Cum ne-a schimbat diabetul viata ...

Cum ne-a schimbat diabetul viata ...

Cum ne-a schimbat diabetul viata ...

  • Nu stiam despre diabet, decat ca nu ai voie sa mananci dulce, ca faci insulina sau iei pastile care sa mentina glicemiile bune. Imediat ce am citit mai multe despre diabetul la copii, mi-am dat seama ca semnele bolii au fost, dar nu le-am recunoscut noi…Dacă sunteţi un membru al comunităţii desprecopii.com, numele celei ce a scris cuvintele de mai sus vă va suna cunoscut: Anina_n este nickname-ul ei dar in realitate, mamica uneia dintre cele mai dulci fetite din lume se numeste Nina. Cristina, astazi in varsta de sase ani, traieste atat de frumos cat se poate atunci cand viata ta se scurge intre limite riguroase, intre un test de sange si o injectie subcutanata, nu prea multa zbantuiala dar nici vreme de leneveala.

Diabetul de tip 1, este o boala auto-imuna in care sistemul imunitar(in urma unei boli virale) ataca proprile celulele producatoare de insulina din pancreas si acesta nu mai poate fabrica suficienta insulina. Nu stiam despre diabet, decat ca nu ai voie sa mananci dulce, ca faci insulina sau iei pastile care sa mentina glicemiile bune. Imediat ce am citit mai multe despre diabetul la copii, mi-am dat seama ca semnele bolii au fost, dar nu le-am recunoscut noi…

“Boala nu alege, nici persoana, nici momentul. Vine la cine vrea si cand nu te astepti. Vine ca un traznet din senin. Asa am simtit eu, cand la 3 ani si 7 luni, minunea mea a fost diagnosticata cu diabet zaharat insulinodependent, fara a avea pe nimeni in familiile noastre (eu, sotul, parintii mei sau ai lui) cu diabet. Inca ma intreb de ce a ales-o pe ea, soarta, si nu pe mine, care as fi suportat mai usor intepaturile zilnice si regimul de viata ca de armata, totul dupa ceas si cantar. Ea ar fi trebuit sa se bucure de copilarie, de gustul dulce al ciocolatei, al vatei de zahar pe bat, oricand, nu doar la o glicemie mica. Sa se bucure de alergare, de joaca, cat cuprinde, nu doar in limita unor glicemii bune. Insa, soarta nu alege!”

Dacă sunteţi un membru al comunităţii Desprecopii.com, numele celei ce a scris cuvintele de mai sus vă va suna cunoscut: Anina_n este nickname-ul ei dar in realitate, mamica uneia dintre cele mai dulci fetite din lume se numeste Nina. Cristina, astazi in varsta de sase ani, traieste atat de frumos cat se poate atunci cand viata ta se scurge intre limite riguroase, intre un test de sange si o injectie subcutanata, nu prea multa zbantuiala dar nici vreme de leneveala. Am profitat de apropierea zilei de 8 martie, ca sa o intrebam pe Nina, o mamica foarte speciala dupa parerea noastra, cum le-a schimbat diabetul viata.

- Cum ati aflat ca fetita are diabet?

 In urma unei amigdalite acute, care nu a trecut cu injectii cu penicilina, starea fetitei mele se inrautatea, abia se mai putea tine pe picioare. Ii era foame, ii era sete, o durea burtica si orice inghitea, varsa. In 5 zile a slabit 3 kg. Doar la spital, in urma analizelor de la internare a reiesit ca are diabet insulinodependent. Nu stiam despre diabet, decat ca nu ai voie sa mananci dulce, ca faci insulina sau iei pastile care sa mentina glicemiile bune.


Familia Cristinei

Imediat ce am citit mai multe despre diabetul la copii, mi-am dat seama ca semnele bolii au fost, dar nu le-am recunoscut noi, pentru ca nu stiam mai nimic despre simptomele diabetului insulinodependent, cum este si cel al copiilor, adolescentilor si tinerilor. La copii debutul este brusc, iar boala este autoimuna, nu tine de metabolism, ca la adulti.

Meseria de parinte

Dulapul cu medicamente

Vedete la Desprecopii.com

 Forumuri recomandate

 Cabinetul Psi - consultatii de psihologie
Arta cunoasterii umane. Intrebari si raspunsuri date de profesionisti.

Ce vreau sa va spun, este ca e bine sa fiti cat mai informati, sa cititi tot ce puteti despre orice boala, caci e bine sa fie descoperita cat mai curand. Si la orice semne in neregula cu micutuii vostri, sa apelati la medic, sa nu asteptati prea mult sa treaca timpul, ca poate isi revine.

