3 sate in miez de iarna

Actiunea 3 sate

3 sate in miez de iarna

La inceputul toamnei trecute povesteam intr-un subiect deschis la sectiunea umanitara de pe forumul Umanitar DC, despre viata plina de saracie a copiilor din familii din cateva sate nemtene. Plecand de la cateva povesti de viata reala, cu oameni saraci si copii bolnavi, s-a realizat datorita membrilor desprecopii.com o frumoasa actiune umanitara, o mana intinsa celor aflati in nevoie.

Plecand de la cateva povesti de viata reala, cu oameni saraci si copii bolnavi, s-a realizat datorita membrilor desprecopii.com o frumoasa actiune umanitara, o mana intinsa celor aflati in nevoie. La inceputul toamnei trecute povesteam intr-un subiect deschis la sectiunea umanitara despre viata plina de saracie a copiilor din familii din cateva sate nemtene. Erau familii cu copii multi sau bolnavi, cu parinti someri sau traind de pe o zi pe alta din munca de zilieri (la padure sau adunand piatra de la rau). Am povestit despre Iulian, un pui de om de 1 an si un pic, care avea nevoie de operatii la ambele picioare pentru a le putea folosi.

Parintii lui, doi tineri sfiosi si muncitori, nu aveau posibilitatea financiara sa suporte costurile interventiilor la Tg. Mures. Am povestit apoi de Carmen si cei 5 copii ai ei, care se cresteau unul pe altul, toti inghesuiti intr-o casuta cu 2 camere intr-o saracie lucie.  Ca ea mai erau alte zeci de familii in acele sate uitate de lume, traind din ajutor social, taiat lemne cu ziua pt firmele de exploatare forestiera, sau carand piatra de rau pt cinstructii.

Apelul meu nu numai ca a primit raspuns, ci a avut un ecou neasteptat de mare. In doar cateva zile, membrii forumului s-au mobilizat cum nici nu as fi indraznit sa sper si au inceput sa fie trimise colete cu haine pentriu copii si adulti, incaltaminte, rechizite, jucarii. La primul drum am fost la 3 familii.

Prima oprire a fost la familia lui Iulian. Le-am lasat cateva sacose cu haine pt cei mari si pt baietel, jucarii si promisiunea ca incercam sa adunam cativa banutzi pt drumul la Tg Mures si cheltuielile de spitalizare. Am mers apoi la familia cu 5 copii. Ne-a intampinat Vladutz, care are 9 ani, (ne-a spus mandru ca e in cl. a 3-a de acum) cu surioara lui de 6 luni in brate. Eu eram cu blugi, bluza cu maneca lunga si un hanorac pe mine. Ei erau toti desculti, cu maneca scurta, cu pantalonasi scurti. Inclusiv cea mica era foarte golutza. L-am zarit in fuga pe cel de 8 ani, mi-au spus ca el e 'rusinosul' si ca nu vine. Carola are 5 ani si niste ochi negri care nu poate sa nu iti ramana in memorie. Merge la gradinita si nu a mai vazut niciodata o cutie intreaga de jucarii.

Il prinde din cand in cand de dupa umeri, protectiv, pe fratiorul ei de 2 ani. Pana a venit mama de unde era plecata, le-am pus in fata, pe prispa, cutia cu jucarii. Stateau lipiti de perete si nu indrazneau sa se apropie. Le-am dat cate una si le-am zis sa vina sa aleaga ce vor, ca sunt ale lor toate. Au inceput sa le sclipeasca ochisorii. Am aflat ca tatal lor nu i-a parasit de tot, ci e plecat in Italia sa munceasca. I-a promis Carolei ca ii aduce un lantisor de aur ... dar a sunse cu o zi inainte ca nu crede ca poate sa le trimita bani pt haine si incaltaminte de inceput de scoala.

I-am promis lui Vladut ca ma intorc sa le aduc ghiozdane, penare si caiete.

Cateva case mai incolo, am gasit 3 fete. Cea mica implinea 5 ani in ianuarie si meargea pt prima data la gradinita. Celelalte 2 au 10 ani jumate, respectiv 8 si taticul lor ne-a spus ca sunt cuminti si invata bine. Le-am promis si lor ghiozdanele noi. Au fost tare fericite cand au vazut plasa si cutia cu hainute, nu mai spun de cea mica, care a 'arestat' un plus si nu i-a mai dat drumul.

Pozele impresionante ce am reusit sa le fac la primul drum au starnit un adevar val de raspunsuri si dorinta de a ajuta cat mai multe din partea unui numar impresionant de membri. Rezultatul a fost ca numai in cateva zile din urmatoarea saptamana au ajuns la posta pe adresa mea peste 30  de colete.  Chiar daca logistic mi-a fost destul de greu sa ma descurc din cauza spatiului mic de acasa, nu a putut sa nu ma bucure enorm dorinta de a ajuta a celor ce au citit subiectul. Poate pentru cei ce au trimis nu a parut a fi mare lucru, dar pt copiii si mamele care au primit ceva in dar, a fost un gest extraordinar de umanitate, un semn ca nu sunt chiar singuri pe lume, ca totusi cuiva ii pasa cat de cat.

La al doilea drum am dus din nou haine, jucarii, mai multe rechizite si ghiozdane scolarilor.

