Piciorul stramb congenital la bebelus si tratarea lui

Piciorul stramb congenital la bebelus si tratarea lui

Piciorul stramb congenital la bebelus si tratarea lui

Greutatea pe care o are un bebelus la nastere, precum si felul in care aceasta evolueaza inca din primele luni de viata, reprezinta un aspect important al evaluarii starii de sanatate a copilului. Cu cat un copil are o greutate mai mare la nastere, cu atat e considerat mai sanatos.

Piciorul stramb congenital este o malformatie frecventa la nou-nascuti , prezenta la aproximativ 1 din 800 de cazuri. Tipurile de de picior stramb sunt mai multe, majoritatea cazurilor putand fi tratate daca sunt diagnosticate la timp.  Daca vi s-a spus ca veti avea un copil cu varus equin, nu intrati in panica! Este o afectiune ce poate fi tratata cu succes. 

Ce este varus equin?

Varus equin este una dintre malformatiile cele mai frecvente ale picioarelor la bebelusi, reprezentand aproximativ 80% din totalul cazurilor de picior stramb. Malformatia poate sa apara la un singur picior sau la ambele (in aproximativ 50% dintre cazuri este bilaterala) si consta in faptul ca laba piciorului este orientata spre interior. Ea poate fi de doua tipuri: structurala si posturala.

Care sunt cauzele?

Cauzele exacte ale diformitatii varus equin care apare la un copil sanatos din alte puncte de vedere raman necunoscute. Ele sunt doar presupuse, intrucat nu exista inca dovezi concludente pentru a formula niste cauze precise. La fel ca si displazia congenitala de sold, piciorul varus equin este o deformare ce tine de dezvoltare.

In cazul malformatiei structurale, cauzele sunt, cu siguranta, de ordin genetic si pot avea legatura cu anumite boli genetice cum ar fi Sindromul Edwards. Aceste legaturi sunt insa actualmente doar in stadiul de presupuneri. In schimb, malformatia posturala poate fi cauzata de influente externe ce intervin in ultimul trimestru de sarcina, cum ar fi presiunea intrauterina cauzata de afectiuni ale sacului amniotic.

Diagnosticarea piciorului varus equin

Diagnosticul piciorului varus equin poate fi pus inainte de nastere, prin ecografie, sau imediat dupa nastere, prin examinare clinica. Piciorul varus equin trebuie diferentiat de postura varus equin si de piciorul metatarsus varus, in aceste doua cazuri piciorul fiind flexibil, iar pozitia lui usor de corectat. Piciorul varus equin este rigid si nu poate fi corectat prin simpla miscare a membrului.

Este important ca diagnosticul sa se stabileasca inainte de nastere intrucat parintii au astfel timpul necesar sa evalueze situatia, sa gaseasca un ortoped caruia sa i se adreseze si sa isi planifice modul in care vor gestiona afectiunea bebelusului. Nu este tarziu daca diagnosticul este pus dupa nastere, insa, de cele mai multe ori, acest lucru exercita o presiune emotionala foarte mare asupra parintilor, boala fiindu-le prezentata, de obicei, drept un caz de maxima urgenta.

Tratamentul piciorului varus equin

Trebuie stiut de la bun inceput ca piciorul varus equin se vindeca complet daca este tratat corect si cat mai repede posibil. Netratat sau tratat incorect, piciorul cu varus equin va capata in schimb o infirmitate severa, devenind la varsta adulta foarte dureros, imposibil de incaltat cu un papuc normal.

Fiind o boala foarte veche, incercarile de tratament au aparut inca din cele mai vechi timpuri si au variat de-a lungul anilor, medicii incercand sa gaseasca o solutie pentru a corecta cat mai bine si cu cat mai putina durere diformitatea. La inceput se practicau imobilizarile in gips, apoi s-a practicat in masa tratarea pe cale chirurgicala a afectiunii. In anii  80 s-a dezvoltat o metoda complexa de corectare a piciorului cu varus equin, ce include kinetoterapia, ortezarea si mobilizarea continua pasiva. Indiferent de metoda de tratament adoptata, ideal este ca aceasta sa fie aplicata cat mai curand posibil, de preferat in primele 2 saptamani de viata, intrucat ligamentele si tendoanele sunt mult mai elastice imediat dupa nastere decat ulterior.

