Divortul – cum ii afecteaza pe copii

Divortul – cum ii afecteaza pe copii

Divortul – cum ii afecteaza pe copii

In afara de tristetea si golul pa care il lasa in vietile celor ce pleaca pe drumuri diferite - separarea sau divortul vor avea in mod inevitabil un efect profund asupra copiilor. Uneori acesta poate fi chiar devastator pentru ei. Vestea buna este ca divortul ar putea sa nu lase cicatrici psihologice indelungate, si acest lucru depinde foarte mult de modul in care parintele poate face fata situatiei. Un fapt incurajator ar putea fi faptul ca - la nevoie - poti sa schimbi foarte mult modul in care copiii fac fata acestui proces. In mod obisnuit, copiii vor reactiona la separarea sau divortul parintilor prin manifestarea unor semne de suferinta, sau prin simptome, si este normal ca ei sa reactioneze in acest mod. Desprecopii.com va prezinta citeva din aceste semne sau simptome pentru a le putea cauta sau recunoaste atunci cind apar.

Dependenta de parinti

Copiii de virsta prescolara pot reactiona devenind foarte dependenti de parinte sau tematori cu privire la momentele sapararii, de ex. atunci cind sint lasati la gradinita sau la scoala sau cind trebuie sa mearga la culcare. Schimbarile in obiceiurile lor de a minca sau dormi sint adesea un semn ca un copil trece printr-un moment dificil. Uneori au accese de furie mai prelungite sau pot plinge mai usor decit in mod obisnuit.

Comportamentul regresiv cum ar fi suptul degetului mare sau folosirea din nou a unui limbaj de bebelus sint de asemenea manifestari frecvente. Enurezisul (udarea patului in timpul noptii) este de asemenea un semn obisnuit de suferinta emotionala si poate fi expresia anxietatii sau furiei. Uneori copiii “somatizeaza” sau manifesta probleme fizice, cum ar fi dureri de cap sau dureri de stomac. (Totusi, trebuie sa aveti grija si sa nu considerati toate aceste simptome doar niste “reactii pur emoptionale”, iar atunci cind simptomele persista sau sint grave, copiii trebuie sa fie consultati de catre medicul pediatru.)

Copiii de virsta scolara pot manifesta unele din aceleasi semne ca si copiii mai mici, dar pot de asemenea sa arate semne mai fatise de minie, ingrijorare sau tristete. Altii pot actiona ca si cum “nu le pasa” si isi iau un aer de indiferenta, in timp ce alti copii vor nega in mod fatis ca parintii lor divorteaza. Uneori copiii de aceasta virsta incearca sa fie “foarte cuminti”, ca si cum s-ar purta perfect, si poate asa parintii lor nu se vor desparti. Acest lucru vine din convingerea adesea intilnita la copii ca divortul parintilor este intr-un fel vina lor. Adesea este bine sa le spunem ca divortul este “o treaba de adulti” si cu siguranta nu e vina lor. In contrast cu copilul care se straduieste foarte tare “sa fie cuminte” exista copii care incep sa fie in mod fatis agresivi, sau chiar ostili parintilor, probabil dind vina pe unul dintre ei pentru divort. Unii copii sint mai subtili in a-si arata resentimentul si pot manifesta comportamente pasiv-agresive, cum ar fi faptul ca varsa lucruri, pierd obiecte, si uita in mod frecvent sa faca anumite lucruri.

Adolescentii pot fi mult mai problematici in imprejurari normale, adica sint in mod obisnuit mai certareti si combativi. Atunci cind exista o situatie de divort, unele semne de avertizare legate de durerea pe care o simte copilul se manifesta prin comportamente explicite, cum ar fi fuga de acasa, chiulul de la scoala, suspendarea de la scoala, altercatii fizice, probleme cu legea, abuzul de droguri si alcool, si promiscuitatea. Dar altii pot deveni deprimati si retrasi, si pot manifesta o crestere sau scadere accentuata a obiceiurilor de masa si somn, si pot chiar exprima ginduri suicidale. Daca exprima aceste tendinte de suicid, luati totul in serios! Ele pot fi doar un strigat de ajutor sau atentie, dar nu puteti sa riscati si sa pretindeti ca nu sint motive de ingrijorare. Daca vorbesc despre faptul ca si-ar dori sa moara, sa se sinucida, sau fac aluzii de genul “nu voi mai fi mult timp prin preajama”, vorbiti cu ei in mod deschis despre acest lucru si cautati rapid ajutorul unui specialist.