La sfarsitul lui septembrie erau stransi in contul deschis pentru Iulian 1230 lei. Cand a venit momentul sa plece la operatie, fetele minunate din Tg. Mures : anca_27, kover, oana_rusu si lizzy au facut un gest extraordinat pt niste oameni pe care ii stiau doar din relatiarile mele de la subiect: au pus mana de la mana banutzi de benzina si au venit cu o masina sa ii ia de la Tarcau, sa ii duca la Mures. Acolo  Anca si Oana i-au gazduit la ele acasa cat a fost necesar, toate s-au mobilizat in fiecare zi sa le duca la spital mancare si ce aveau nevoie. Apoi Oana a venit si i-a adus acasa. Peste cateva saptamani, cand a fost necesara operatia la celalalt piciorus, tot ele le-au asigurat transportul si cazarea.  A fost impresionant pentru mine gestul lor de omenie si ospitalitate. In urma interventiilor chirurgicale, lui Iulian I s-au indreptat piciorusele si a inceput usor-usor sa poata sta in picioare, apoi sa faca primii pasi. Pt parintii lui tot ajutorul primit de la membrii DC, banutii, sprijinul material si moral a fost ca un dar de la Dumnezeu. 

O ultima tura de pachete a fost dusa intre Craciun si Revelion. Copiii s-au bucurat chiar daca a intarziat putin Mosul la ei.

Am fost in 29 dec, intr-o zi cu un soare minunat (si un pui de ger pe masura). M-a ajutat sotul, un prieten si domnul Florin, asistent social la primaria Pangarati. Am dus haine, incaltaminte, jucarii si rechizite la copii, haine si ceva prosoape, lenjerii de pat parintilor. Am incercat sa pun macar cateva caietele, pixuri, creioane, culori, acuarele in toate pachetelele pt copiii de scoala.

Am lasat o cutie cu haine si o cutie cu jucarii, la cei 5 frati (din pacate nu am putut cobora cu masina pana la casa lor, a urcat mama lor pana la drumul principal unde eram cu masina, asa ca nu am reusit sa vad copiii, desi tare mi-as fi dorit). Am pus special pt Carola o fustita f. frumoasa si o parte din colectia de reviste cu printese a fetei mele.

Am fost apoi la o familie cu 2 fete (de 8 si 10 ani), crescute doar de mama lor (am aflat cu surprindere ca barbatii sunt cam rari in comuna aia, ca fac ce fac - copii adica- apoi 'se evapora' lasand tot greul pe umerii femeilor). Aici am cunoscut-o pe Florentina , fetita de 10 ani, care ia numai premiul I la scoala. Au inceput sa ii scllipeasca ochii cand i-am zis ca o sa gaseasca si jucarii in pachetul ei, apoi ne-a spus o uratura frumoasa, ne-a imbratzisat si a promis ca o sa fie cuminte si o sa invete bine in continuare.

Am mers apoi pe un drum lung, ce serpuia de-a lungul paraului, printre case razletze, pana la o familie cu 2 fete crescute tot de o mama singura. Casa lor, mica si darapanata, e pe un deal abrupt. Se ajunge sus pe o carare ingusta si greu de urcat.

Am lasat o cutie mare cu haine, paturici, jucarii, incaltaminte la o familie cu o fetita de 6 luni. La fel am lasat haine, jucarii si incaltaminte altei fetite sub 1 an crescuta de o mama f. tanara, singura (si ceva haine pt mamica).

Am mai mers la o fetita de 3 ani (crescuta tot numai de mama si bunici), dar nu am gasit acasa decat pe bunic. Sunt insa sigura ca s-a bucurat cea mica de jucarii si mama de tot ajutorul dat.

La ultimele case la care ne-am oprit am cunoscut 4 copii frumosi si cuminti (o fetita de 7 ani, doi baietei de 10 ani si unul de 3) si pe parintii lor care muncesc din greu, cu ziua, pe unde apuca sa ii tina la scoala si sa le asigure painea pe masa.

Prin intermediul unui prieten care lucreaza acolo am mai trimis cateva sacose unei familii cu 3 baieti din Tarcau si la 2 familii din Castelu cu copii mai marisori, de 10-13 ani (la ei am trimis cele mai multe rechizite).

Cand am sortat hainele pe categorii am pus deoparte cativa saci cu haine si incaltaminte de vara pt copii pe care o sa ii duc in mai-iunie.

Va multumesc din nou tuturor pt bucuria pe care ati facut-o acestor copii si parintilor lor. Imi pare rau ca nu ati putut fi acolo cu mine sa vedeti sclipirile de fericire din ochii copilasilor. Va multumesc din suflet ca m-ati ajutat sa fac aceasta actiune in urma careia au fost ajutate 15 familii.

AICI puteti vedea cine au fost donatorii pentru aceasta actiune umanitara.

Cititi de asemenea si topicul de la care a pornit campania: Actiunea 3 sate - Va multumim!

autor: Laura25, Moderator al Comunitatii Desprecopii - Toate drepturile rezervate - desprecopii.com  (c) 2011

 Comunitate,
Ajutor Umanitar
Esenta comunitatii noastre este oferirea ajutorului celor care trec prin momente grele. Nu uita ca si tu poti face un bine.

Actiuni umanitare la Desprecopii.com

Evalueaza acest articol
 Voteaza acest articol (misca mouse-ul peste stelute)

Ultimile 2 comentarii
Trimis de Mihaela

Buna ! As vrea sa trimit si eu hainute de fetita 4-5 ani, incaltaminte si jucarii Si niste haine si incaltaminte bune marimea 38-40, incaltamintea 37 (sunt purtate dar arata bine), o lenjerie de pat, o perna.

Trimis de Dodo-pui

Felicitari,superb ai scris.despre realitatea cruda de acolo si COMUNITATEA DC

Trimite comentariul tau | Citeste toate comentariile

(!) Adresa de e-mail NU se publica! Completarea adresei corecte este utila daca doresti sa primesti un raspuns la ceea ce trimiti.

Inchide

Trimite unui prieten

Completeaza datele si mesajul tau. Linkul articolului se adauga automat la mesaj

(!) Datele furnizate NU se salveaza in baza noastra de date.