la scoala si zic eu, am reusit sa imi indeplinesc dorinta.

- vei citi:
Peste doar 2 zile va incepe noul an scolar, in plina pandemie
Noi am ales calea procesului educational la distanta/online
Cand simti normalul se prabuseste in jurul tau, norocul iti surade si intalnesti un om intelegator si bland
Marea intalnire cu doamna invatatoare
Comunicarea este importanta

Peste doar 2 zile va incepe noul an scolar, in plina pandemie

Au trecut 7 luni de cand scolile s-au inchis, de cand lumea noastra, a tuturor, a fost data peste cap, iar unii dintre noi sunt greu incercati de efectele pandemiei.

Am privit inca de atunci cu teama la momentul in care copilul meu va incepe scoala. Este in clasa pregatitoare, primul sau an de scoala, care ar fi trebuit sa fie unul cu amintiri pretioase, de neuitat. Din pacate nici el si nici ceilalti copii nu vor avea parte de un an scolar "ca pe vremuri". Nu se vor mai aduna toti in curtea scolii cu buchetele de flori tremurand in manute, nu isi vor mai imbratisa colegii si prietenii care nu i-au vazut de o vara, nu ii vor simti parfumul doamnei invatatoare si nici nu ii vor vedea zambetul cald cu care ii intampina. Este un inceput trist, dar din pacate aceasta este realitatea care o traim si trebuie sa ne conformam, deoarece nu avem acea potiune magica, leacul mult visat care sa ne scape de nemilosul Covid-19. In acest an sunt impartiti pe grupe, vor intra direct in clase, fara flori sau parintii alaturi, vor sta singuri in bancute si nu li se vor vedea zambetele inocente. Doar ochisorii vor fi cei vizibili, iar profesorii vor trebui sa le descifreze emotiile intr-un nou mod. Acum privirea este cea care va spune totul...

Noi am ales calea procesului educational la distanta/online

A fost usor sa ne hotaram sa pasim pe acest drum, de fapt nici nu a trebuit sa luam decizia practic, deoarece o simteam ca este cea corecta. Nu, copilul meu nu face parte din categoria persoanelor cu risc dar locuim cu o bunica, care face parte din acest grup. Si chiar de nu ar fi fost asa, decizia noastra era aceeasi.

Procesul nu a fost neaparat unul greoi dar deseori te intampini cu informatii care se dau cap in cap, iar altii incearca sa paseze responsabilitatea pe umerii altora.

Acum 2 saptamani am facut primul pas si am depus o cerere la secretariatul scolii. In aceasta cerere am prezentat pe scurt contextul medical al familiei si am solicitat ca orele sa se desfasoare in sistem de invatamant online, dar saptamanile au trecut repede si nu aflam absolut nici un raspuns la cererea depusa.

Citeste si: Copiii sub 5 ani au o cantitate de virus de 10 pana la 100 de ori mai mare decat adultii!

Intre timp, la fiecare colt de strada auzeam ca nu se vor practica orele online (cel putin in orasul nostru). Cu cine ma intalneam, imi "confirma" ca profesorii / invatatorii nu vor face ore online cu copiii, mai ales fiind vorba de copilasi din grupele pregatitoare, iar fraza "Vezi-ti de treaba, ca nu face nimeni online" parca m-a facut sa lupt si mai mult pentru acest drept pe care copilul meu il are. Dar fiindca nu aveam nimic clar si concret in privinta acestui fapt, neprimind un raspuns de la scoala, nestiind inca cine va fi invatatoarea copilului, mi-am spus ca mai astept putin sa vedem ce se mai intampla - deoarece lucrurile se pot schimba de pe o zi pe alta.

Recent am aflat cine este si doamna invatatoare a copilului. Am fost usurata intr-un fel, nu stiu, cred ca am avut un feeling bun si pozitiv cand i-am citit numele pe fisa printata si mi-am spus ca vreau sa o contactez cat mai curand posibil sa putem discuta.

Cand simti normalul se prabuseste in jurul tau, norocul iti surade si intalnesti un om intelegator si bland

Nu a durat mult si doamna invatatoare a facut repejor la miez de noapte un grup de whatapp cu toti parintii clasei - cred ca am fost printre primii care am acceptat :)

A doua zi dimineata, ne-a "intampinat" cu un mesaj cald care sa ne descreteasca mintile ingurzite si mototolite, apoi si-a lasat numarul de telefon, indemnandu-ne sa o contactam pentru orice nelamurire. Din nou, am avut acelasi feeling pozitiv in legatura cu ea.

In aceeasi zi am dat fuga la medicul de familie pentru adeverinta din care sa reiasa ca elevul locuieste in aceeasi casa cu o persoana varstica, aflata in categoria de risc. Dupa ce am asteptat la rand mai bine de jumatate de ora si am discutat rapid cu el, mi-a dat de inteles ca nu imi poate da o astfel de adeverinta - poate doar sa imi scrie pe ea diagnosticul persoanei, nu ca este in grupa de risc - sa il las pana a doua zi sa se mai informeze si sa revin. Ok, putin dezamagita dar am zis ca o rezolv si pe asta cumva...