Ce puteti face ca parinti atunci cind observati unele din aceste simptome?

Mai intii, poate fi de folos sa recunoasteti ca intelegeti ca ei sint suparati pentru ca divortati si ca ei sufera. Le puteti spune ca e bine sa vorbiti despre acest lucru si chiar daca ei sint suparati pe voi, ii veti asculta. Unii copii vor accepta invitatia voastra de a vorbi despre divort, altii nu. Este important ca in orice imprejurare sa le transmiteti mesajul ca divortul este un subiect deschis, nu un taboo; in acest fel le lasati macar o usa deschisa pentru a vorbi despre acest subiect. Le puteti oferi si alternativa de a vorbi cu altcineva in caz ca nu vor sa vorbeasca cu voi despre aceasta problema, de ex. cu consilieri de la scoala, asistenti sociali, psihologi, si alti specialisti. In cazul copiilor mai mici, ii puteti invata sa se exprime in alte moduri, prin desene, teatru cu papusi sau figurine.

In cazul copiilor mai mari, poate fi util pentur ei sa discute cu alti copii ai caror parinti trec de asemenea printr-un divort. In unele scoli exista grupuri de copii care se intilnesc sa discute despre alti copii in situatii similare, care sint conduse de un consilier specialist. Aceste grupuri pot fi foarte utile daca copiii gasesc un loc in care sa-si exprime sentimentele legate de divortul parintilor, si in acelasi timp sa isi dea seama ca nu sint singurii ai caror parinti divorteaza.

Daca copiii prezinta semne indelungate sau intense de suferinta (mai mult de o luna), de obicei este intelept sa mergem sa consultam un specialist in sanatate mintala care lucreaza in mod special cu copiii sau adolescentii. Pshioterapia, sau chiar consilierea pe o perioada scurta pot ajuta la atenuarea stresului asociat divortului parintilor.

In incheire, iata doua sfaturi:

1) sa evitati luptele pentru custodia copilului cind este posibil; de obicei acestea afecteaza pe toti cei implicati...si

2) daca sinteti abia la inceputul procesului de separare, ginditi-va la medierea problemei divortului. Va poate ajuta sa economisiti o multime de timp si de bani, si ajuta la prevenirea dificultatilor emotionale prin evitarea unui razboi. Va poate de asemenea ajuta pe dumneavostra si pe fostul sot sau fosta sotie pe drumul catre planificarea unei viitor de cooperare impreuna ca parinti, ceea ce este un mare beneficiu pentru copiii vostri. Medierea divortului poate sa fie potrivita sau nu in situatia voastra, dare este o optiune buna de luat in considerare.

Traducator si editor: Banti, membra a clubului Desprecopii,
Desprecopii.com (c) 2003

Mai cititi pe Desprecopii.com:

 

 

Evalueaza acest articol
 Voteaza acest articol (misca mouse-ul peste stelute)
forumuri specializate Forumuri specializate
  • In unul sau n doi, mergem ai departe
    In unul sau in doi... mergem mai departe!

    Probleme cu casnicia, suport, incurajari, pareri ... nu ezitati si usurati-va gandurile aici!

  • La Bucatarie
    La Bucatarie

    Vreau o reteta noua ! Am uitat cum se fac clatitele ! Bucatarii si bucataresele au cuvantul!

  • Ajutor umanitar

    Esenta comunitatii noastre este oferirea ajutorului celor care trec prin momente grele. Nu uita ca si tu poti face un bine.

  • Forumul General

    Sufrageria Comunitatii DC. Aici ne intalnim, ne prezentam si sporavaim despre orice.Vii?