Cristina nu a avut decat oreion la 16 luni. In rest 4 rinite si rinofaringite, o anghina acuta, iar acum o data cu debutul diabetului, anghina acuta foliculara. Plus ca a fost alaptata pana la 15 luni. Totul a inceput cu dureri de burtica, apoi dureri de gat (deoarece avea puroi in gat), febra, nu manca, bea multe lichide, urina des si varsa (orice manca sau bea, chiar), gurita foarte uscata cu crapaturi la colturi, pierderea brusca de aproximativ 2,5 kg, stare de moleseala, somnolenta. Mai apoi am observat si pielita de pe degetelele manutelor cum se cojea si o piele uscata pe tot corpul. Toate semnele de debut ale diabetului in doar 2-3 zile. Am citit mai apoi ca la copiii mici, asa este debutul bolii, brusc.

- Cum a reactionat fetita la diagnostic?

 Cristina, desi ea este cea bolnavioara, suporta cel mai usor totul. Pur si simplu accepta realitatea, ca are prea mult zahar in sange, ca nu mai produce insulina pancreasul din burtica ei si trebuie sa-i introducem noi insulina (prin injectare) in corp, fara de care n-ar putea trai. Intelege ca nu are voie sa manance orice si mai ales fara dulce si ca trebuie sa manance dupa program(6 mese/zi) si tot ce i se da. Ca trebuie sa-i testam glicemia (sa o intepam in degetel din cand in cand), sa stim cum sta cu zaharul in sange.

Avem mare noroc...este o fetita atat de intelegatoare si matura pt. varsta ei ! Probabil ca, daca ar fi fost ceva mai mare, ar fi fost revoltata de ceea ce i se intampla si ar fi acceptat mai greu realitatea. Niciodata n-am crezut ca ni s-ar putea intampla asa ceva si noua. Dintotdeauna am avut un gand bun, o vorba buna sau chiar un banut pt. cei aflati in suferinta....iar acum, suntem si noi de partea cealalata a baricadei. Bine ca, totusi, diabetul este o boala care te lasa sa traiesti frumos, daca respecti programul insulinic, alimentar si fizic. Iar Cristina este o luptatoare foarte curajoasa, care ne intareste si ne impulsioneaza pt. fiecare noua zi.

 - Ce a insemnat pentru voi, parintii, acest diagnostic?

  Suntem constienti ca exista boli si mai grave pe lumea asta si cu toata durerea din suflet ne bucuram ca mititica noastra traieste si re-invatam sa traim odata cu ea. Dumnezeu nu alege, stiu ! Insa, suferinta pe care nu o meriti este cea mai grea. Am ajuns sa ma intreb cu ce am gresit in fata lui.

Dumnezeu, eu, o fata buna, sensibila la greutatile altora, care niciodata nu a cerut prea mult de la viata si care s-a multumit cu ce a primit. Cristina este minunea mea, dinainte de a se naste. De cand eram si eu copila, abia asteptam sa fiu mamica unei minuni de copil, chiar a 2-3 minuni.

Au trecut ani buni pana sa mi se implineasca cea mai arzatoare dorinta. Cristina este exact asa cum mi-am dorit-o, un ingeras de fetita ! Si pentru ca tot sunt o mare iubitoare de copii si simt ca am atata dragoste de daruit, imi mai doream unul. Incet, incet... in anul acela incepuse sa se intrevada posibilitatea de a ne mari familia. Eram in al 9-lea cer ! Eram sanatosi, fericiti...poate prea fericiti. Dar se mai iveste cate ceva care ne tine pe loc si minunea nu se intampla. Acum, ma gandesc ca poate asa a vrut Dumnezeu, sa nu se intample minunea si a 2-a oara, stiind ce ne era rezervat.

- Cum vi s-a schimbat viata?

 Viata noastra s-a schimbat total. Am invatat si inca, invatam, sa traim cu diabetul Cristinei, cu totii. Norocul nostru este, ca ea este un copil minunat, intelegator si bun, care ne usureaza mult situatia, acceptand programul si tot ceea ce implica diabetul (intepaturi zilnice in degetele, pt. aflarea glicemiei, 5 administrari zilnice de insulina subcutanat - in brat, piciorus, sold sau burtica, 6 mese/zi). Si nu e usor, mai ales pt. un copil, obisnuit sa nu tina cont de ceas si cantitatea de mancare si ce mananca. Cristina are un program riguros, ca de armata.

Mai tot timpul suntem cu ochii pe ceas, ca urmeaza o glicemie, o administrare de insulina, o masa sau doar o gustare. Totul e calculat si cantarit. La fel si insulina, in functie de glicemie si de hidrocarbonatii (glucidele) ce urmeaza sa-i manance. Trebuie sa fim atenti tot timpul, la starea ei, sa nu miste prea mult, ca poate sa-i scada glicemia brusc si sa faca o coma hipoglicemica, care este mai de speriat ca o hiperglicemie, care imediat se poate rezolva cu insulina.

