| | De pe forumul desprecopii.com:
|
Diabetul de tip 1, este o boala auto-imuna in care sistemul
imunitar(in urma unei boli virale) ataca proprile celulele producatoare de
insulina din pancreas si acesta nu mai poate fabrica suficienta insulina. Nu
stiam despre diabet, decat ca nu ai voie sa mananci dulce, ca faci insulina sau
iei pastile care sa mentina glicemiile bune. Imediat ce am citit mai multe
despre diabetul la copii, mi-am dat seama ca semnele bolii au fost, dar nu le-am
recunoscut noi…
“Boala nu alege, nici persoana, nici momentul. Vine
la cine vrea si cand nu te astepti. Vine ca un traznet din senin. Asa am simtit
eu, cand la 3 ani si 7 luni, minunea mea a fost diagnosticata cu diabet zaharat
insulinodependent, fara a avea pe nimeni in familiile noastre (eu, sotul,
parintii mei sau ai lui) cu diabet. Inca ma intreb de ce a ales-o pe ea, soarta,
si nu pe mine, care as fi suportat mai usor intepaturile zilnice si regimul de
viata ca de armata, totul dupa ceas si cantar. Ea ar fi trebuit sa se bucure de
copilarie, de gustul dulce al ciocolatei, al vatei de zahar pe bat, oricand, nu
doar la o glicemie mica. Sa se bucure de alergare, de joaca, cat cuprinde, nu
doar in limita unor glicemii bune. Insa, soarta nu alege!”
|
Dacă sunteţi un membru al comunităţii Desprecopii.com,
numele celei ce a scris cuvintele de mai sus vă va suna cunoscut:
Anina_n este nickname-ul ei dar in realitate, mamica
uneia dintre cele mai dulci fetite din lume se numeste Nina. Cristina,
astazi in varsta de sase ani, traieste atat de frumos cat se poate atunci
cand viata ta se scurge intre limite riguroase, intre un test de sange si
o injectie subcutanata, nu prea multa zbantuiala dar nici vreme de
leneveala. Am profitat de apropierea zilei de 8 martie, ca sa o intrebam
pe Nina, o mamica foarte speciala dupa parerea noastra, cum le-a schimbat
diabetul viata.
- Cum ati aflat ca fetita are
diabet?
 In urma
unei amigdalite acute, care nu a trecut cu injectii cu penicilina, starea
fetitei mele se inrautatea, abia se mai putea tine pe picioare. Ii era
foame, ii era sete, o durea burtica si orice inghitea, varsa. In 5 zile a
slabit 3 kg. Doar la spital, in urma analizelor de la internare a reiesit
ca are diabet insulinodependent. Nu stiam despre diabet, decat ca nu ai
voie sa mananci dulce, ca faci insulina sau iei pastile care sa mentina
glicemiile bune.
Familia Cristinei
Imediat ce am citit mai multe despre diabetul la copii, mi-am dat seama
ca semnele bolii au fost, dar nu le-am recunoscut noi, pentru ca nu stiam
mai nimic despre simptomele diabetului insulinodependent, cum este si cel
al copiilor, adolescentilor si tinerilor. La copii debutul este brusc, iar
boala este autoimuna, nu tine de metabolism, ca la adulti.
|
Meseria de
parinte
Dulapul cu
medicamente
Vedete la
Desprecopii.com
 Forumuri
recomandate
 Cabinetul Psi - consultatii de
psihologie
Arta cunoasterii umane. Intrebari si raspunsuri date
de profesionisti.
|
Ce vreau sa va spun, este ca e bine sa fiti cat mai informati, sa cititi tot
ce puteti despre orice boala, caci e bine sa fie descoperita cat mai curand. Si
la orice semne in neregula cu micutuii vostri, sa apelati la medic, sa nu
asteptati prea mult sa treaca timpul, ca poate isi revine.
Cristina nu a avut decat oreion la 16 luni. In rest 4 rinite si
rinofaringite, o anghina acuta, iar acum o data cu debutul diabetului, anghina
acuta foliculara. Plus ca a fost alaptata pana la 15 luni. Totul a inceput cu
dureri de burtica, apoi dureri de gat (deoarece avea puroi in gat), febra, nu
manca, bea multe lichide, urina des si varsa (orice manca sau bea, chiar),
gurita foarte uscata cu crapaturi la colturi, pierderea brusca de aproximativ
2,5 kg, stare de moleseala, somnolenta. Mai apoi am observat si pielita de pe
degetelele manutelor cum se cojea si o piele uscata pe tot corpul. Toate semnele
de debut ale diabetului in doar 2-3 zile. Am citit mai apoi ca la copiii mici,
asa este debutul bolii, brusc.