  • Clinica Virtuala DC

    Consultanta medicala online.





5 comentarii din 5
Trimis de Ana-Maria

Este adevarat, ca divortul poate fi devastator ptr. sufletul celor mici,daca noi avem capacitatea datorita varstei si experientei de a primi ''palmele vietii'', ptr. ei este extrem de greu.Eu am trecut printr-o asemenea situatie,am divortat dupa 12 ani si acum imi cresc singura cei 2 copii.Daca in privinta baietelului care avea 11 ani si am putut comunica deschis si si-a putut exprima parerea a fost mai simplu...nu acelasi lucru s-a intamplat cu fetita care avea doar 4 ani si nu-i puteam spune decat ca tatal ei o iubeste chiar daca nu mai sta cu noi nu reuseam sa controlez situatia in nici un fel mai ales in primele luni dupa plecarea ex-ului.A fost tare grea acea perioada dar incet ,incet, odata cu trecerea timpului lucrurile au inceput sa ''se aseze''.Iti trebuie foarte multa rabdare si autocontrol,nu trebuie sa lasi copii sa te vada daramata de greutati care nu sunt putine, si atunci cand pun intrebari sa nu-i ignori sau mai rau sa incerci sa-i minti.La inceput se simt ''altfel''decat ceilalti copii,se considera vinovati de despartire,trec printr-o perioada foarte grea,dar daca te gasesc aproape ori de cate ori au nevoie si cei mai important te gasesc cu zambetul pe buze, ii poti invata sa mearga mai departe si sa nu se considere ''mai altfel''decat colegul de banca,care are ambii parinti.Copii au o capacitate extraordinara de adaptare si cea mai mare responsabilitate de a-i indrepta pe un drum drept si de a le arata partea plina a paharului ne revine in exclusivitate noua...mamelor singure,de noi depinde daca o sa fie un invingator sau un invins....sau chiar si-atunci cand pierd sa reuseasca sa mearga mai departe si sa invete din greseli!Daca reusim sa lasam problemele de zi cu zi deoparte atunci cand suntem in preajma lor,daca nu ne lasam coplesite de facturi si sacose,si suntem atente la ce li se intampla...se poate!EU AM REUSIT,ADEVARAT CU O MUNCA TITANICA SI CU UN AUTOCONTROL AL EMOTIILOR INERENTE SITUATIEI CREATE DE UN DIVORT,SI ACUM LA 1 AN DUPA,POT SPUNE CA AM CEI MAI VALOROSI PRIETENI,COPII MEI!SE POATE DRAGELOR SA MERGEM INAINTE DOAR NOI SI COPII SI DACA NU NE UITAM IN URMA SI NU LASAM TRECUTUL SA-SI ''ARATE COLTII''NE PUTEM NUMI INVINGATOARE.Mare dreptate a avut Budhha cand a spus ''NU TE GANDII LA TRECUT,NU VISA LA VIITOR CI CONCENTREAZA-TI TOATE EFORTURILE LA PREZENT!'' COPII SUNT MINUNILE NOASTRE SI SUNT CELE MAI IMPORTANTE VALORI ALE UNUI OM!

Trimis de Fanuta

Mediere in caz de divort. De departe este cea mai buna solutie. Pastreaza bunele realtii intre parinti, pentru cresterea in viitor a copilului. Incredintarea se va face potrivit vointei parintilor, fara anchete sociale. http://medierea.wordpress.com/2010/03/08/divortul-%E2%80%93-cum-ii-afecteaza-pe-copii-solutie-posibila-medierea/