Sa observam din timp daca nu cumva are glicemia prea mare si din cauza asta o miscare alteori placuta, acum sa devina un efort pentru ea. Esta ca mersul pe sarma... sa nu cadem nici intr-o extrema, dar nici in cealalata. Si daca ar fi doar mancarea, miscarea si insulina... Dar sunt o multime de factori care influenteaza glicemiile unui copil sau adolescent cu diabet. Oricand poate interveni un virus, o raceala sau o boala infectioasa, care ridica glicemia sau intervin hormonii de crestere, hormonii sexuali mai tarziu.

Chiar si bucuriile, tristetile, stresul, sunt factori hiperglicemianti. Pana la urma e o arta sa gestionezi diabetul unui copil sau al unui adolescent, aflat in continua crestere si dezvoltare. De asta depinde starea lui de sanatate peste 10 ani si multi alti ani inainte. Caci diabetul nu doare la inceput, ci mult mai tarziu, datorita complicatiilor la care se poate ajunge, daca se sta pe glicemii mari, daca nu se gestioneaza corect diabetul. Iar pentru o buna gestionare avem nevoie de testarea glicemiei de cate ori ni se pare ca ceva nu este in regula, sa stim cum sa actionam, imediat.

- Care sunt cele mai mari probleme pe care le intampina parintii copiilor cu diabet?

 Testele de glicemie nu sunt prea accesibile pentru toate buzunarele. Sunt mult prea scumpe, la cate glicemii trebuie sa facem zilnic, pentru a mentine un bun echilibru al glicemiilor, copiilor nostri. Statul ofera 50 teste/luna, iar noua ne trebuie cel putin de 3 ori mai multe. Si apoi, mai trebuie sa stii si ce sa faci, cand glicemia este prea mica sau prea mare. Iar lipsa de informatie legata de gestionarea diabetului tip 1, insulino-dependent, este foarte mare, in tara.

Nu exista destui specialisti, nu exista acea echipa (medic specialist, psiholog, dietetician si asistent social) care trebuie sa participe la instruirea familiei celui diagnosticat cu diabet zaharat insulino-dependent, peste tot in tara. Te simti tare neputincios in fata bolii, mai ales ca vrei sa ajuti, dar nu sti cum. Noroc, ca am aflat despre Centrul Medical Clinic de Evaluare şi Recuperare pentru Copii şi Adolescenţi cu Diabet Zaharat Tip 1, din Buzias, judetul Timis (http://www.ccserban.ro/index.html). Un loc unde se poate imbunatati simtitor sanatatea, un loc unde se poate invata mai multe despre aceasta boala, unde copiii si tinerii cu diabet, pot face schimb de experienta intre ei.

Un loc unde ei se simt excelent, vazand ca sunt si altii ca ei, cu acelasi program, aceleasi framantari, preocupari, ganduri si sperante. Astfel ca, nu exista an in care sa nu petrecem cel putin 2 saptamani, la Centrul de la Buzias. Ceea ce recomand, tuturor celor care au dulcinei acasa. Mai ales la debut, cand te simti pierdut si nu stii cum sa faci sa-i fie cat mai bine puiului tau. 

- Nina, ce i-ai spune unei mame care abia a aflat ca are  un copilas bolnav de diabet?

 Sa traiesti cu diabet e o lupta nu doar uneori, ci zilnic, ceas de ceas, clipa de clipa. Dar ce nu facem noi pentru sanatatea comorilor noastre, pentru zambetul de pe fetisoarele lor ? Ca doar de la ei ne vin bucuriile zilnice.

Si cat sunt mici, de noi depinde ce-i invatam despre diabet si cum sa-si gestioneze boala cat mai sanatos, mai tarziu, singuri. Suntem puternici, tocmai datorita acestor copilasi. De la ei, de pe fetisoara si din ochisorii lor ne luam puterea si doza zilnica de fericire.

Topic despre despre diabetul zaharat la copii

autor: Andreea Demirgian, Redactor Desprecopii.com,
Toate drepturile rezervate, Desprecopii.com 2008

 Comunitate, Forumuri recomandate

Parintii intreaba, parintii raspund!
In aceasta lista de discutii puteti pune intrebari la obiect altor parinti (Exemplu: Este normal ca baiatul meu cere noaptea lapte?)
In floarea copilariei (4-12 ani)
Nici prea mici si nici mari de tot :-). Intrebari, dileme, raspunsuri, prietenie, sanatate.

