Ce vrea el? El, adica bebelusul, vrea... ATENTIE. Nu radeti, nu plangeti, nu va dati coate, nu zambiti ironic. Nu mai alergati la cartile de psihologie pentru ca lucrurile sunt clare. Copilul, mai ales copilul sugar, are nevoie de atentie. Aceasta atentie se traduce prin: vorbit cu el despre orice (de la acordul de la Kyoto cu incalzirea globala pana la romanul Orbitor al lui Cartarescu), gadilat pe tot corpul pana face pipi pe el de bucurie, strambat in toate felurile pana te lasa muschii faciali, facut ca toate orataniile de pe fata pamantului pana cand vin vecinii si te intreaba daca e nevoie sa chheme salvarea de la Spitalul 9 si, bineinteles, creme de la creme, cum zice francezul, luat in brate. Asta cu luatul in brate este, in fapt, si cea mai discutabila problema la un bebe. Toata lumea o sa-ti spuna sa nu-l iei in brate.
Ce vrem noi? Aici ar fi bine sa impartim "NOI" intre mame si tati. Nu stiu ce vor mamele, asa ca le las sa ne spuna pe blog. Dar stiu ce vrem noi, tatii. Si o sa vorbesc despre mine, cu mentiunea ca se poate generaliza fara nici cea mai mica problema. Asadar, noi vrem ca el sa doarma mult:-) Asta pentru ca suntem in urma cu somnul si ne-am dori ca bebelusul nostru sa doarma 12 ore, de la 22.00 la 10.00. Din pacate, asa ceva nu este posibil... Mai vrem ca atunci cand este o emisiune interesanta pe Discovery sau cand ne uitam la un meci de fotbal, rugby, handbal, el sa stea cuminte in patut, si sa astepte finalul emisiunii/transmisiei. Din pacate, nici acest lucru nu este posibil. Am mai dori, deisgur, sa manance precum astronautii, un fel de tuburi de pasta de dinti pline cu fel si fel de bunatati. Degeaba, nu scapam de sterilizat biberoane si pregatit lapticul, la fiecare 3-4-5 ore, depinde ce program de masa are "regele". I-am spus "regele", pentru ca, efectiv, copilul nostru este regele nostru, iar noi suntem niste simpli supusi. Si am mai dori sa se schimbe singur, sa creasca intr-o zi cat altii intr-un an, sa se faca de 10 ani ca sa mergem cu el la pescuit, la tenis, pe stadion, prin parc cu rolele sau cu bicicleta. Ei bine, nici aceste lucruri nu sunt posibile... "Cel mai greu de pe pamant se creste puiul de om", mi-a spus tatal meu. Si cum are ceva experienta de viata, trebuie sa-i dau dreptate. Asa ca bucurati-va de fiecare clipa petrecuta in familie, de fiecare gangurit, de fiecare cuvant rostit, de fiecare intrebare pe care vi-o pune (fie care are 2 ani, fie ca are 14 ani) si ganditi-va ca aceste perioade vor trece. Si vom imbatrani, in vreme ce copiii nostri vor deveni adulti, se vor maturiza. Vom incerca sa-i intelegem si ne vom dori sa-i tinem, din nou, in brate. Adica acolo unde nimic rau nu se putea intampla si de unde primeai, frecvent, cele mai frumoase si sincere zambete. Orice clipa pe care nu o simtim este o clipa moarta. Asa ca, tragand o concluzie, ar fi bine ca noi sa ne dorim sa fim PARINTI. Si atat.
Asteptam gandurile taticilor despre Meseria de Tatic la acest topic >>. Despre Igiena si ingrijirea nou-nascutului, cititi: | ||