Trimis de mariana

m am separat de sot in urma cu un an , impreuna cu baiatul meu care acum are 16 ani , deci abia intrase la liceu .ani de zile l am vazut suferind cand ne certam si am considerat ca si el doreste sa plecam de la un tata ce era din ce in ce mai violent , nu atat fizic ,cat verbal. a slabit 20 kg .nu i placea nici liceul in care era si noi eram despartiti. prea mult pt el. am incercat sa ma pun in locul lui si am luptat sa l transfer si sa i explic ca ne am despartit ca sa fie pace si liniste intre noi , ca sa ne putem trai viata in bucurie si sa nu mai fie tensiunea AIA aia intre noi . Se adunase multa ura.Am uitat sa mentionez ca la doua saptamani dupa ce ne am separat a murit si mama sotului, bunica lui pe care cred ca a iubit o in felul lui , desi in ultimul timp evita sa se mai duca sa o vada , chiar daca eu il incurajam s o vada si i explicam ca intr o zi n o sa mai fie si ....sa nu regrete .Prea mult pt el si pt mine . Am putut sa ma separ pt ca planuisem asta de vreo zece ani , mi am dorit sa am un loc al meu unde sa plec cu copilul fara sa l duc departe de taica sau , de prieteni , colegi , scoala si dzeu m a ajutat . Zi de zi ma gandeam cum sa fac si prin 96 am inceput sa cumpar teren , cate putin , dupa cum aveam bani , mi am mai luat un servici ca sa nu vin acasa pt ca nu aveam de ce, am pus deoparte si cand m am hotarat sa plec , am vandut toate terenurile si mi am luat un apartament pe malul marii unde m am mutat cu copilul.L am mobilat simplu dar cu gust dupa cum spun prietenii i am facut camera baiatului asa cum nici n a visat , i am permis sa vina cu colegii sau prietenii , uneori ii spun eu sa i invite si le pregatesc cate ceva bun, si sper ca asa n o sa sufere f mult . Vorbeste zilnic cu tatal lui , nu i am interzis nimic legat de el , se duce cand vrea, cat vrea , dar am avut placuta surpriza sa constat ca singurel si a dat seama ca tatal lui e violent , ca nu e o companie prea placuta maio mult de cateva ore si nu ramane niciodata la el noaptea , probabil n are suficienta siguranta langa el . L am pregatit ani la randul si i am tot spus ca l voi parasi pe taica su, ca nu mai puteam indura tot ce mi facea , ca nu mai suportam pur si simplu nimic din ce se petrecea intre noi , ma dezumanizam, ma izolasem , ma lasasem de servici, luam antidepresive , ma pusese la pamant cu totul .A trecut un an , iar azi m am hotarat sa nu m ai vorbesc nici la tel cu el pt ca si de la distanta i mi transmite multa tensiune, nu i convine nimc , vrea din munca mea acum , pt ca e bun castigat in timpul casniciei , e invidios pe felul in care mi ma asezat casa , pe cainele pe care l am primit de ziua mea , pe prienii care au fost ai nostrii pana acum,pe faptul ca a auzit ca mi fac dantura , desi stia cat mi e de teama si mai ales in depresia in care am fost , pe faptul ca i am spus ca mi am gasit servici , desi nu i adevarat , nu mi am gasit , desi mi doresc si am cosmaruri ca am renuntat la servici dupa 20 de ani si tot ce aude ca fac , e plin de ura si nu conteneste sa ma faca in toate felurile si sa ma ameninte . El a mai fost casatorit cu mult inaintea mea , era divortata cand l am cunoscut , iar marele semn de intrebare mi l am pus imediat dupa casatorie cand aflasem ca asa cum o jicnea si o ranea pe prima asa facea si cu mine . Pacat ca ea a murit la 36 ani si i a ramas un coil. De cate ori i mi exprimam parerea de rau pt ea , pt copil , devenea un tiran , o facea asa moarta in toate felurile si mi am dat seama ca e un monstru in el care l conduce , ca i bolnav si sufletul si ne va distruge . nici o mila fata de nimeni, nici o compasiune , nici o conciliere , era furios si pus pe cearta la orice ora din zi si noapte .Regret ca am stat atat de mult cu el, regret ca m am maritat si am stat 18 ani , regret tot ce s a intamplat , nu ne a meritat , nu mi a meritat rudele care l au primit ca pe un domn , pt ca eu nu le spuneam nimic, nu a meritat un copil asa reusit , nimic. a fost un tiran si sincer inca ma gandesc ca e in stare sa mi faca mult rau , desi doar copilul l am luat de la el, in rest , la 46 ani am luat de la lingura totul , tot . Am dormit pe pat pliant si am folosit tacamuri si vase de unica folosinta pana am reusit sa mi i au totul, dar am reusit . EL a ramas cu casa lui de la maica sa , cu casa maica sii, cu mobila mea si restul ce le am strans , eu mi am cumparat apartamentul meu . Dupa ce a primit totul de la viata si de la ai lui , mai vrea si din munca mea acum , este extaordinar cu ce monstru am trait . Am stiut , dar dragostea pt ai mei si parerea celor din jur m au tinut 18 ani intr un intuneric care m ar fi omorat pana la urma . N us fericita pt ca nu mai am putere , dar sunt libera si am liniste si pot rade cu copilul meu fara sa se uite el urat la noi .Mananc ce pot , ma imbrac mai putin , dar simt asa multa pace in suflet si simt ca pot sa l iubesc din nou pe dumnezeu pt linistea din suflet > incepusem sa l urasc pe cel de sus pt ca nu mai oprea dezastrul din vietile noastre . Acum sunt sigura ca si el se saturase de atata rau si a decis sa pot sa mi iau casa in care sa stau cu bunul meu copil pe care l am dorit sa fie cel mai fericit de pe pamant , dar stiu ca nu poate fi atata vreme cat nu se poate bucura de ambii parinti sub acelasi acoperis .Stiu cum e pt ca aveam 39 ani cand parintii mei au divortat si , desi stiam ca nici la ei nu se mai putea , culmea , mi era mila tot de tata care provocase totul . E tare greu sa ti vezi parintii separati , indiferent de varsta . Niciodata parca nu esti intreg , la fel ca ceilalti si ti pui mii de intrbari fara raspuns si te superi pe viata si pe dumnezeu , dar speri ca odata si odata soarele va rasari si pe strada ta , daca mai ai puterea sa l vezi . iubesc toti copii care sufera din cauza divortului parintilor si le transmit din suflet sa fie fericiti si sa aiba puterea sa inteleaga ca e mai bine sa spuna ca parintii lor nu s au mai inteles decat sa si vada mama injurata , jicnita , batuta si umilita de un om care n a inteles ca nu e dumnezeu pe pamant si nu dispune cum vrea de viata unei femei care a avut si ea parinti si s au chinuit sa o cresca si s o vada fericita . Nimeni nu se naste ca sa si bata altii joc de el , dumnezeu nu asa l a lasat pe lume . Cine nu iubeste mai bine sa se lase de incurcat lumea. Sa stea singuri ca sa nu distruga vieti . va urez la toti cei care suferiti intr un fel sau altul , sa aveti rabdare ca intr o zi toti violentii si arogantii si cei care si umilesc fiintele de langa ei vor plati . Am ales sa mi duc singura crucea , el sa si o duca pe a lui , era prea mult .Va urez numai bine!

Trimis de mariana

Am divortat ca asa am considerat ca este mai bine pt toti si eu si sotul meu. Fetita mea inca este micuta inca nu a facut nici macar 2 ani. Tind sa cred ca ii va fi ceva mai usor pe viitor avand in vedere ca pastram legatura intre noi eu si fostul sot si fetita ne adora pe amandoi asa cat stie ea deocamdata.In rest sper ca imi voi reface viata cu un altul si ca ii voi oferi un viitor si o educatie cat mai buna.

Trimis de adriana

Aşa s-a întămplat şi cu fetiţa mea de numai 4ani când am divorţat. A devenit foarte temătoare cu privire la timpul petrecut departe demine, din ce în ce mai des przenta simptome de durere de burtică (pentru că atunci era în centrul atenţiei),etc. Am consultat un medic specialist ţi cât de cât a mai depaşit momentul.

Trimite comentariul tau | Citeste toate comentariile
Inchide

Trimite unui prieten

Completeaza datele si mesajul tau. Linkul articolului se adauga automat la mesaj

(!) Datele furnizate NU se salveaza in baza noastra de date.