| | De pe forumul desprecopii.com:
|
Cum se cresc copiii unici?
Se spune de multe ori despre copiii care sunt singuri la parinti ca-s
egoisti, singuratici, rasfatati peste masura si convinsi ca doar lor li se
cuvine totul. Dar acestea sunt doar idei preconcepute. Familiile cu un singur
copil au o cu totul alta dinamica fata de cele in care sunt mai multi copii.
Exista si avantaje si dezavantaje in a avea un singur copil. Cum sa rasturnati
situatia in favoarea dumneavoastra?
Iesiti in lume
Copiii unici au nevoie sa interactioneze cu alti copii. Activitatile
sociale ale unui copil unic e bine sa inceapa de la varste fragede – daca se
poate chiar de la un an si jumatate. Ocaziile de socializare pot insemna: cresa,
plimbarile in parc sau chiar intalnirile intre mamici cu copii de varste
apropiate.
|
Aceste intalniri trebuie sa aiba
loc atat in casa copilului unic, acolo unde va fi pus in situatia de a-si
imparti jucariile si atentia parintilor dar si acasa la alti copii, unde,
musafir fiind, va trebui sa joace dupa regulile altei case.
Desi la varste mici copiii nu se
joaca unii cu ceilalti ci unii langa ceilalti, desi vi se va parea
frustrant si “intalnirile de joaca” vor insemna la inceput mici partide de
plans si paruieli, perseverati. Pana la urma, va intelege.
Invatati-va copilul sa se
poarte
Copilul singur la parinti nu are
ocazia sa experimenteze rivalitatea intre frati. Aceasta rivalitate intre
frati este de fapt o ocazie de a invata sa te porti in relatiile cu
ceilalti in viata de zi cu zi. Atunci cand pierzi un joc sau stai o tura,
cand incerci sa intri intr-un grup nu faci decat sa inveti reguli sociale.
Pentru a ajuta copiii unici sa se
descurce si in lipsa acestor repetitii regulate, parintii trebuie sa isi
invete copiii sa imparta, sa faca mici compromisuri si sa-i respecte pe
ceilalti. De asemenea parintii trebuie sa ii laude pe copiii unici atunci
cand acestia se descurca bine in relatiile cu ceilalti si sa pedepseasca
gesturile urate.
Taiati
cordonul
Cultivati-i independenta
copilului dumneavoastra. Copiii unici dezvolta o relatie foarte apropiata
cu parintii lor, unii devin depedenti de parinti pentru sprijin moral dar
si pentru teme si pentru amuzament. In mod inconstient, parintii sunt cei
ce incurajeaza aceasta dependenta.
Dati-i copilului cateva
responsabilitati. Copilul unic trebuie sa invete cum sa-si ocupe timpul si
singur si cum sa se descurce si in timp ce parintele face altceva.
Parintii nu exista doar pentru a-si amuza sau servi copiii.
 Cititi: 10
metode de a creste un copil rasfatat - si cum va puteti schimba abordarea
asupra disciplinei copilului
|
 Meseria de parinte
Articole despre Psihologia
Copilului
Mai multe despre
psihologia copilului aici >
 Forumuri specializate ale comunitatii
 Cabinetul Psi -
Psihologie
Forum specializat de psihologie.
Intrebari si raspunsuri la intrebarile ce ne
framanta.
|
Stabiliti limite clare
Copii unici au impresia ca si ei sunt adulti sau ca au un cuvant de spus in
treburile familiei si putere egala cu mama si tata. Chiar daca in aunele familii
parintii le dau copiilor voie sa participe la luarea deciziilor, sunt cazuri in
care doar adultii trebuie sa hotarasca.
Expertii spun ca orice parinti, nu doar cei cu un singur copil, trebuie sa nu
uite ca sunt un cuplu si ca au dreptul la intimitate si la cateva ore doar
pentru sine. Desi avantajul unui copil unic este ca ii poti dedica mare parte
din timpul liber, e bine sa afle si el ca Mami si Tati au si ei dreptul la
propriile hobby-uri sau la cateva ore de odihna si relaxare, pur si simplu.
Nu presati copilul prea tare
Atunci cand aveti un singur copil este bine sa aveti si asteptari realiste.
Copiii unici, petrecandu-si tot timpul printre adulti devotati doar lor, se
maturizeaza ceva mai rapid, incep sa vorbeasca si obtin rezultate inca de la
varste fragede. E dificil pentru parintii copilului unic sa se abtina de la a-l
presa foarte tare.
Pe la 7-8 ani, unui copil unic i se poate parea ca altii de varsta lui sunt
imaturi, pur si simplu pentru ca el deja stie o multime de lucruri in plus fata
de cei ce acasa se joaca mai degraba cu fratii decat cu parintii. Dati-i voie
copilului dumneavoastra sa se bucure de copilarie.
