| | De pe forumul desprecopii.com:
|
“Tati nu e, pentru ca… ?”
Barbatii pleaca din varii motive. Pentru ca nu vor sa-si schimbe stilul de
viata. Pentru ca nu vor sa-si asume responsabilitatile. Pentru ca se simt
neglijati. Pentru ca iubesc pe altcineva. Pentru ca nu si-au dorit cu adevarat
un copil. Pentru ca s-au plictisit de dormit pe canapeaua din sufragerie sau
pentru ca sotiile, care altadata traiau doar ca sa le spuna cat de speciali
sunt, acum nu mai au timp sa-i gadile, prea ocupate cu cei mici.
|
Intr-un talk-show
difuzat recent pe unul dintre posturile romanesti de televiziune, unul
dintre cei mai vizibili barbati ai momentului, tata, asteptand venirea pe
lume a celui de-al doilea copil al sau, i-a spus moderatorului, fara sa
clipeasca: “Sunt multi barbati care se rup de familia lor dupa
aparitia primului copil. Aceia nu sunt barbati
adevarati.”
Nu putem decat sa aplaudam un
astfel de truism, exprimat la ore de mare audienta. Dar ce ne facem atunci
cand ne trezim in fata faptului implinit? Cand barbatul ales de noi, cel
pe care l-am crezut cand a spus ca ne va fi alaturi, o ia la sanatoasa?
Barbatii pleaca din varii motive.
Pentru ca nu vor sa-si schimbe stilul de viata. Pentru ca nu vor sa-si
asume responsabilitatile. Pentru ca se simt neglijati. Pentru ca iubesc pe
altcineva. Pentru ca nu si-au dorit cu adevarat un copil.
Pentru ca s-au plictisit de
dormit pe canapeaua din sufragerie sau pentru ca sotiile, care altadata
traiau doar ca sa le spuna cat de speciali sunt, acum nu mai au timp sa-i
gadile, prea ocupate cu cei mici. Si intr-o zi te trezesti ca
pleaca.
Ce te faci? Cum abordezi subiectul cu
copilul?
Cele trecute prin aceasta experienta dureroasa spun “cu cat mai devreme
cu atat mai bine”. Desigur, nu poate fi bine sa-ti cresti copilul fara
tata.
Dar decat un tata ce straluceste prin absenta sau unul violent sau
deloc interesat de copilul ce-i creste in batatura, mai bine lipsa.
Recent, Laura, membra a comunitatii
Desprecopii, a pus o intrebare extrem de importanta. Cum ii
spui copilului “tati nu e, pentru ca nu te-a vrut?”. Iata dilema ei, pe
scurt: |
Cuplu: dragoste, sex,
relatie
Sexul si alimentele din
bucatarie
Saruta-l in fiecare
zi
Nu va destramati casnicia din
cauza copiiilor!
Cheama umorul in
dormitor
Darurile de aniversarea
casatoriei: un ghid an-cu-an
10 cuvinte pentru o relatie
armonioasa
Reguli feng shui în
dormitor
Modul cum mancam arata cum facem
sex
Trucuri pentru
seductie
Sexul ca o
terapie
Sanatatea familiei
Sanatatea
femeii:
 Comunitate, grup de
suport
 Clubul mamicilor si taticilor singuri
Si
mama si tata la un loc. Suport, experiente, atitudine si mai ales
infratire. Aici nu sunteti
singuri!
|
“Desi copila mea nu are decat 4 luni, imi tot pun intrebarea cum sa procedez
cand vor veni intrebarile despre TATI. El... a visat cu mine la momentele cind
vom avea minunile noastre de copii, iar cand s-a intamplat sa raman
insarcinata...a dat bir cu fugitii si nu l-a mai interesat deloc de mine sau de
ea. Cu toata supararea si dezamagirea mea, nu as vrea sa-i vorbesc fetitei
noastre despre tati al ei in termeni negativi, sa-i spun ca nu a vrut-o, dar
parca nici nu ma vad inventand povesti cu Fat Frumos. Acum i-am pus in patut o
poza cu tati, in ficare dimineata ii dam buna dimineata si noapte buna seara la
culcare dar nu stiu daca e bine sa fac si asta (adica sa-l vada in poza cand el
nu exista).
Ce spun psihologii - cum le comunicam
copiilor?