- Cum a reactionat fetita la
diagnostic?
Cristina, desi ea
este cea bolnavioara, suporta cel mai usor totul. Pur si simplu accepta
realitatea, ca are prea mult zahar in sange, ca nu mai produce insulina
pancreasul din burtica ei si trebuie sa-i introducem noi insulina (prin
injectare) in corp, fara de care n-ar putea trai. Intelege ca nu are voie sa
manance orice si mai ales fara dulce si ca trebuie sa manance dupa program(6
mese/zi) si tot ce i se da. Ca trebuie sa-i testam glicemia (sa o intepam in
degetel din cand in cand), sa stim cum sta cu zaharul in sange.
Avem mare noroc...este o fetita atat de intelegatoare si matura pt. varsta ei
! Probabil ca, daca ar fi fost ceva mai mare, ar fi fost revoltata de ceea ce i
se intampla si ar fi acceptat mai greu realitatea. Niciodata n-am crezut ca ni
s-ar putea intampla asa ceva si noua. Dintotdeauna am avut un gand bun, o vorba
buna sau chiar un banut pt. cei aflati in suferinta....iar acum, suntem si noi
de partea cealalata a baricadei. Bine ca, totusi, diabetul este o boala care te
lasa sa traiesti frumos, daca respecti programul insulinic, alimentar si fizic.
Iar Cristina este o luptatoare foarte curajoasa, care ne intareste si ne
impulsioneaza pt. fiecare noua zi.
- Ce a insemnat pentru voi, parintii, acest
diagnostic?
Suntem constienti
ca exista boli si mai grave pe lumea asta si cu toata durerea din suflet ne
bucuram ca mititica noastra traieste si re-invatam sa traim odata cu ea.
Dumnezeu nu alege, stiu ! Insa, suferinta pe care nu o meriti este cea mai grea.
Am ajuns sa ma intreb cu ce am gresit in fata lui.
Dumnezeu, eu, o fata buna, sensibila la greutatile altora, care niciodata nu
a cerut prea mult de la viata si care s-a multumit cu ce a primit. Cristina este
minunea mea, dinainte de a se naste. De cand eram si eu copila, abia asteptam sa
fiu mamica unei minuni de copil, chiar a 2-3 minuni.
Au trecut ani buni pana sa mi se implineasca cea mai arzatoare dorinta.
Cristina este exact asa cum mi-am dorit-o, un ingeras de fetita ! Si pentru ca
tot sunt o mare iubitoare de copii si simt ca am atata dragoste de daruit, imi
mai doream unul. Incet, incet... in anul acela incepuse sa se intrevada
posibilitatea de a ne mari familia. Eram in al 9-lea cer ! Eram sanatosi,
fericiti...poate prea fericiti. Dar se mai iveste cate ceva care ne tine pe loc
si minunea nu se intampla. Acum, ma gandesc ca poate asa a vrut Dumnezeu, sa nu
se intample minunea si a 2-a oara, stiind ce ne era rezervat.
- Cum vi s-a schimbat viata?
Viata noastra s-a
schimbat total. Am invatat si inca, invatam, sa traim cu diabetul Cristinei, cu
totii. Norocul nostru este, ca ea este un copil minunat, intelegator si bun,
care ne usureaza mult situatia, acceptand programul si tot ceea ce implica
diabetul (intepaturi zilnice in degetele, pt. aflarea glicemiei, 5 administrari
zilnice de insulina subcutanat - in brat, piciorus, sold sau burtica, 6
mese/zi). Si nu e usor, mai ales pt. un copil, obisnuit sa nu tina cont de ceas
si cantitatea de mancare si ce mananca. Cristina are un program riguros, ca de
armata.
Mai tot timpul suntem cu ochii pe ceas, ca urmeaza o glicemie, o administrare
de insulina, o masa sau doar o gustare. Totul e calculat si cantarit. La fel si
insulina, in functie de glicemie si de hidrocarbonatii (glucidele) ce urmeaza
sa-i manance. Trebuie sa fim atenti tot timpul, la starea ei, sa nu miste prea
mult, ca poate sa-i scada glicemia brusc si sa faca o coma hipoglicemica, care
este mai de speriat ca o hiperglicemie, care imediat se poate rezolva cu
insulina.