Bolile copilului

Toate bolile aici>

Articole despre psihiologia copilului

Mai multe despre psihologia copilului aici >

Sanatatea familiei (lucruri care ne privesc pe toti)

Subiecte tratate:

Comunitatea Desprecopii

Toate Forumurile

Peste 160.000 de membri inregistrati!

Hai chiar acum in cea mai mare si mai activa comunitate de parinti si discuta despre: Cum ne-a schimbat diabetul viata ... .

intrebari

Intrebari si raspunsuri

Ai o intrebare pe teme legate de acest articol sau o intrebare in general? Intreaba specialistii Desprecopii.com si alte mamici dornice sa te ajute!

Forumuri Recomandate

PARENTING - sau despre meseria de parinte

PARENTING - sau despre meseria de parinte

Despre MESERIA DE PARINTE. Experiente, intrebari si milioane de nelinisti. Asta inseamna sa fii parinte.
Discutii generale

Discutii generale

LOUNGE DC. Discutii, pareri si impresii. Aici ne adunam pentru a ne cunoaste.
Discutii generale

Discutii generale

LOUNGE DC. Discutii, pareri si impresii. Aici ne adunam pentru a ne cunoaste.
Familia Verde

Familia Verde

Vrem sa ne aparam familia de asediul poluarii, si chimicalelor. Iubim natura si vrem sa traim cat mai natural putem. Pentru mai mult verde.

Comentarii vizitatori

Citeste toate comentariile

15 comentarii din totalul de 17:

  1. Fely
    Felytrimis la 13/4/2016

    Am un fetita de 13 ani diagnosticata cu diabet tip 1 - pe insulina. Credeti ca are sanse sa scape de insulina? De 2 luni ii administrez supliment alimentar bio produs in germania Diabetrix, rezultatele par foarte bune, adica vad cum i-a mai scazut din glicemie - dar imi este frica sa nu fie doar ceva temporar. ce parere aveti ?

    Raspunde la acest comentariu
  2. Madalina
    Madalinatrimis la 20/1/2016

    Baietelul meu a fost diagnosticat acum 8 luni cu diabet tip I. Am facut insulina, ca toti cei diagnosticati astfel, timp de 10 zile in spital. Am trecut prin calvarul cantaririi alimentelor, obisnuirii cu injectiile, etc. Am venit acasa cu gândul sa schimb drastic dieta. Auzisem de dieta raw vegana si de faptul ca organismul are capacitatea de vindecare. Eram intr-un cosmar asa cum scrieti si voi. Am mai facut insulina 15 zile de la momentul la care am schimbat dieta. De atunci, de 7 luni de zile nu mai face insulina insa este vegetarian, avand in plus si o dieta redusa in carbohidrati (evita alimentele cu continut marit de carbohidrati si cu indice glicemic crescut). A luat in greutate in ritm normal de atunci. Fiecare zi este un castig. Nu stim ce va fi in continuare, dar ce pot sa va spun este ca aceasta dieta ne-a ajutat foarte mult. Chiar daca va fi ca cel mic sa intre cândva pe insulina, disciplina si obiceiurile alimentare sunt un bun castigat. Aceasta e experienta noastra de pana acum. Bineinteles monitorizam tot timpul glicemia si traim cu gandul ca suntem in perioada de gratie, asa cum spun medicii. Atentie insa - daca cineva doreste sa incerce schimbarea dietei si reducerea carbohidratilor, trebuie sa fie foarte atent si sa scada proportioal cu scaderea carbohidratilor si dozele de insulina ca sa evite hipoglicemia sau coma hipoglicemica. Monitorizarea pe perioada respectiva trebuie sa fie foarte stricta si sa existe o corelare a dozajului de insulina cu cantitatea de carbohidrati administrata. Pe baza experientelor traite pot sa spun doar ca merita sa incercati sa schimbati dieta intr-una bazata cat mai mult pe legume, fructe putin dulci si seminte.