Sfatul psihologilor este clar: “Cea mai buna minciuna este intotdeauna
adevarul. Desigur, servit in portii digerabile, in functie de varsta
interlocutorului. E bine insa sa nu culpabilizati inutil copilul, sa nu-i
spuneti ca tati a plecat pentru ca nu l-a vrut pe el. In multe cazuri, poate
nici nu este adevarat. Copiii au oricum tendinta sa ia asupra lor toate vinile
din lume, nu are sens sa ii ajutam sa se autoculpabilizeze.
Pentru toate explicatiile din lume exista un moment potrivit. De cele mai
multe ori copiii accepta realitatea ca atare, daca le este prezentata in cuvinte
simple. Nu transformati un tata absent intr-un cavaler in armura, plecat in
cruciade. Dar nici nu-l demonizati. Copiii se multumesc cu explicatii banale:
tati e la el acasa. Tati e la serviciu. Tati a plecat pentru ca avea treaba in
alta parte. Tati te iubeste atat cat poate el. Dar eu sunt aici pentru tine si
nu am sa te parasesc niciodata si chiar daca mai plec si eu la serviciu,
intotdeauna am sa ma intorc.”
Sfatul Comunitatii
Desprecopii.com:
Sa vedem acum ce sfaturi i-au dat Laurei au dat celelalte mame, care au
depasit momentul fara ajutor de specialitate:
Copiii accepta mult mai usor lucrurile decat
credem noi.
“Noi am ramas fara "tati" acu` 4 luni, Giulia avea 3 ani pe atunci. Tatal ei
vine foarte rar la ea, in rest, e plecat cu "serviciul". Nu il aduc in discutii,
nu tin mai multe poze decat pana atunci. Cand sunt intrebata raspund. Eu nu
deschid subiecte despre tatal ei. In locul tau, nu as tine nicio poza acolo.
I-as spune, de fapt asa fac si eu cu fie`mea la fiecare pas, ca o iubesc si o
ador si orice ar fi se poate baza pe mine. Atat. Iti dau dreptate, nu are rost
sa cladesti povesti, insa adevarul, asa cum e el, nu poate fi spus unui copil.
Si va veni timpul intrebarilor, probabil cand va incepe gradinita si va vedea ca
nu doar "mami" au copiii. Dar pana atunci mai ai f mult timp. Motivul plecarii
la noi este "serviciul". Fie`mea a acceptat foarte bine ideea, pt ca tatal ei
petrecea foarte putin timp cu ea sau deloc. Copiii accepta mult mai usor
lucrurile decat credem noi”. (mamagiuliei)
Nu oferi raspunsuri la intrebari care nu
exista
“Nu incerca de pe acum sa dai raspunsuri la intrebari ce nu exista. S-ar
putea sa-ti fie mai greu sa schimbi variantele ulterior.” (Adina
Iulia)
Nu ii da copilului ocazia sa se intrebe “ce am eu in minus de nu m-a
vrut?”
“Trebuie sa fii atenta cum abordezi subiectul si oricit de mult te
doare pe tine, nu plasa vina tatalui, mai ales faza cu "nu te-a vrut"...asta
pune (pe viitor) vina toata asupra copilului, de fapt. Isi va pune intrebarea:
"Cu ce am gresit eu, de nu m-a vrut? Ce am in minus ca nu m-a vrut? Insemn prea
putin ca cineva sa ma vrea?"” (Anamaria)
Cand tu vei accepta situatia si te vei relaxa, va
fi mai bine si pentru cel mic
“Nu cred ca e bine sa ii pui tot timpul la cap poza tatalui. Ii vei crea o
dependenta falsa fata de el, ceea ce o va impiedica sa se adapteze la situatia
reala si sa accepte un nou tata daca acela o sa apara. In primul rand nu
rasfrange asupra ei frustrarile tale legate de tata. Fetitei mele i-am aratat
cateva poze cu el cand era mai mica si i-am spus cum il cheama. Asta pe la un an
si ceva, doi ani cand a inceput sa intrebe.
Deci nu iti fa iluzii, va intreba destul de curand. Apoi i-am spus ca e
departe, la serviciu si ca nu se va intoarce (pentru ca o perioada l-a tot
asteptat - nu i-am spus-o foarte clar, atat cat sa faca o obsesie din asteptarea
lui). Ce are nevoie sa stie la varsta asta e ca e iubita, si de mami si de tati,
si ca are dreptul sa ii iubeasca si pe mami si pe tati. Asta daca aduce vorba,
nu sa ii repeti tu ce mult te iubeste tati. Va avea timp mai tarziu sa inteleaga
ca exista tot felul de tipuri de dragoste.