Metoda Ponseti

Este o metoda de tratament inventata de Ignacio Ponseti in anii  40, bazata pe imobilizari gipsate alternate cu manipulari se scurta durata. Practicata initial la Spitalul Universitar din Iowa, metoda nu a fost recunoscuta de catre specialisti, desi rezultatele au fost de la inceput mult mai bune decat ale celorlalte tipuri de tratamente. Sub presiunea grupurilor de parinti care si-au tratat copiii diagnosticati cu varus equin in ultimii ani prin aceasta metoda neconvetionala, ea a fost in cele din urma acceptata ca fiind tratamentul cel mai eficient pentru acest tip de diformitate. In plus este un tratament mult mai ieftin decat celelalte.

Metoda Ponseti presupune 5 saptamani de gips, de la baza coapsei pana la varful degetelor, cu genunchiul la 90 - 100 de grade, schimbat la o saptamana. Manipularea se face timp de 1 - 2 minute, iar gipsul isi schimba forma de la o saptamana la alta. Dupa aceasta perioada este necesara (in aproximativ 85% din cazuri) o sectionare a tendonului ahilean, care se vindeca apoi in 3 saptamani. Dupa interventia chirurgicala se pune gips, pe piciorul adus in pozitie de maxima corectie, pentru 3 - 4 saptamani. Dupa aceasta perioada se utilizeaza orteza (2 ghete fixate pe o bara, care mentin picioarele in pozitie corecta), timp de 23 de ore pe zi in primele 3 luni, apoi doar pe durata somnului, pana la 3 - 4 ani. Utilizarea ortezei este obligatorie, pentru ca altfel boala poate recidiva (in proportie de 80%).

Cel mai nou tratament al piciorului varus equin

Un nou tip de tratament, derivat din metoda Ponseti, dar care pare sa fie si mai putin invaziv decat aceasta, a fost descoperit si testat de specialisti de la Coventry University Hospital, Marea Britanie. Metoda include operarea tendonului lui Ahile, dupa care piciorul este pus intr-o carcasa confectionata dintr-un material flexibil, de la genunchi in jos, timp de 3 saptamani, pentru vindecare. Carcasa nu este la fel de rigida ca un gips si poate fi scoasa usor, asemeni unui bandaj. Ea trebuie schimbata o data pe saptamana, iar piciorul trebuie manipulat astfel incat sa fie adus gradual in pozitia corecta. Avanatajul fata de metoda Ponseti clasica este, in primul rand, modul de fixare a piciorului in carcasa. Avand genunchiul liber, copilul are o mai mare libertate de miscare. Dupa operatie, trebuie purtate cizmulite fixate pe o bara, 23 de ore pe zi, timp de 3 luni, apoi doar in timpul somnului, pana la 3 - 4 ani, adica la fel ca in tratamentul Ponseti. Rezultatele sunt cu adevarat uimitoare, in cele mai multe cazuri vindecarea fiind completa.

Mai multe informatii despre metoda Ponseti si despre aplicarea ei in Romania gasiti aici: http://www.varusequin.ro

Primul anisor pe luni

autor: Anamaria Ghiban, redactor Desprecopii.com, Toate drepturile rezervate (c) 2011

Pentru suport, prietenie si atitudine, va recomandam urmatoarele forumuri:

Clubul scutecelor (0-4 ani)
Generatia in blugi de maine - deocamdata in scutece. De la 0 la 4 ani.

Despre bebelus (0-12 luni), mai cititi pe site-ul nostru:

Alaptarea - dosar complet

Dezvoltarea nou-nascutului

Somnul bebelusului (0-12 luni)

Diversificarea si hranirea bebelusului

Recuperarea mamei dupa nastere

Evalueaza acest articol
 Voteaza acest articol (misca mouse-ul peste stelute)
forumuri specializate Forumuri specializate

Comentarii la articol

Nu exista comentarii la acest articol. Adauga tu un comentariu si poti castiga un tricou Desprecopii.com

Trimite comentariul tau | Citeste toate comentariile

(!) Adresa de e-mail NU se publica! Completarea adresei corecte este utila daca doresti sa primesti un raspuns la ceea ce trimiti.

Inchide

Trimite unui prieten

Completeaza datele si mesajul tau. Linkul articolului se adauga automat la mesaj

(!) Datele furnizate NU se salveaza in baza noastra de date.