    Raspunde la acest comentariu
  3. Maria
    Mariatrimis la 24/7/2015

    Buna ziua tuturor celor care trec mai greu, mai usor, cand aflii despre despre cel mai iubit ingeras-copilul, (la mine este cazul despre nepotica care o cresc de la 0 luni -mama fiind studenta la acea vreme-continuindu-si studiile, pana acum cand a implinit 8 anisori) care acum un an -2014 luna mai, am depistat ca are diabet zaharat tip 1, fara ca fam noastre sa aibe diabet.Am inteles ca se poate declansa si pe baza de stres, emotii.Da cu un an in urma mi-a murit sotul si nepotica a suferit foarte tare, dar in tacere.A spus de aceasta tristete abea dupa vreo 3-4 luni.Ea este emotiva la tot ce este nou, se entuziasmeaza la ce este frumos, la nou si la multe lucruri. Deci, am depistat diabet zaharat tip 1 acum un an avand simptome-manca mult si nu se cunoastea, beea apa multa, mergea la WC foarte des, nu a facut temperatura sau sa vomite, dar observasem ceva la gurita dupa ce beea apa, manutele mai aspre , am mers la med. ei si avand lipsa de calciu i s-a dat sirop-scump la ce bani aveam eu, la o luna am mers din nou la med., nepotica slabea foarte tare.Am cerut sa mi se dea trimitere pentru analize, dar am avut niste oprelisti la un cabinet si atunci la sfatul cuieva am mers la o clinica privata si am facut analize de sange, a avut glicemie foarte mare si a doua zi am plecat la Iasi la Sp.de Copii, aici i s-au facut din nou analize si a intrat direct in Insulina.Ea face 4 injectii pe zi-3 Humulin R si un Lantus la ora 22, facem cate 6 glicemii pe zi si uneori o glicemie noaptea- da doamna Nina are dreptate, la asemenea tratament ne trebuie mai multe teste de glicemie, nu ajung-eu iau tratament cu INS si teste pentru 3 luni, dar testele nu ajung.Trebuie urmarita mereu glicemia ca sa tinem cont cata insulina ii dozam la injectie, masa la ora respectiva-glucidele care le dam la mese.Programul meu este asa: ora 7-glicemie-injectie -micul dejun,ora 10 supliment, ora 13 pranz-glicemie -INS, ora 16 supliment, ora 19-cina-glicemie-INS, ora 22 -supliment-glicemie si Lantus.Da, si nepotica mea este un copil care intelege, dar imi mai spune ca s-a saturat de atatea intepaturi.La ea fericirea, emotiile, daca ii place foarte tare desenele pe care le vede la tv., plimbari mai multe, am fost in excursie cu scoala, entuziasmata de peisaje, chiar si cand am calatorit la mama ei plecata, emotii la avion, ii produc glicemii mai mari si atunci, da intervin cu injectia de insulina, ii dau mai putine glucide la masa - eu am de dat 200-210 glucide /zi programate pe mese.Ce sa va mai spun, nepotica este mai curajoasa ca mine, eu ma mai pierd uneori si ma dau la dos si plang.Cand iese mai mare imi zice, eu sunt fericita-vorbim cu mami foarte des, dar sa speram ca o sa ne alaturam mamei ca sa fie mai bine si sa mergem mai departe si sa avem o viata normala si frumoasa.Este un copil foarte frumos, inteligent, a terminat clasa 1 cu foarte bine pe linie, ii place la scoala, participa la activitati, are intradevar prieteni mai pujtini, ii place mai singura sa se joace, isi face povestiile ei.Deci in aceasta situatie ma bucur pentru ea ca trece usor peste toate problemele. Este iubita de toti care o inconjoaranumai sa mergem mai departe.Cand mergem la doctor, ori aici in oras, ori la iasi simpte iubire si asta o face fericita. In legatura cu glicemiile, am foarte multe normale, dar avem si cateva mici, mari, dar ea nu se simpte rau, se joaca, este fericita, canta, rade, dar eu in suflet gandesc ca nu este bine , mai ales G mari in viitor.O intreb daca simpte ceva deosebit, spune ca nu, este bine, dar eu vad fericire pe fata ei. Dar ceea ce ma doare acum dupa un an de la debujtul diabetului-prezentarea la prima Comisie am primit gradul 1, am avut sprijin de la stat, dar acum a fost trecuta la alt grad, prin decizia lor spun ca un COPIL DE 8 ANI ISI POATE FACE SINGUR 4 INJECTII DE INSULINA PE ZI, nu este orice injectie este INS. trebuie urmarita ce doza pui in functie de glicemie, mancarea trebuie cantarita, trebuie urmarit mereu- chiar zilele aceste de canicula -seara la 19 am avut glicemie 472, i-am facut doza mai mare de ins., masa cu mai putine glucide si dupa 3 ore seara la 22 am gasit glicemie 37, imediat am dat 2-3 cub.de zahar si masa si apoi am facut Lantus 10 unitati, dar pe la 11 am luat iar glicemia, scazuse, apoi pe la 1 noaptea, ma crede cineva ca am stat la marginea patului sa o supraveghez prin som, sa nu pateasca altceva, dar ma bucur ca dim. a avut G normala, chiar am plecat la jud. la comisie sa vad ce se intampla, nu am rezolvat nimic, nu stiu cum ne vom descurca. Dar concluzia mea si chiar a celor din comisie (legea e de vina - nu am bani ca sa deschid proces), un copil de 8 ani NU POATE FACE ACESTE INJECTII CU INSULINA.Asi vrea sa stiu daca mai sunt fam. cu copii pana la 11-12-14 ani cand cred ca ar putea sa faca tratamentul si sa tina cont de doza, de glicemiile pe care le are, de cat sa manance si ce.Va rog astept un raspuns pe email: mariaradu2006@yahoo.com - va multumesc.Mai vreau retete- poate aici mai gresesc eu, desi cantaresc de fiecare data, chiar daca am un an de la debut. Va doresc multa sanatate si sa mergem mai departe si sa ne bucuram de acesti ingerasi. Va pup pe toti copilasi care aveti diabet cum are si nepotica mea. Cu respect Maria