Fetita mea se joaca uneori ca si cum ar vorbi cu tati la telefon, iar cand au
invatat la gradinita despre familie, m-am hotarat sa ii dau si o poza de a lui,
ca sa nu se simta diferita. Si a fost ok. Apoi mi-a insirat toti membri familiei
(bunici, veri, printre care si pe tati) si mi-a spus ca ii iubeste pe toti. Si
am inteles ca ea are nevoie sa il iubeasca, chiar daca eu consider ca el nu
merita.
Atunci cand eu am incetat sa ma mai crispez cand aducea vorba despre el,
chiar daca incercam sa nu o arat, cand eu am invatat sa ma relaxez, a fost mult
mai ok si pentru ea. Daca vrea sa vorbim despre el, vorbim, daca vrea sa
inventeze jocuri cu el, e ok. A devenit ceva obisnuit, care apare din cand in
cand, nu e ceva de care se agata. De fapt, a gasit singura solutia care i se
potriveste momentan (are 3 ani). Intr-o seara mi-a insirat membri familiei si a
spus ca tatal ei e bunicul (tatal meu) si mai are un tata de departe, X. Daca tu
vei reusi sa tratazi situatia cu naturalete, asa o va face si ea.
Deci parerea mea e sa nu incerci tu sa creezi un tata fals printr-o
fotografie, dar nici sa nu ii negi existenta atunci cand va intreba de el.
Lucrul de care va avea insa nevoie destul de repede e o prezenta masculina cu
care sa vina in contact, chit ca e tatal tau, fratele tau, un prieten mai
apropiat...” (Sanziana72)
Nu crea false asteptari
“Lasa fetita sa-si puna singura intrebarea unde e tata si ce-i cu el, ca
altfel eu zic ca fotografia si povestirile ii vor crea ca o asteptare si va fi
dezamagita ca nu vine” (Laura jr)
Raspunde la toate intrebarile si nu uita: copiii
cred ca parintii lor sunt perfecti
“Înconjoara-o cu dragoste si cand va veni vremea si te va intreba ea, si o
mica minciunica e de folos, de genul, "tati te-a iubit si te iubeste, dar a
trebuit sa ramana in America". Poate,pana la a pune ea asemenea intrebari,vei
avea si tu pe cineva langa tine careia ea ii va spune "tata". Oricum, va
ajunge tarziu sa iti puna intrebari..., dar sa ii raspunzi ori de cate ori o va
face. Piticii mei m-au intrebat des la inceput, acum, insa, o fac tot mai rar.
Fetita, ca e mai mare, si stie deja zilele saptamanii, ma intreba
cateodata..."cand e duminica sa il vedem pe tati?" Si nu e inca duminica caci
"tati" e cu noua lui iubita la fratii lui in Italia, sar peste zilele
saptamanii...
Inainte le spuneam de 50 ori pe zi ca tati e la lucru, acum intreba tot mai
rar...
Iar explicatiile, cand vor creste, inca nu stiu care vor fi, dar in
nici un caz nu il voi denigra, caci ei simt asta ca pe o trauma, mami si tati
trebuie sa fie perfecti...” (Cmirela35)
Speram ca doar curiozitatea te-a facut sa citesti acest articol pana la
capat.
Ultimele 11 dosare
intime din dulapul intim al Comunitatii
Desprecopii.com:
Dar daca tu, draga cititoare, esti in situatia de a cauta sfaturi practice
pentru o situatie de acest gen, ajuta-ti copilul sa nu-si urasca tatal, chiar
daca tu il urasti, ajuta-l sa nu-l considere un om de nimic, chiar daca
respectul tau l-a pierdut. In definitiv, pana cand vei gasi pe altcineva dispus
sa-si asume rolul patern, copilul tau are un tata. Acela pe care tu l-ai ales,
pe vremea cand viata era roz si dragostea muta muntii din loc. Cea mai buna
razbunare este sa-ti lasi copilul sa descopere singur motivul adevarat pentru
care tata a plecat.
autor: Andreea
Demirgian, in exlusivitate pentru Desprecopii.com,
Toate drepturile
rezervate - desprecopii.com (c) 2008
 Forumuri recomandate
 <<
Discutii generale
In discutii generale puteti posta orice doriti!
 <<In unul sau in doi... mergem mai
departe!
Probleme cu casnicia, suport, incurajari, pareri ... nu ezitati si
usurati-va gandurile aici!
|
 Scrisoarea Desprecopii.com |
 ARHIVA
|
|
Noutati
Concursuri
Publicitate
Helpdesk