Dupa ce am iesit de la medicul de familie m-am intalnit cu doamna invatatoare. A fost prima data cand o vedeam, nu o cunosteam, dar mi-a inspirat incredere, liniste si calm. Si dupa cum ma asteptam am avut confirmarea ei ca va sustine ore online cu piticul meu care curand va implini 6 ani - desi este probabil singurul din clasa.

Am stabilit sa ne intalnim a doua zi impreuna cu micul scolarel, sa ii luam auxiliarele si sa o vada pe doamna :) cel putin sa stie cine este si cu cine va urma sa invete online de acasa.

O mica paranteza aici: noi l-am pregatit din timp in privinta scolii inline, i-am explicat cum vor sta lucrurile, este un copil care intelege daca ii explici cu calm si accepta lucrurile destul de usor (cu toate ca este destul de incapatanat iar personalitatea sa puternica imi da de furca adesea).

Marea intalnire cu doamna invatatoare

A doua zi de dimineata s-a trezit si imbracat repejor si era pregatit de marea intalnire :) Cu un buchetel simbolic de flori, am pasit in curtea scolii cu niste emotii ciudate. El era emotionat si rusinos, nu a indraznit sa zica multe dar ii vedeam ochisorii mari plini de intrebari si nedumeriri. Am vizitat foarte scurt clasa in care ar fi trebuit sa invete alaturi de colegii lui. O clasa tipica de scoala, cu bancute unde erau gata pregatite manualele copiilor, planse frumos colorate, personaje din povesti ce te indemnau sa mai stai putin de vorba cu ele, ferestre mari luminate si o catedra... din pacate lipsea acea scanteie, acea bucurie a inceperii anului scolar care este acum umbrita de frica, nelinisti, teama si griji, atat pentru parinti dar si pentru cadrele didactice care, sa fim sinceri, vor avea mult mai multe indatoriri iar munca pe care o vor depunde va fi uriasa.

Am luat auxiliarele si ne-am urat la buna revedere online :) ciudat, nu? Dar linistitor intr-un fel.

Revenind la partea de "hartogaraie", dupa o vizita scurta la secretariatul scolii am zis sa intreb exact ce adeverinta este necesara de la medicul de familie, iar raspunsul a fost ca una din care sa reiasa ca medicul recomanda ca elevul sa urmeze cursurile online... ei taman asta i-a pus capac medicului :)) si-l inteleg. Cum poate un medic de familie sa scrie asta pe o adeverinta? Si de aici au inceput cautarile, cu legi si ordine, exemple de adeverinte, cautat online, cerut sfatul parintilor care au trecut deja prin asta recent (si nu mai zic... fiecare cu alt exemplu).

Intr-un final, am discutat iar cu medicul si in baza ordinului nr. 5487/1494/2020 care spune "Daca elevul locuieste cu persoane care fac parte dintr-un grup cu risc, se încadrează la prevederile punctului III, subpunctul 8 din „Ghidul privind măsurile sanitare şi de protecţie în unităţile de învăţământ preuniversitar în perioada pandemiei COVID-19, din 31.08.2020" mi-a dat o adeverinta care confirma ca elevul locuieste cu persoana (x) diagnosticata cu (y), iar la mentiuni a precizat ca recomanda urmarea cursurilor online.

Am rasuflat usurata inca o data. Am fugit practic cu adeverinta la secretariat si acolo am simtit ca am scapat de o piatra imensa de pe umeri.

Comunicarea este importanta

Cu speranta ca totul va decurge bine pana la urma, imi doresc ca toti copiii sa aiba parte de un an sanatos, fara probleme, sa respecte regulile de igiena si distantare, sa nu sfideze profesorii, iar parintii, sa discute cu cadrele didactice, sa isi manifeste grija, interesul, sa caute solutii impreuna, sa fie deschisi la minte si responsabili in trimiterea copiilor la scoala (caci stim prea bine - mucisorii erau nelipsiti in anii trecuti).

Voi dragi parinti, ce veti face? Va veti trimite copilul la scoala sau nu? De ce? Comentariile voastre sunt binevenite la topicul deschis pe forumul DC >>AICI

Clasele primare – frustrarile si nevoia de siguranta a copilului

Primii ani de scoala din viata copilului sunt un efort continuu de adaptare si jonglare intre frustrari si nevoia de siguranta pe care o are, acolo, intre zidurile scolii. Deci cum ii ajutam? Increderea in sine este unul dintre lucrurile esentiale pe care trebuie sa le insuflati copilului aflat in scoala primara.

Ea cuprinde patru forme: increderea in propria inteligenta, increderea in propriile cunostinte si competente, increderea in capacitatea de a lua o decizie si increderea in capacitatea de a indeplini la timp o sarcina. Iata, invatam impreuna la Desprecopii - sa ne motivam copiii pentru primii ani de scoala citeste in continuare aici >