Nu-i cereti sa fie perfect. Pentru multi dintre copiii singuri la parinti,
perfectionismul poate deveni o a doua natura. Ei simt nevoia sa-si multumeasca
parintii si pentru ca se joaca si discuta in special cu adultii, isi asuma
uneori standardele adultilor. Desi toti ne dorim ce e mai bine pentru copilul
nostru, e bine sa nu-l transformati in ceea ce dumneavoastra nu ati putut fi.
Este foarte important sa le explicati copiilor ce cresc singuri la parinti ca
dragostea mamei si a tatlui nu sunt conditionate de rezultatele la scoala, chiar
daca realizarile si notele bune vor fi intotdeauna recompensate si orice
incercare a copilului va fi indelung aplaudata.
Nu-l rasfatati din
cale-afara.
Specialistii avertizeaza ca parintii copiilor unici au tendinta de a-si
bombarda copiii cu daruri si de a le satisface orice dorinta. Astfel, ei cresc
crezand ca intotdeauna vor obtine tot ceea ce vor. Nu e niciodata prea tarziu sa
puneti piciorul in prag in privinta darurilor. Sigur, copilul va protesta dar
limitand numarul cadourilor pe care i le oferiti copilului, le va aprecia cu
adevarat.
Parintii trebuie sa inteleaga ca important pentru un copil nu este cat de
multe cadouri primeste sau cate lucruri i se cumpara, ci timpul petrecut cu
parintii. In copilaria mica, orice dorinta a copilului singur la parinti este
satisfacuta imediat. Cei ce au frati trebuie sa-si astepte randul. Si aceasta
este o lectie vitala: sa inveti sa astepti. Pentru a nu-i lasa copilului
senzatia ca primeste orice isi doreste, parintii trebuie sa stabileasca limite
si sa insiste ca regulile casei sa fie respectate. De asemenea, trebuie sa
invete un lucru foarte important: Nimeni nu este fericit tot timpul. Oricat
v-ati stradui, oricat ati investi, copilul dumneavoastra nu va fi mereu fericit.
Daca ii satisfaceti copilului orice dorinta, pe termen lung vor capata
mentalitatea: “faci ca mine sau deloc.” Acest “sau deloc” nu are cum sa-i faca
fericiti.
Atentia totala de care se bucura un copil unic poate fi o forta pozitiva sau
una negativa. Dar daca ii oferiti copilului dragoste neconditionata, daca nici
nu-l presati foarte tare, nici nu-i faceti toate mofturile, chiar si un copil
unic poate invata generozitatea si arta de a trai printre altii asemenea lui.
Multi parinti de copii unici spun ca relatia pe care o au cu copilul lor este ca
intre prieteni. Si aceasta prietenie, intretinuta de ambele parti, poate fi una
dintre cele pe viata.
Ce spun mamicile din comunitatea
DespreCopii.com:
 “Eu sunt singura la
parinti, copii nu am deocamdata. Ai mei m-au alintat prea tare si au scos din
mine o egoista si o rasfatata. Nu mi-am dorit niciodata sa am un frate sau o
sora (mai ales mai mic ca mine), as fi fost orbita de gelozie... si acum nu
mi-as fi dorit sa am un frate sau o sora, pentru simplul (si materialistul)
motiv ca nu vreau sa impart ce am de la parinti cu nimeni.”
(Ramonika)
“Sunt copil unic si
sunt fericita asa. Mi-am dorit in copilarie un frate, in niciun caz o sora dar
mama mea nu a mai putut face un alt copil. Apoi, pe masura ce am crescut, am
vazut tot felul de avantaje (nu neaparat materiale) in a fi copil unic. Mai ales
cand ma uit in jur si vad frati care nu se inteleg sau care sunt la distante
mari si mereu isi duc dorul, zic ca e mai bine asa. Practic, nu poti simti lipsa
a ceea ce nu ai trait, nu? Si poate unii si-au dorit f mult frati/surori, dar eu
nu. Sunt o fire independenta, sociabila dar mai rece in sensul ca nu-mi prea
place sa "stau bot in bot" cu alte persoane (exceptie facand sotul). Din
fericire, am prietene minunate pe care le consider ca niste surori.”