    Raspunde la acest comentariu
  4. vik
    viktrimis la 13/10/2014

    Sunt noua pe forum si va rog sa ma ajutati cu un meniu diversificat pentru un baietel de 3ani si 5 luni cu diabet tip unu! Multumesc mult!

    Raspunde la acest comentariu
  5. stelian
    steliantrimis la 19/1/2014

    Vreau sa ma contacteze baiatu care spune ca e in italia la nr 3293331328 daca e amabil ca vreau sa aflu cateva infotmatii in legatura cu aceasta problema multumesc

    Raspunde la acest comentariu
  6. tiugan alina andreea
    tiugan alina andreeatrimis la 21/5/2013

    buna baietelu meu a fost diacnosticat acum o sapt cu diabet tip 1 insulo dependent pt noi a fost groaznic a fost ca un cojmaj din care nu reusim sa ne trezim a fost un soc si pt el ca nu mai are voie orice oricand si oricand pune intrebari de ce trebue sa il intepam mereu de ce nare voie bobo cand vrea dde ce nu merge la gradi etc.momentan pana ne revenim si pana ne obijnuim cu nol program si noua viata am decis sa nul mai duc si sal renscriu din toamna noi mai avem si o anemie cu dificit de g6pd e groaznic asta ne mai lipsea daca aveti copii diacnosticati si mai stiti regimuri orice despre diabet va rog sa ma contactati la facebok tiugan andreea multumesc mult lasatimi mesaj

    Raspunde la acest comentariu
  7. alina
    alinatrimis la 11/3/2013

    buna fetita mea are diabet tip 1 de 6 luni noi ne confruntam la gradinita cu doamnele educatoare peste programul ei de masa ii da bonboane nu stiu cum sa le mai explic ca sa nu-i mai dea ca nu e bine pt ea si nu as tare vrea sa o izolez de copii de ex sa n- o mai duc la gradii

    Raspunde la acest comentariu
  8. Maia
    Maia trimis la 12/9/2012

    Buna ziua tuturor , ma confrunt cu aceeasi problema , minunea noastra Maia a fost diagnosticata cu diabet tip 1 insulino dependent la varsta de 2 ani si 11 luni , acum are 3 ani si doua luni deci suntem incepatori , sentimentul descoperirii acestei boli a fost unul groaznic si cred ca toti parinti au aceleasi intrebari : de ce tocmai mie? , cu ce am gresit , de ce nu eu in locul copilului ? Va spun sincer ca si in acest moment plang si am un nod care nu mi da voie sa respir cum trebuie , ma intreb cand o sa fiu indeajuns de puternia sa pot vorbi despre acest lucru fara sa plang , atunci cand fac insulina fetitei ma cuprinde o serie intreaga de sentimente furie , emotii , mila si apoi ma linistesc cu gamdul ca am facut o si pe asta urmeaza un moment de liniste daca ii pot spune asa pana la urmatorul pas.Am marele noroc de un copil intelegator , care imi intinde degetelul pentru ai lua glicemi , imii pune bratul in sold cand trebuie sa facem insulina si asculta ca trebuie sa mancam la program ... Maia a ineput cu 4 insuline pe zi iar din cauza faptului ca glicemiile ei erau foarte mici am scazut unitatile pana am ajuns sa facem doar 3 insuline pe zi , acum sunt cu ochii pe noua aschema sa vedem cum reactioneaza . Eu vreau sa va intreb cum v ati descurcat cu gradinita , eu am avut o prima experienta foarte neplacuta cu multa dezamagire , neputinta si binenteles plans , erau ata de speriate de situatie incat ajunsesem sa le incurajez eu pe ele , cadru didactic si asistenta ca o sa fie bine si nu invers cum cred ca ar fi fost normal iar dupa ce am plecat de acolo pur si simplu am realizat ca nu ma pot baza sau cel putin linistii pe faptul ca fetita mea este intr o institutie supravegheata cu asistenta medicala .etcOrice sfat , parere , noutate conteaza va rog sa mi impartasiti din trairile si experientele voastre si ale scumpilor vostri copilasiVa urez sanatate multa si putere .