Sa observam din timp daca nu cumva are glicemia prea mare si din cauza asta o
miscare alteori placuta, acum sa devina un efort pentru ea. Esta ca mersul pe
sarma... sa nu cadem nici intr-o extrema, dar nici in cealalata. Si daca ar fi
doar mancarea, miscarea si insulina... Dar sunt o multime de factori care
influenteaza glicemiile unui copil sau adolescent cu diabet. Oricand poate
interveni un virus, o raceala sau o boala infectioasa, care ridica glicemia sau
intervin hormonii de crestere, hormonii sexuali mai tarziu.
Chiar si bucuriile, tristetile, stresul, sunt factori hiperglicemianti. Pana
la urma e o arta sa gestionezi diabetul unui copil sau al unui adolescent, aflat
in continua crestere si dezvoltare. De asta depinde starea lui de sanatate peste
10 ani si multi alti ani inainte. Caci diabetul nu doare la inceput, ci mult mai
tarziu, datorita complicatiilor la care se poate ajunge, daca se sta pe glicemii
mari, daca nu se gestioneaza corect diabetul. Iar pentru o buna gestionare avem
nevoie de testarea glicemiei de cate ori ni se pare ca ceva nu este in regula,
sa stim cum sa actionam, imediat.
- Care sunt cele mai mari probleme pe care le
intampina parintii copiilor cu diabet?
Testele de
glicemie nu sunt prea accesibile pentru toate buzunarele. Sunt mult prea scumpe,
la cate glicemii trebuie sa facem zilnic, pentru a mentine un bun echilibru al
glicemiilor, copiilor nostri. Statul ofera 50 teste/luna, iar noua ne trebuie
cel putin de 3 ori mai multe. Si apoi, mai trebuie sa stii si ce sa faci, cand
glicemia este prea mica sau prea mare. Iar lipsa de informatie legata de
gestionarea diabetului tip 1, insulino-dependent, este foarte mare, in tara.
Nu exista destui specialisti, nu exista acea echipa (medic specialist,
psiholog, dietetician si asistent social) care trebuie sa participe la
instruirea familiei celui diagnosticat cu diabet zaharat insulino-dependent,
peste tot in tara. Te simti tare neputincios in fata bolii, mai ales ca vrei sa
ajuti, dar nu sti cum. Noroc, ca am aflat despre Centrul Medical Clinic de
Evaluare şi Recuperare pentru Copii şi Adolescenţi cu Diabet Zaharat Tip 1, din
Buzias, judetul Timis (http://www.ccserban.ro/index.html).
Un loc unde se poate imbunatati simtitor sanatatea, un loc unde se poate invata
mai multe despre aceasta boala, unde copiii si tinerii cu diabet, pot face
schimb de experienta intre ei.
Un loc unde ei se simt excelent, vazand ca sunt si altii ca ei, cu acelasi
program, aceleasi framantari, preocupari, ganduri si sperante. Astfel ca, nu
exista an in care sa nu petrecem cel putin 2 saptamani, la Centrul de la Buzias.
Ceea ce recomand, tuturor celor care au dulcinei acasa. Mai ales la debut, cand
te simti pierdut si nu stii cum sa faci sa-i fie cat mai bine puiului
tau.
- Nina, ce i-ai spune unei mame care abia a
aflat ca are un copilas bolnav de diabet?
Sa traiesti cu
diabet e o lupta nu doar uneori, ci zilnic, ceas de ceas, clipa de clipa. Dar ce
nu facem noi pentru sanatatea comorilor noastre, pentru zambetul de pe
fetisoarele lor ? Ca doar de la ei ne vin bucuriile zilnice.
Si cat sunt mici, de noi depinde ce-i invatam despre diabet si cum sa-si
gestioneze boala cat mai sanatos, mai tarziu, singuri. Suntem puternici, tocmai
datorita acestor copilasi. De la ei, de pe fetisoara si din ochisorii lor ne
luam puterea si doza zilnica de fericire.
Topic
despre despre diabetul zaharat la copii
autor: Andreea Demirgian, Redactor Desprecopii.com,
Toate drepturile rezervate,
Desprecopii.com 2008
 Comunitate, Forumuri recomandate
|
 Scrisoarea Desprecopii.com |
 ARHIVA
|
|
Noutati
Concursuri
Publicitate
Helpdesk