“Am fost copil unic
pana la 12 ani si va spun sincer ca n-am resimtit nici o nevoie. Frate-meu chiar
si acum, dupa 20 de ani, este prea mic ca sa am o relatie de prietenie ca intre
adulti... Am avut intotdeauna prieteni buni, sunt una din fericitele care n-au
fost niciodata dezamagite de prieteni. Am un singur copil si asa va ramane. NU
am resurse psihice pentru al doilea. Le admir sincer (oarecum la granita cu
uimire totala) pe colegele de odisee care au deja al doilea copil. Nu cred ca va
avea ceva in minus fiica-mea, sper ca va avea prieteni.” (JG)
“Cand eram mica
mi-as fi dorit o surioara, pe cineva caruia sa-i impartasesc din necazurile
mele. Cand eram la scoala, deja nu mai imi doream frate sau sora. Aveam
prieteni. Si apoi, observasem ca tatal meu care avea inca 7 frati se intalnea cu
ei foarte rar, iar mama, care mai avea o sora,o vedea numai o data sau de doua
ori pe an. Cand a venit fetita mea pe lume m-am gandit ca nu va fi unicul meu
copil. Imi doream sa am doi. Si chiar daca fetita mea si-a dorit o surioara pana
la implinirea varstei de 8 ani, dupa aceea mi-a spus ca nu ar mai vrea vreun
copil in familia noastra, deoarece ar trebui sa imparta tot ceea ce are cu cel
mic si nu i-ar face placere sa fie ea cea mare, cea care sa aiba
responsabilitati in familie. Azi, cand ma uit in urma, pot sa spun ca ma bucur
ca am un singur copil. Am investit toata dragostea mea in el.”
(betiana)
“Eu cred ca nu e
absolut nici o problema cu "echilibrul psihic" al copilului unic. Singurul
pericol este sa nu devina egoist, sa invete sa imparta cu altii, sa fie bine
crescut, dar asta se poate educa oricum, depinde de parinti. Poate invata sa
imparta in cercul de prieteni, la gradinita. Nu stiu la voi cum este, dar
copilul meu a stat la gradinita cate 8 ore pe zi si acum la scoala fiind sta
6.5h. Deci are destule oportunitati de a invata sa imparta. Dealtfel eu cred ca
treaba cu altruismul sau egoismul e mai mult innascuta.” (ruxij)
“Dupa mine,
povestea cu egoismul copilului unic e o prejudecata. Eu nu am fost rasfatata,
aveam reguli clare, limite, responsabilitati ca pt varsta mea, nu se putea
problema sa urlu prin magazine sau sa imi tin "comorile" numai pt mine. Eu cred
ca modul in care parintii educa un copil face diferenta, nu neaparat prezenta
sau absenta fratilor.” (irenecam)
“Ce mi s-a parut
cel mai greu de suportat ca si copil unic: incredibila presiune la care este
supus. Toate visele, sperantele si asteptarile unei intregi familii (parintii,
poate si cele doua perechi de bunici) apasa pe umeri inca firavi. Poate nu este
explicita.. dar este palpabila. Eu am simtit din plin diferenta. Apoi am
mai suferit in copilarie ca n-am avut nici verisori cu care sa ma intalnesc..
macar la aniversari sau poate in vacante. Ah, si mai mereu luam in vacanta cate
o prietena, mergeam in toate taberele.. parintii mei s-au straduit sa compenseze
aceasta lipsa.. dar nu este acelasi lucru. O familie mare si unita iti da un
sentiment special... ne simtim mai puternici. Asa ca acum am mare grija de
relatia cu fratelui sotului meu, ma inteleg excelent cu cumnata si sunt tare
mandra de nepotele mele. Ne straduim sa ne vedem si sa ne vizitam cat mai des..
chiar daca locuim in orase diferite.. ne intalnim la aniversari, de sarbatori,
ne petrecem bucati bune de vacante impreuna.. iar copiii se inteleg de minune.
Si se iubesc.” (ruxandra_sb)
Daca totusi va bate gandul…
Sa mai aveti un copil, pe langa minunea pe care deja o cresteti, cuvintele
Neliei ni se par cele mai potrivite ca incheiere: “Daca va
doriti inca un copil, nu trebuie sa-l faceti pentru cel pe care il aveti deja ci
pentru ca va doriti inca un copil cu tot ce inseamna el in viata voastra. Iar
daca il doriti dar va e teama ca nu-l veti iubi la fel de mult ca pe primul, eu
va spun cu maxima incredere ca asa ceva nu se poate. Il veti iubi altfel, dar la
fel de mult ca pe primul sau ca pe primii! Eu traiesc trei iubiri paralele,
adica patru, daca il pun si pe sot la socoteala. Si nu exista confuzie intre
ele, sint total paralele, nu se intilnesc de nici un fel, e ca si cum ar fi
patru canale de enegie, diferite dar la fel de intense.”
(Nelia)
Va recomandam sa cititi: Mai multe despre psihologia copilului aici
>
autor: Andreea Demirgian si
mamicile de pe Desprecopii.com, Toate drepturile rezervate Desprecopii.com (c)
2008
Forumuri specializate ale comunitatii
Cabinetul Psi -
Psihologie
Forum specializat de psihologie. Intrebari si
raspunsuri la intrebarile ce ne
framanta.
|
 Scrisoarea Desprecopii.com |
 ARHIVA
|
|
Noutati
Concursuri
Publicitate
Helpdesk