    Raspunde la acest comentariu
  9. iuliana
    iulianatrimis la 12/7/2012

    Buna.Este foarte greu sa te obisnuiesti cu ideea ca , copilul tau are diabet; dar Dumnezeu te intareste si treci peste asta.Acesti copii trebuie facuti sa inteleaga ca nu sunt bolnavi , ca sunt niste copii normali, la fel ca si ceilalti ; ca trebuie sa-si faca insulina pentru ca aceasta nu este suficienta, cum alti copii iau calciu, vitamine ,etc asa trebuie sa ia ei insulina; din pacate aceasta trebuie injectata pentru ca fiind un hormon este distrusa de sucul gastric. De obicei copii care fac diabet tip 1 sunt niste copii cu o inteligenta peste medie si au capacitatea de a intelege daca li se explica. Perioada cea mai grea este cea de pubertate cand toti hormonii isi fac de cap.Atunci parca nici insulina n-are efect. Dar trebuie sa-i incurajezi si sa le arati ca ai incredere in ei.Asta conteaza foarte mult pentru ei. Atentie nu-i izolati de ceilalti copii.

    Raspunde la acest comentariu
  10. UN ROMAN LA MUNCA IN ITALIA
    UN ROMAN LA MUNCA IN ITALIAtrimis la 13/3/2012

    eu sint in italia de peste 10 ani...un singur lucru va spun...veniti in italia si veti vedea ce bine o va duce fetita din punct de vedere medical. daca va gasiti de munca doar unul dintre voi aveti dreptul la foarte multe avantaje.. statul italian va poate da casa gratis in situatia voastra...nu mai spun de asistenta.....testarea glicemiei e infinita si gratis. medicamentele gratis. daca unul din voi munceste in regula nina are drept de pensie in jur de 500 euro pe lunainformativa si veti vedea. calea cea mai simpla este urmatoarea...daca aveti pe cineva in italia sa va ospiteze doar o noapte duceti in acea noapte fata la primul ajutor la urgente si o interneaza. in timpul asta va cautati de munca ...e greu dar nu imposibil. apropo la urgente profitati de un moment cind are glicemia mai mareinca ceva...unul din parinti poate sta cu fata si in cele mai multe cazuri si amindoi. tre sa spuneti ca nu aveti unde sta si ca ati venit in vizita. cel mai bine e la roma

    Raspunde la acest comentariu
  11. popan saveta cristina
    popan saveta cristina trimis la 21/2/2012

    nu stiu nici ce asi putea sa scriu in fata acestei dureri care o simt de 2 saptamini am aflat ca fetia mea are diabet suntem la debut ii f greu asi doi daca se poate sa ma ajutati prin sfaturi despre mincare boala orice va multumesc

    Raspunde la acest comentariu
  12. carmen elena
    carmen elenatrimis la 8/2/2012

    buna.prin asa ceva trecem si noi.avem un baietel de 6 ani.il cheama sebastian si are tot diabet tip 1 suntem la debut.e groaznic prin ceea ce trec copii cu aceasta boala.

    Raspunde la acest comentariu
  13. simi
    simitrimis la 29/12/2011

    AJUTOR ! cum as putea sa intru un legatura cu NINA ??

    Raspunde la acest comentariu
  14. Brigitta
    Brigittatrimis la 21/11/2011

    Eu am 12 ani de 1 an jumate am bolala .Cred ca este foarte greu sa triesti asa petru ca noi copii mai avem pofta la o inchetata ,ciocolata .Si suntemi supartati cand vedem celalti copii sanatosi care mananc ... Dar nu sunt necajita pentru ca deja cauta detoate feluri de tablete .:D:X Multumesc ca ati citit Mokany Brigitta yahoo: brigi_pisi

    Raspunde la acest comentariu
  15. Alina
    Alinatrimis la 21/6/2010

    Salutare!Imi pare bine ca va cunosc, dar imi pare rau ca se intampla cu aceasta ocazie...De doua luni incercam si trebuie sa reusim sa traim o viata...altfel...Andrei, cel mai de nadejde viitor barbat (asa cum imi place mie sa-i spun), a fost diagnosticat cu diabet. Din acea zi trec prin toate starile posibile: durere, neputinta, frustrare, furie...mai putin cele de bucurie, pentru ca intotdeauna sunt umbrite de cate o hipoglicemie sau hiperglicemie.Va implini 14 ani in septembrie si pana acum nu am stiut ce inseamna un copil bolnav. Nici macar mici raceli... Este la pubertate si problemele, deja destule, se amplifica si din aceasta 'cauza'.Asa cum spuneai si tu, ei ne dau puterea! Desi el a constientizat aproape tot ce se intampla, din prima zi, a incercat sa le ia ca atare... Eu la fel, aparent, pentru a ramane macar in genunchi, daca in picioare nu ma puteam ridica...Nu stiu daca m-am ridicat, cateodata imi spun ca da, cateodata, cand descopar pe zi ce trece ce implica aceasta boala, am impresia ca niciodata nu ma voi ridica. Amandoi am fost si sper sa ramanem niste luptatori. Tatal exista...dar prea ignorant pentru a intelege si a se informa despre ce inseamna diabetul. Nu prea a stiut ce inseamna sa fii tata, nici cand eram impreuna, cu atat mai putin acum, dupa 9 ani de la divort...E ca si cum as avea aceeasi boala, intotdeauna vorbesc la plural: 'luam glicemia, mancam atat, calculam atat, cantarim atat...' As vrea sa pot lua totul asupra mea, dar nu pot... As fi vrut ca acest copil sa aiba macar sanatate, daca multe nu i-am putut oferi.Poate o sa socheze ceea ce voi spune acum, e dreptul vostru sa credeti ce vreti. Am incetat sa mai cred in Dumnezeu! Da, am incetat. Stiu ca se poate si mai rau, stiu ca se poate trai cu diabet, dar cum se poate trai??? Depinzand de ceva??? Unde este dreptatea aia cum ca totul se plateste? Bine, rau??? Vad zilnic in jurul meu oameni care fac rau in multe feluri, de cand ii stiu. Am vazut astfel de oameni murind ca si altii saraci, urmasii lor continuand aceleasi fapte si traind bine merci, inseland,furand, mintind, ca sa nu vorbim de lucruri mult mai grave, de ex crime. Nu exista niciun Dumnezeu! Puterea sta in fiecare dintre noi, norocul ni-l facem fiecare sau ne mai ajuta altii (vezi cazul parintilor bogati), dar e in natura umana sa credem in ceva! Uite ca eu nu mai cred in nimic, pentru ca nu mai pot! Unde a fost Dumnezeu cand copilul meu statea singur in casa la 3 ani, la 5 ani, cand pleca singur la scoala in clasa intai si se intorcea singur, cand isi incalzea singur mancarea pentru ca mama lui trebuia sa munceasca pana tarziu pentru ca din salariul ei se plateau: chirie, intretinere, mancare etc?? Unde era Dumnezeu cand in vacante altii plecau in concedii in tara sau strainatate si el n-a putut decat intr-o amarata de tabara acum 4 ani??? Unde este Dumnezeu cand se inteapa de atatea ori pe zi trebuie sa manance la comanda, ce trebuie si cat trebuie?? Unde e Dumnezeul asta care a creat capsunile, ciresele etc pe care el vrea sa le manance ACUM si ATAT, NU CAT TREBUIE SI CAND TREBUIE!?Dumnezeu exista pentru altii, nu pentru noi!Imi pare rau pentru tonul negativist. Nu vreau sa va induc o stare proasta, nu vreau sa considerati ca sunt lucruri spuse la nervi...nu... Doar m-am saturat de o viata lipsita de multe. Si tot ce-mi mai doream era sa fim sanatosi ca sa le putem duce pe toate. Nici asta nu s-a putut...Dumnezeu va exista din nou atunci cand se va descoperi sau SE VA LASA SA SE DESCOPERE ceva care sa vindece toti acesti inocenti de suferintele acestea fara margini. Atata timp cat vad atatia copii suferinzi, murind, nimeni nu ma va convinge de existenta LUI!.Am respectat ortografia, pentru cei ce inca mai au credinta.Va doresc din tot sufletul sanatate! Voua, dar mai ales copiilor vostri!Si fiti linistiti, voi cei cu pacate sau fara pacate, nimeni nu va vegheaza! Puterea e in voi! Si cu cat sunteti mai indarjiti, cu atat treceti prin mai multe! Si copiii acestia, altfel decat restul, vor reusi! Si noi la fel, e de ajuns sa te uiti in ochii lor si parca ceva te impinge de jos in sus! Aveti mare grija de voi, ca altfel, nimeni nu are!Cu drag,Alina, mama celui mai de nadejde viitor barbat.

    Raspunde la acest comentariu

Scrie un comentariu

Adresa de mail nu se publica (ramai anonim) dar completarea corecta este necesara, mai ales in cazul in care astepti raspuns. | Toate campurile trebuie completate!

Ai o intrebare? APASA AICI pentru rubrica de intrebari SAU intreaba pe FORUMUL DESPRECOPII